ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2397/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 467 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă N.A. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat inculpatul Z.A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile N.A. și N.A.C. (prin reprezentant legal N.A.). În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a obligat partea vătămată N.A. (prin reprezentant legal N.E.) la plata sumei de 2.600 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 alin. (5) C. proc. pen., a obligat partea vătămată N.A. (prin reprezentant legal N.E.) către inculpatul Z.A. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat M.M.A. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea B. Constanta. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1066/P/2007 din data de 18 septembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul Z.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de inculpare, că în luna ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea părții vătămate minore N.A.

de a se apăra, ca urmare a administrării unei băuturi care i-a cauzat o stare de somnolență, a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căruia minora a rămas însărcinată și a dat naștere minorei N.A. Tribunalul Constanța, analizând întregul material probator administrat în cauză, a stabilit următoarele: Inculpatul Z.A., nu se face vinovat de comiterea faptei ce face obiectul judecății, respectiv că în luna ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, ca urmare a administrării unei băuturi care i-a creat o stare de somnolență, a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căreia minora a rămas însărcinată, dând naștere minorei N.A. Probe în acuzarea inculpatului sunt declarațiile părții vătămate, ale martorilor V.M., P.E., N.C.M.

și a declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală. Tribunalul Constanța a apreciat că, declarațiile părții vătămate sunt subiective și Ie-a înlăturat. Declarațiile martorilor, de asemenea, au fost înlăturate, întrucât aceștia nu au cunoștință în mod direct de comiterea faptei, relevând aspecte care țin de conduita generală a inculpatului și a părții vătămate, dar și aspecte care țin de relațiile dintre părți. Mijloacele de probă care au contribuit decisiv și în mod direct la stabilirea nevinovăției inculpatului sunt concluziile raportului de expertiză medico-legală, examen ADN nr. A15/l086/2008 din 15 aprilie 2008 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București, care-l exclude pe inculpat de la paternitatea minorei, ultima declarație a inculpatului dată în instanță și raportul medico-legal nr. A7/4242 din 01 octombrie 2008 al I.M.L.

Mina Minovici București, care stabilește perioada de concepție a minorei N.A., fiind intervalul 21 ianuarie 2007 - 14 februarie 2007. Tribunalul a respins cererea părții vătămate, de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (l) C. pen., având în vedere concluzia că raportul sexual dintre inculpat și partea vătămată din perioada de concepție a copilului, nu a existat. Partea vătămată N.A., prin reprezentant legal N.A., s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în sumă de 800 lei/lună. Pretenții a formulat în cauză și partea vătămată N.A., solicitând despăgubiri materiale de 10.000 lei și daune morale de 2 miliarde lei.

Tribunalul a respins aceste pretenții având în vedere că fapta nu a fost comisă de inculpat, deci nu există fapta ilicită pentru a se putea angrena răspunderea civilă delictuală. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și partea civilă N.A. prin reprezentant legal N.E. în criticile aduse hotărârii apelate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, arată că în mod greșit a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În esență, se arată că din probe rezultă cu certitudine că inculpatul Z.A, în luna ianuarie 2007, a întreținut un raport sexual cu minora N.A., în vârstă de 13 ani, după ce i-a dat să consume o băutură de culoare roșie.

Se invocă declarațiile constante ale părții vătămate N.A. în care susține această situație de fapt, prezentând în mod amănunțit împrejurările în care a fost comisă fapta; declarațiile inculpatului Z.A., în care recunoaște întreținerea de raporturi sexuale cu minora în cursul lunii ianuarie 2007, precizând totodată că regretă faptele comise, declarațiile martorilor T.L., N.C.M., V.M. și P.E. S-a solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (l) C. pen. Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în principal, trimiterea cauzei primei instanțe pentru schimbarea încadrării juridice și condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (l) C. pen.

În subsidiar, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru fapta comisă și admiterea acțiunii civile. Partea civilă N.A., susține că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece probele au fost greșit interpretate. Din probe rezultă că, inculpatul a comis infracțiunea de viol, deoarece a întreținut cu minora raport sexual, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra. Art. 197 C. pen., nu condiționează existența acestei infracțiuni, de nașterea unui copil. S-a solicitat și schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecându-se cauza prin reaprecierea probelor, inculpatul Z.A.

să fie condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen. și admiterea acțiunilor civile așa cum au fost formulate. Prin decizia penală nr. 4/ MP din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta și partea civilă N.A. prin reprezentant legal N.E. A fost desființată sentința apelată și rejudecând s-a dispus: - în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - în baza art. 198 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, daune morale către partea civilă N.A. Au fost respinse celelalte pretenții civile ca nefondate. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii de 24 ore de la 27 iunie 2007 ora 18 la 28 iunie 2007 ora 18,00. S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cobadin până la rămânerea definitivă a prezentei. S-a înlăturat aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., cât și celelalte dispoziții contrare prezentei. A obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu P.N., se avansează din fondul Ministerului Justiției. Examinând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, curtea de apel a constatat următoarele: Inculpatul Z.A., a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, în formă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală că în ianuarie 2007, a administrat părții vătămate N.A., în vârstă de 13 ani, o băutură ce i-a cauzat somn și apoi a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căreia a rămas însărcinată.

