ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2397/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2397/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 467 din 12 noiembrie 2008 a

Tribunalului Constanța, secția penală,

a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă N.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

a achitat inculpatul Z.A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de

art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile

civile N.A. și N.A.C. (prin reprezentant legal N.A.).

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., a

obligat partea vătămată N.A. (prin

reprezentant legal N.E.) la plata sumei de 2.600 lei cheltuielile judiciare

avansate de stat.

În baza art. 193 alin. (5) C. proc. pen., a obligat partea vătămată N.A.

(prin reprezentant legal N.E.) către inculpatul Z.A. la plata sumei de 900 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de

100 lei

reprezentând onorariu apărător desemnat din

oficiu, avocat

M.M.A. s-a avansat din

fondurile Ministerului Justiției

în favoarea B. Constanta.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Constanța, a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1066/P/2007 din data de 18 septembrie 2007 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul Z.A. a fost trimis în

judecată pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de inculpare, că în luna

ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea părții vătămate minore N.A. de a se

apăra, ca urmare a administrării unei băuturi care i-a cauzat o stare de

somnolență, a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căruia minora a

rămas însărcinată și a dat naștere minorei N.A.

Tribunalul Constanța, analizând întregul material probator administrat

în cauză, a stabilit următoarele:

Inculpatul Z.A., nu se face vinovat de

comiterea

faptei ce face obiectul judecății, respectiv că

în luna ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se

apăra, ca urmare a administrării unei băuturi care i-a creat o stare de

somnolență, a întreținut cu aceasta un raport sexual în urma căreia minora a

rămas însărcinată, dând naștere minorei N.A.

Probe în acuzarea inculpatului sunt declarațiile părții vătămate, ale

martorilor V.M., P.E., N.C.M. și a declarațiilor inculpatului date în faza de

urmărire penală.

Tribunalul Constanța a apreciat că, declarațiile părții

vătămate sunt subiective și Ie-a înlăturat.

Declarațiile martorilor, de

asemenea, au fost înlăturate, întrucât

aceștia nu au cunoștință în mod direct de comiterea faptei, relevând aspecte

care țin de conduita generală a inculpatului și a părții vătămate, dar și

aspecte care țin de relațiile dintre părți.

Mijloacele de probă care au contribuit decisiv și în mod direct la stabilirea

nevinovăției inculpatului sunt concluziile raportului de expertiză

medico-legală, examen ADN nr. A15/l086/2008 din 15 aprilie 2008 întocmit de I.M.L.

Mina Minovici București, care-l exclude pe inculpat de la paternitatea minorei,

ultima declarație a inculpatului dată în instanță și raportul medico-legal nr.

A7/4242 din 01 octombrie 2008 al I.M.L. Mina Minovici București, care

stabilește perioada de concepție a minorei N.A., fiind intervalul 21 ianuarie

2007 - 14 februarie 2007.

Tribunalul a respins cererea părții vătămate, de schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin.

(l) C. pen., având în

vedere concluzia că raportul sexual dintre

inculpat și partea vătămată din perioada de concepție a copilului, nu a

existat.

Partea vătămată N.A., prin reprezentant legal N.A., s-a constituit

parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unei prestații

periodice în sumă de 800 lei/lună.

Pretenții a formulat în cauză și partea vătămată N.A., solicitând

despăgubiri materiale de 10.000 lei și daune morale de 2 miliarde lei.

Tribunalul a respins aceste pretenții având în vedere că fapta nu a

fost comisă de inculpat, deci nu există fapta ilicită

pentru a se putea angrena răspunderea civilă delictuală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța și partea civilă N.A. prin reprezentant legal N.E.

în criticile aduse hotărârii apelate, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța, arată că în mod greșit a dispus achitarea inculpatului în temeiul

art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În esență, se arată că din probe rezultă cu certitudine că inculpatul Z.A,

în luna ianuarie 2007, a întreținut un

raport

sexual cu minora N.A., în vârstă de 13 ani, după ce

i-a dat să consume o

băutură de culoare roșie. Se invocă declarațiile constante ale părții vătămate N.A.

în care susține această situație de fapt, prezentând în mod amănunțit

împrejurările în care a fost comisă fapta; declarațiile inculpatului Z.A., în

care recunoaște întreținerea de raporturi

sexuale

cu minora în cursul lunii ianuarie 2007, precizând totodată

că regretă

faptele comise, declarațiile martorilor T.L.,

N.C.M.,

V.M. și P.E.

