ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4744/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 noiembrie 2007, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Avocatul Poporului și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților la plata sumelor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2004, actualizate cu indicele de inflație. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de funcționar public în cadrul instituției Avocatul Poporului, în perioada 4 mai 1998-1 decembrie 2005, este îndreptățită, în temeiul art. 34 din Legea nr. 188/1999 la acordarea drepturilor salariale solicitate. Că, deși plata acestor drepturi a fost suspendată printr-o serie de acte normative, anularea lor nu este posibilă față de dispozițiile Constituției și ale Codului muncii, fiind vorba despre un drept câștigat.

Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1530 din 19 decembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ, reținând incidența prevederilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu calitate de autorități publice centrale a pârâților. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pârâta Instituția Avocatului Poporului a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1476 din 14 mai 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâta Instituția Avocatului Poporului să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2004, actualizate cu rata inflației. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în calitate de funcționar public, reclamanta era îndreptățită, în perioada respectivă, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 la plata primei de concediu, neavând relevanță că aceste drepturi au fost suspendate, fiind vorba despre un drept câștigat.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, art. 19 și art. 47 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Instituția Avocatul Poporului, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor și al obligării acestuia la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor în discuție. Așa cum s-a susținut și dovedit prin înscrisul depus la fila 10 dosar recurs, recurenta pârâtă a efectuat plata către intimata reclamantă a drepturilor în litigiu.

Nu pot fi reținute concluziile recurentei, în sensul respingerii recursului ca fiind rămas fără obiect, având în vedere că acesta viza exclusiv soluția de respingere a cererii de chemare în garanție. Având în vedere că, în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, art. 19 și art. 47 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006, hotărârea primei instanțe privind cererea de chemare în garanție este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Instituția Avocatul Poporului împotriva sentinței civile nr. 1476 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.