ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1034/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 31 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel București a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de

G.M. împotriva ordonanței nr. 51/D/P

din 15 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T.

Pentru

a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Petiționarul

G.M. era, în anul 2005, corespondent local al publicației „R.L.”, în cadrul

subredacției Brăila, calitate în care deținea în calculator proprietatea SC „R.”

SA pe care se afla instalat HDD nr.2.

În

această calitate, a intrat în legătură cu persoane din diverse medii, printre

acestea aflându-se și O.S., I.M. și E.G.

La

data de 2 iulie 2005, a primit de la O.S., CD 2 pe care l-a vizionat singur, la

3 iulie, iar la 5 iulie 2007 împreună cu I.G., recunoscând că materialul

conținea marcaje de clasificare și anume, informații de natură militară.

La

10 decembrie 2005, la domiciliul său și pe computerul ce îi aparținea, a

vizualizat împreună cu I.M. și E.G., informații secrete de stat și secrete de

serviciu denumite generic „R.A.”, după care a transmis CD 2 celor două

persoane, iar la 15 decembrie 2005, aflându-se la domiciliul lui E.G. a

vizionat din nou acest CD cu informații secrete, împreună și cu I.M.

S-a

reținut de procuror că fapta învinuitului G.M., care a primit de la O.S. un CD2

pe care l-a vizualizat repetat, stocând în memoria HDD informații secrete de

stat și de serviciu, iar la 10 decembrie 2005 l-a transmis lui I.M. și E.G. în

afara cadrului legal instituit de Legea nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002,

constituie infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (2) teza a III-a din Legea

nr. 51/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a

apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

întrucât informațiile denumite generic „R.A.” nu mai erau în actualitate din

luna decembrie 2003, păstrând doar formal caracterul clasificat și, în

consecință, s-a dispus scoaterea învinuitului G.M. de sub urmărire penală în

temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. combinat cu art.

18

1

C. pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în

sumă de 800 lei.

Plângerea

formulată în condițiile art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de

procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr. 701 din 6 noiembrie 2007.

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., G.M. s-a

adresat cu plângere Curții de Apel București, solicitând desființarea

ordonanței și scoaterea sa de sub urmărire penală în temeiul dispozițiilor art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Prin

sentința penală nr.31 din 5 februarie 2008, curtea de apel a respins plângerea

ca nefondată, motivând că situația de fapt a fost corect stabilită de procuror,

învinuitul necontestând transmiterea CD-ului cu informații secrete de natură

militată, unor alte persoane, ocolind predarea CD-ului în condiții oficiale,

deși a discutat în acest sens cu unele persoane din cadrul Ministerului

Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații.

Calitatea

de jurnalist al învinuitului nu îl poate exonera de răspundere penală, întrucât

orice persoană ce are cunoștință de informații militare nu are dreptul să le

facă publice, întrucât pune în pericol viețile unor militari, aflați în zona de

conflict.

De

altfel, învinuitul nu și-a folosit profesia pentru a aduce la cunoștința

opiniei publice scurgerea de informații, ci le-a adus la cunoștința unor

persoane neoficiale.

Împotriva

sentinței, G.M. a declarat recurs, susținând că:

-

nu a acționat cu intenție;

-

informațiile se aflau deja în spațiul public;

-

a contactat două cadre SRI din Vrancea, iar datorită lipsei de reacție a

acestora a considerat că informațiile erau lipsite de importanță.

Potrivit

jurisprudenței CEDO, orice informație privind siguranța națională, odată

intrate în spațiul public, nu mai poate fi interzisă, retrasă și nici autorii

diseminării informației nu mai pot fi pedepsiți.

Motivele

sunt nefondate.

Conform

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 51/1991, constituie infracțiune, printre

altele, culegerea și transmiterea de informații, cu caracter secret și

confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal.

Susținerea

petiționarului, în sensul că obligația prevăzută de art. 16 din Legea nr.

182/2002 de a proteja informațiile secrete de stat revine numai persoanelor

autorizate care emit, gestionează sau intră în posesia informațiilor nu are

aplicabilitate în cauză, nefiind cercetat pentru această infracțiune.

Infracțiunea

pentru care a fost cercetat este cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991

care nu are subiect activ calificat ci se referă la orice persoană care culege

și transmite informații secrete, în afara cadrului legal.

Prin

prisma acestei dispoziții din analiza judicioasă a cauzei, rezultă că

învinuitul a intrat în posesia unor astfel de documente cu caracter secret, pe

care le-a transmis, în afara cadrului legal, și altor persoane, aspect pe care

de altfel, nu l-a contestat.

De

asemenea, a acționat cu intenția directă, prevăzând rezultatul faptei sale, și

urmărind producerea lui.

În

fine, nu se poate reține că informațiile intraseră deja în spațiul public, și,

din acest moment, acțiunea sa nu mai poate constitui infracțiune și că demersul

său este unul specific activității jurnalistic.

Din

dosar, nu rezultă că aceste informații intraseră în spațiul public, împrejurarea

că au mai fost primite și de alte publicații neavând relevanță, cu atât mai

mult cu cât conducerea ziarului „Z.” analizând importanța lor, cât și pericolul

potențial, le-a predat autorităților abilitate.

Cât

privește situația unor jurnaliști care, intrând în posesia unor astfel de date,

le pot deține neautorizat, săvârșind contravenția prevăzută de U.G. 585/2002, apoi

le pot face publice, contravenind dispozițiilor Legii nr. 544/2001, privind

accesul la informații publice, le predă autorităților în drept ori satisface

interesul public, atrăgând atenția asupra incompetenței, neglijenței și

acțiunii ilicite a persoanei autorizate să le gestioneze.

Ori,

recurentul petiționar G.M. nu a acționat în acord cu nici una din situații, ci,

intrat în posesia lor, le-a transmis altor persoane, în afara cadrului legal.

Pe

cale de consecință, având în vedere că s-a comis infracțiunea prevăzută de art.

19 alin. (1) teza III din Legea nr. 51/1991, procurorul a apreciat corect

incidența dispozițiilor art. 18

1

C. pen., având în vedere condițiile

concrete de săvârșire a faptei, care nu îi conferă un grad de pericol social

specific infracțiunii.

Conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

petiționarului G.M. va fi respins ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.M. împotriva sentinței penale nr. 31 din 5 februarie 2008 a

Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.