S-a solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3)

C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 198 alin. (l) C. pen.

Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate

și, în principal, trimiterea cauzei primei instanțe pentru schimbarea

încadrării juridice și condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin.

(l) C. pen.

În subsidiar, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri

de condamnare a inculpatului

pentru fapta comisă și admiterea acțiunii civile.

Partea civilă N.A., susține că hotărârea este nelegală și netemeinică

deoarece probele au fost greșit interpretate. Din probe rezultă că, inculpatul

a comis infracțiunea

de viol, deoarece a

întreținut cu minora raport sexual, profitând de

imposibilitatea

acesteia de a se apăra.

Art. 197 C. pen., nu condiționează

existența acestei

infracțiuni,

de nașterea unui copil.

S-a solicitat și schimbarea încadrării juridice pentru

infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C.

pen.

Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și

rejudecându-se cauza prin reaprecierea probelor, inculpatul Z.A. să fie

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.

(1) C. pen. și admiterea acțiunilor civile așa cum au fost formulate.

Prin decizia penală nr. 4/ MP din 11 martie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au

fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta și

partea civilă N.A. prin reprezentant legal N.E.

A fost desființată sentința apelată și rejudecând s-a dispus:

- în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de

art. 198 alin. (1) C. pen.

- în baza art. 198 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.A.,

la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și

următoarele C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000

lei,

daune morale către partea civilă N.A.

Au fost respinse celelalte pretenții civile ca nefondate.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii de 24 ore de la

27 iunie 2007 ora 18 la 28 iunie 2007 ora 18,00.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

Cobadin până la rămânerea definitivă a prezentei.

S-a înlăturat aplicarea

art. 11

pct.

2 lit. a) C. proc. pen.

și art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., cât și celelalte

dispoziții contrare prezentei.

A obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu P.N., se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma

motivelor de apel și din oficiu, curtea de apel a constatat următoarele:

Inculpatul Z.A., a fost trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunii de viol, în formă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3)

C. pen., reținându-se în sarcina acestuia pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală că în ianuarie 2007, a administrat părții vătămate N.A., în

vârstă de 13 ani, o băutură ce i-a cauzat somn și apoi a întreținut cu aceasta

un raport sexual în urma căreia a rămas însărcinată.

Tribunalul Constanta, ca instanță de fond,

analizând probele

administrate nemijlocit în timpul

cercetării judecătorești, a stabilit că inculpatul Z.A., nu a întreținut prin

violență cu minora, raportul sexual în urma căruia aceasta a rămas însărcinată

și ulterior a născut copilul N.A.

Curtea, analizând probele administrate în

cauză, constată că,

în ianuarie 2007, inculpatul Z.A. a

întreținut un raport sexual cu minora N.A.

Acest lucru rezultă din declarațiile părții vătămate N.A., ale

inculpatului Z.A., ale martorilor și din procesul verbal de confruntare.

Inculpatul arată în declarația de la

urmărirea penală și în cea

dată

în fața instanței la termenul de judecată din 05 decembrie 2007, că a

întreținut cu minora un raport sexual la finele anului 2006 sau la

începutul anului 2007. Acesta afirmă că acest

raport sexual a avut

loc cu

consimțământul minorei, că nu i-a dat să bea nimic, că nu a

forțat-o în

nici un mod.

Martorii N.C.M., V.M., V.R., arată că inculpatul Ie-a invitat de mai

multe ori la domiciliul lui pentru a bea o cafea, declarațiile se coroborează

cu cele ale părții vătămate care de asemenea, arată că în ziua incidentului,

inculpatul a invitat-o să bea o cafea.

Că, în luna ianuarie 2007, inculpatul a

întreținut raport sexual

cu minora, este în fapt pe deplin

dovedit.

Din probe nu rezultă că acest raport sexual ar fi avut loc împotriva

voinței părții vătămate, aceasta din urmă să fi fost constrânsă fizic sau

moral. De altfel, nu rezultă din probe că după ce a avut acest raport sexual cu

inculpatul, partea vătămată ar fi avut un comportament diferit.

Întrucât nu s-a făcut dovada acțiunii de

constrângere, curtea

apreciază că fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor,

prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., potrivit cu care

constituie infracțiune actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex

diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Nu interesează dacă fapta ca element material al acestei infracțiuni, a

avut loc cu consimțământul tacit sau expres al părții vătămate.