Tribunalul Constanta, ca instanță de fond, analizând probele administrate nemijlocit în timpul cercetării judecătorești, a stabilit că inculpatul Z.A., nu a întreținut prin violență cu minora, raportul sexual în urma căruia aceasta a rămas însărcinată și ulterior a născut copilul N.A. Curtea, analizând probele administrate în cauză, constată că, în ianuarie 2007, inculpatul Z.A. a întreținut un raport sexual cu minora N.A. Acest lucru rezultă din declarațiile părții vătămate N.A., ale inculpatului Z.A., ale martorilor și din procesul verbal de confruntare. Inculpatul arată în declarația de la urmărirea penală și în cea dată în fața instanței la termenul de judecată din 05 decembrie 2007, că a întreținut cu minora un raport sexual la finele anului 2006 sau la începutul anului 2007. Acesta afirmă că acest raport sexual a avut loc cu consimțământul minorei, că nu i-a dat să bea nimic, că nu a forțat-o în nici un mod.

Martorii N.C.M., V.M., V.R., arată că inculpatul Ie-a invitat de mai multe ori la domiciliul lui pentru a bea o cafea, declarațiile se coroborează cu cele ale părții vătămate care de asemenea, arată că în ziua incidentului, inculpatul a invitat-o să bea o cafea. Că, în luna ianuarie 2007, inculpatul a întreținut raport sexual cu minora, este în fapt pe deplin dovedit. Din probe nu rezultă că acest raport sexual ar fi avut loc împotriva voinței părții vătămate, aceasta din urmă să fi fost constrânsă fizic sau moral. De altfel, nu rezultă din probe că după ce a avut acest raport sexual cu inculpatul, partea vătămată ar fi avut un comportament diferit.

Întrucât nu s-a făcut dovada acțiunii de constrângere, curtea apreciază că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., potrivit cu care constituie infracțiune actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Nu interesează dacă fapta ca element material al acestei infracțiuni, a avut loc cu consimțământul tacit sau expres al părții vătămate. Se constată că inculpatul Z.A. a comis cu vinovăție infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Faptul că partea vătămată nu a rămas însărcinată urmare acestui raport sexual, nu are relevanță în stabilirea existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de apel a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiune a prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. și la aplicarea unei pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. și având în vedere și dispozițiile art. 52 C. pen. Întrucât inculpatul Z.A. este la primul conflict cu legea penală și având în vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal (recunoscând raportul sexual până la rezultatul probei ADN), s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

Având în vedere pericolul social al faptei, persoana inculpatului care a făcut avansuri, în sensul de a accepta să întrețină raporturi sexuale cu el și altor minore din localitate, curtea de apel a apreciat că, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, nu se poate realiza decât prin izolarea inculpatului față de membrii societății, pe parcursul executării pedepsei. Se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. În cauză, au formulat pretenții civile partea vătămată N.A. prin reprezentantul legal și N.A. pentru copilul N.A. Curtea de apel a apreciat că în mod corect au fost respinse pretențiile civile ce privesc pe N.A., având în vedere raportul medico-legal nr. A7/4242 din 1 octombrie 2008 al I.M.L.

Mina Minovici București, care stabilește perioada de concepție a minorei între 21 ianuarie 2007 - 14 februarie 2007 și testul ADN, consemnat în expertiza medico-legală nr. A/15/1086/2008 din 14 mai 2008 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București, care exclude cu certitudine pe inculpat de la paternitatea minorei N.A. S-a apreciat că părții vătămate N.A., inculpatul trebuie să-i achite daune morale. Se are în vedere că datorită vârstei, inculpatul nu a tăcut decât să-i exploateze naivitatea, determinând începerea de timpuriu a vieții sexuale, cu consecințe grave asupra dezvoltării fizice și morale. În considerarea celor mai sus prezentate, curtea de apel a constatat că, hotărârea instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a probelor, ceea ce a condus la stabilirea unei situații de fapt care nu corespunde realității, la o greșită încadrare juridică a faptei și implicit la achitarea inculpatului.

Astfel, sentința penală a fost desființată și, rejudecându-se cauza s-a procedat în sensul celor mai sus arătate, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție și obligarea inculpatului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei către partea vătămată N.A. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și solicitând în principal achitarea cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, iar în subsidiar reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor legale privind suspendarea executării acesteia.

Cu privire la latura civilă, a solicitat respingerea pretențiilor civile, apreciindu-le ca fiind nefondate. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare sus-menționate, Curtea constată că recursul este fondat Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se în actul de sesizare că în luna ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei N.A. în vârstă de 13 ani, ca urmare a administrării unei băuturi ce i-a cauzat somn, a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căruia a rămas însărcinată.

