ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4744/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16

noiembrie 2007, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Avocatul Poporului și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților

la plata sumelor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2004,

actualizate cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în calitate de funcționar public în cadrul instituției Avocatul

Poporului, în perioada 4 mai 1998-1 decembrie 2005, este îndreptățită, în

temeiul art. 34 din Legea nr. 188/1999 la acordarea drepturilor salariale

solicitate.

Că, deși plata acestor drepturi a fost

suspendată printr-o serie de acte normative, anularea lor nu este posibilă față

de dispozițiile Constituției și ale Codului muncii, fiind vorba despre un drept

câștigat.

Tribunalul București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1530 din 19

decembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

contencios administrativ, reținând incidența prevederilor art. 3 alin. (1) C.

proc. civ., în raport cu calitate de autorități publice centrale a pârâților.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pârâta Instituția Avocatului Poporului a

formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 1476 din 14 mai 2008, a admis acțiunea, a

obligat pârâta Instituția Avocatului Poporului să achite reclamantei drepturile

bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2004, actualizate

cu rata inflației.

Totodată, a respins, ca nefondată,

cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în calitate de funcționar public, reclamanta era îndreptățită, în

perioada respectivă, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 la

plata primei de concediu, neavând relevanță că aceste drepturi au fost

suspendate, fiind vorba despre un drept câștigat.

Cu privire la cererea de chemare în

garanție, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile

art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, art. 19 și art. 47 din Legea nr.

500/2002 și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Instituția

Avocatul Poporului, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în

sensul admiterii cererii sale de chemare în garanție a Ministerul Economiei și

Finanțelor și al obligării acestuia la alocarea fondurilor necesare pentru

plata drepturilor în discuție.

Așa cum s-a susținut și dovedit prin

înscrisul depus la fila 10 dosar recurs, recurenta pârâtă a efectuat plata

către intimata reclamantă a drepturilor în litigiu.

Nu pot fi reținute concluziile

recurentei, în sensul respingerii recursului ca fiind rămas fără obiect, având

în vedere că acesta viza exclusiv soluția de respingere a cererii de chemare în

garanție.

Având în vedere că, în raport cu

dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, art. 19 și art. 47 din

Legea nr. 500/2002 și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006, hotărârea primei

instanțe privind cererea de chemare în garanție este legală și temeinică, în

baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Instituția Avocatul Poporului împotriva sentinței civile nr. 1476 din 14 mai

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.