Se constată că inculpatul Z.A. a comis cu vinovăție infracțiunea

prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. Faptul că partea vătămată nu a rămas

însărcinată urmare acestui raport sexual, nu are relevanță în stabilirea

existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de apel a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul

schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiune

a

prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. și la aplicarea unei pedepse

cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. și

având în vedere și

dispozițiile art. 52 C. pen.

Întrucât inculpatul Z.A. este la primul conflict cu legea penală și

având în vedere atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal (recunoscând

raportul sexual până la rezultatul probei ADN), s-a aplicat o pedeapsă într-un

cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

Având în vedere pericolul social al faptei, persoana inculpatului care

a făcut avansuri, în sensul de a accepta să

întrețină

raporturi sexuale cu el și altor minore din localitate, curtea

de apel a

apreciat că, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, nu se poate realiza decât prin izolarea inculpatului față de

membrii societății, pe parcursul executării pedepsei.

Se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) și e) C. pen.,

pe o durată de 2 ani.

În cauză, au formulat pretenții civile partea vătămată N.A. prin

reprezentantul legal și N.A. pentru copilul N.A.

Curtea de apel a apreciat că în mod corect au fost respinse pretențiile

civile ce privesc pe N.A., având în vedere raportul medico-legal nr. A7/4242

din 1 octombrie 2008 al I.M.L. Mina Minovici București, care stabilește

perioada de concepție a

minorei între 21

ianuarie 2007 - 14 februarie 2007 și testul ADN, consemnat în

expertiza medico-legală nr. A/15/1086/2008 din 14

mai 2008 întocmit de

I.M.L. Mina Minovici București, care exclude cu

certitudine pe inculpat de la paternitatea minorei N.A.

S-a apreciat că părții vătămate N.A., inculpatul trebuie să-i achite

daune morale. Se are în vedere că datorită vârstei, inculpatul nu a tăcut decât

să-i exploateze naivitatea, determinând începerea de timpuriu a vieții sexuale,

cu consecințe grave asupra dezvoltării fizice și morale.

În considerarea celor mai sus prezentate, curtea de apel a constatat

că, hotărârea instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a

probelor, ceea ce a condus la stabilirea unei

situații

de fapt care nu corespunde realității, la o greșită încadrare

juridică a

faptei și implicit la achitarea inculpatului.

Astfel, sentința penală a fost desființată și, rejudecându-se cauza s-a

procedat în sensul celor mai sus arătate, respectiv

schimbarea încadrării juridice a faptei, condamnarea inculpatului la

o

pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție și obligarea

inculpatului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei către partea

vătămată N.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.A., invocând

cazurile de casare

prevăzute de

art. 385

9

pct. 18 și

14 C. proc. pen. și solicitând

în principal achitarea cu referire la art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a întreținut raporturi

sexuale cu

partea vătămată, iar în subsidiar reducerea pedepsei și

aplicarea

dispozițiilor legale privind

suspendarea executării acesteia.

Cu privire la latura civilă, a solicitat respingerea pretențiilor

civile, apreciindu-le ca fiind nefondate.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

criticilor formulate

și a cazurilor de casare

sus-menționate, Curtea constată că recursul este fondat

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.

A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de

viol

prevăzută de

art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se în actul de sesizare că

în luna ianuarie 2007, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei N.A.

în vârstă de 13 ani, ca urmare a administrării unei băuturi ce i-a cauzat somn,

a întreținut cu

aceasta un raport sexual în

urma căruia a rămas însărcinată.

Cu excepția declarației date în cursul

cercetării judecătorești

după efectuarea examenului ADN, inculpatul

a recunoscut în mod constant faptul că la sfârșitul lunii decembrie 2006 - începutul

lunii ianuarie 2007 a avut un raport sexual cu partea vătămată, însă cu acordul

acesteia.

Aceste afirmații confirmă în parte declarațiile victimei, care a

arătat că a avut un raport sexual cu inculpatul, fără

însă ca restul

acuzațiilor aduse acestuia (și care au determinat

cercetarea

inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de viol) să fie susținute de

probatoriile administrate în

cauză, cu deosebire examenul ADN efectuat în faza cercetării judecătorești.

Această expertiză l-a exclus pe inculpat atât după profilul

ADN, cât și după perioada de concepție, de la

paternitatea copilului

născut de partea vătămată, însă în mod evident

acest mijloc de probă științific nu poate infirma posibilitatea ca anterior

între părți

să fi avut loc un raport

sexual.