Cu excepția declarației date în cursul cercetării judecătorești după efectuarea examenului ADN, inculpatul a recunoscut în mod constant faptul că la sfârșitul lunii decembrie 2006 - începutul lunii ianuarie 2007 a avut un raport sexual cu partea vătămată, însă cu acordul acesteia. Aceste afirmații confirmă în parte declarațiile victimei, care a arătat că a avut un raport sexual cu inculpatul, fără însă ca restul acuzațiilor aduse acestuia (și care au determinat cercetarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol) să fie susținute de probatoriile administrate în cauză, cu deosebire examenul ADN efectuat în faza cercetării judecătorești. Această expertiză l-a exclus pe inculpat atât după profilul ADN, cât și după perioada de concepție, de la paternitatea copilului născut de partea vătămată, însă în mod evident acest mijloc de probă științific nu poate infirma posibilitatea ca anterior între părți să fi avut loc un raport sexual.

Prin urmare, solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunea de act sexual cu un minor (pentru care a fost condamnat de către instanța de apel, prin schimbarea încadrării juridice) este contrară chiar propriilor susțineri făcute în mod constant pe parcursul procesului penal, inclusiv cu ocazia confruntării cu partea vătămată efectuată în cursul urmăririi penale. Împrejurarea că într-o declarație singulară inculpatul a negat orice raport sexual cu victima este fără relevanță, ținând seama pe de o parte de faptul că inculpatul nu a oferit nicio justificare logică și credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe de altă parte de momentul când ea a fost făcută (după depunerea la dosar a rezultatului examenului ADN, pe care inculpatul l-a interpretat probabil ca o dovadă a inexistenței faptei, în materialitatea ei).

Faptul că declarațiile sale constante corespund adevărului este dovedit și de împrejurarea că anumite aspecte relevate de inculpat sunt susținute și de alte mijloace de probă. Astfel, acesta a localizat în timp raportul sexual întreținut cu partea vătămată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii decembrie 2006-începutul lunii ianuarie 2007, când concubina sa T.L. era plecată la locuința sa din Constanța, acest ultim aspect fiind confirmat chiar de martora sus-menționată. Pe de altă parte, nu pot fi înlăturate întrutotul declarațiile părții vătămate ca fiind nesincere, ci doar în parte, cu referire la condițiile în care ar fi întreținut raportul sexual cu inculpatul și la faptul că s-a că inculpatul ar fi fost tatăl copilului născut de către aceasta (infirmat de examenul ADN).

În concluzie, Curtea apreciază că soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., este în concordanță cu probatoriile administrate în cauză, neputându-se vorbi despre o gravă eroare de fapt comisă de către instanța de apel. În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceasta reflectă prin cuantumul ei criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise (determinat de vârsta părții vătămate, dar și a inculpatului), lipsa antecedentelor penale, dar și a oricăror împrejurări care să poată fi calificate ca și circumstanțe atenuante judiciare, în sensul prevăzută de art. 74 C. pen. Pe de altă parte, dacă prin cuantumul ei pedeapsa aplicată inculpatului răspunde cerințelor înscrise în art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, nu același lucru se poate afirma în legătură cu modalitatea de executare stabilită de instanța de apel.

Împrejurarea că inculpatul ar fi invitat la domiciliul său și alte minore (invitații cărora nu li s-a dat curs), nu probează prin ea însăși intenția sa de a întreține raporturi sexuale cu ele (și, prin aceasta, o periculozitate sporită a inculpatului, care ar justifica executarea pedepsei în regim de detenție), ci prin invocarea ei s-a încercat să se susțină existența unui mod de operare similar cu cel întrebuințat în cazul părții vătămate (dar care, cel puțin în privința acesteia, a fost infirmat ulterior de probatoriile administrate în cauză). Curtea apreciază că toate circumstanțele reale și personale pledează pentru o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei, însoțită de o supraveghere a conduitei inculpatului pe o durată care să depășească cuantumul acesteia, deziderate care pot fi atinse doar prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen.

În consecință, Curtea va admite recursul declarat de inculpat doar cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, apreciind astfel că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va săvârși alte infracțiuni. Va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Va stabili în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere înscrise în art. 86 3 alin. (1) C. pen., punându-i în vedere consecințele nerespectării obligațiilor ce-i revin pe durata termenului de încercare. În privința despăgubirilor civile, Curtea constată că inculpatul a fost obligat doar la plata daunelor morale către partea vătămată jar cuantumul acestora, fiind o chestiune de apreciere, nu poate fi cenzurat în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Z.A. împotriva deciziei penale nr. 4/ MP din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând: - în baza art. 86 1 și 86 2 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani. - în baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

- în baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existentă. În baza art. 359 C. proc. pen., pune în vedere condamnatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.