Prin urmare, solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunea

de act sexual cu un minor (pentru care a fost condamnat de către instanța de

apel, prin schimbarea încadrării juridice) este contrară chiar propriilor

susțineri făcute în mod constant pe parcursul procesului penal, inclusiv cu

ocazia confruntării cu partea vătămată efectuată în cursul urmăririi penale.

Împrejurarea că într-o declarație

singulară inculpatul a negat

orice raport sexual cu

victima este fără relevanță, ținând seama pe de o parte de faptul că inculpatul

nu a oferit nicio justificare logică și credibilă pentru această schimbare de

atitudine, iar pe de altă parte de momentul când ea a fost făcută (după

depunerea la dosar a rezultatului examenului ADN, pe care inculpatul l-a

interpretat probabil ca o dovadă a inexistenței faptei, în materialitatea ei).

Faptul că declarațiile sale constante corespund adevărului este dovedit

și de împrejurarea că anumite aspecte relevate de inculpat sunt susținute și de

alte mijloace de probă. Astfel, acesta a localizat în timp raportul sexual

întreținut cu partea vătămată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii

decembrie 2006-începutul lunii ianuarie 2007, când concubina sa T.L. era

plecată

la locuința sa din Constanța, acest

ultim aspect fiind confirmat chiar

de martora sus-menționată.

Pe de altă parte, nu pot fi înlăturate

întrutotul declarațiile părții

vătămate ca fiind

nesincere, ci doar în parte, cu referire la condițiile în care ar fi întreținut

raportul sexual cu inculpatul și la faptul că s-a că inculpatul ar fi fost

tatăl copilului născut de către aceasta (infirmat de examenul ADN).

În concluzie, Curtea apreciază că soluția de condamnare a inculpatului

pentru infracțiunea

prevăzută de

art. 198 C. pen., este

în concordanță cu probatoriile administrate în cauză, neputându-se vorbi despre

o gravă eroare de fapt comisă de către instanța de apel.

În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceasta

reflectă prin cuantumul ei criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social concret al faptei comise (determinat de vârsta părții

vătămate, dar și a inculpatului), lipsa antecedentelor penale, dar și a

oricăror împrejurări care să poată fi calificate ca și circumstanțe atenuante

judiciare, în sensul

prevăzută de

art. 74 C. pen.

Pe de altă parte, dacă prin cuantumul ei pedeapsa aplicată inculpatului

răspunde cerințelor înscrise în art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, nu

același lucru se poate afirma în legătură cu

modalitatea

de executare stabilită de instanța de apel.

Împrejurarea că inculpatul ar fi invitat la domiciliul său și alte

minore (invitații cărora nu li s-a dat curs), nu probează prin ea însăși

intenția sa de a întreține raporturi sexuale cu ele (și, prin aceasta, o

periculozitate sporită a inculpatului, care ar justifica executarea pedepsei în

regim de detenție), ci prin invocarea ei s-a

încercat

să se susțină existența unui mod de operare similar cu cel

întrebuințat

în cazul părții vătămate (dar care, cel puțin în privința acesteia, a fost

infirmat ulterior de probatoriile administrate în cauză).

Curtea apreciază că toate circumstanțele reale și personale pledează

pentru o modalitate neprivativă de libertate de executare

a pedepsei, însoțită de o supraveghere a conduitei

inculpatului pe o

durată care să depășească cuantumul acesteia, deziderate

care pot fi atinse doar prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și

urm. C. pen.

În consecință, Curtea va admite recursul

declarat de inculpat

doar cu privire la individualizarea

modalității de executare a pedepsei, apreciind astfel că pronunțarea

condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără

executarea pedepsei, acesta nu va săvârși alte infracțiuni.

Va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

termenului de încercare.

Va stabili în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere

înscrise în art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

punându-i în vedere consecințele

nerespectării obligațiilor ce-i revin

pe durata termenului de încercare.

În privința despăgubirilor civile, Curtea constată că inculpatul a fost

obligat doar la plata daunelor morale către partea vătămată jar cuantumul

acestora, fiind o chestiune de apreciere, nu poate fi cenzurat în limita

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Z.A. împotriva deciziei penale

nr. 4/ MP din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală atacată

și rejudecând:

- în baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., dispune

suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe un

termen de încercare de 7 ani.

- în baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării

pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

- în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului

de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Constanța;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă,

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

acestuia de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., pune în vedere condamnatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

iunie 2009.