ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.M.

a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Onoare al UM 02216 Cluj-Napoca

din 7 februarie 2008 și a Deciziei Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă

nr. 460/2008 din 29 mai 2008 a respins cererea reclamantului.

Instanța de fond a reținut faptul că prin

Hotărârea din 7 februarie 2008 s-a stabilit vinovăția reclamantului pentru

săvârșirea mai multor fapte și s-a hotărât adoptarea propunerii amânării în gradul

următor pe timp de un an, iar apelul formulat a fost respins prin Decizia

Consiliului de Onoare din 21 februarie 2008.

S-a considerat că nu poate fi reținută

critica reclamantului privind incompatibilitatea maiorului N.L. pentru că nu a

fost desemnat ca ofițer cu cercetarea penală, iar reclamantul avea

posibilitatea să-l recuze, dar nu a făcut acest lucru.

Analizând și critica privind componența

consiliului de onoare instanța de fond a reținut că numai consiliul format

pentru stabilirea vinovăției este ales, pe când cel constituit pentru

soluționarea apelului este numit.

Referitor la excepția de inadmisibilitate

instanța de fond a reținut că prin hotărârea din 7 februarie 2008 consiliul de onoare a propus și nu a stabilit sancționarea amânării înaintării în grad pe

timp de un an, iar analiza legalității acestei măsuri (de propunere și nu de

aplicare a sancțiunii propriu-zise) este subsecventă rezultatului analizei

legalității măsurii de stabilire a vinovăției.

Referitor la cererea de anulare a măsurii

propriu-zise de amânare a înaintării în grad instanța de fond a considerat-o ca

fiind prematură întrucât această măsură nu a fost încă luată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs G.M.V. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în

sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.

În motivele de recurs este criticată

soluția instanței de fond pe motiv că cele două hotărâri atacate sunt nule

datorită incompatibilităților invocate, chiar dacă nu au fost formulate cereri

de recuzare din partea reclamantului, iar înființarea consiliilor de onoare are

ca scop prevenirea abuzurilor.

Se invocă contradicția dinte

considerentele de la pct. 2 și dispozitivul de la pct. 3 din Hotărârea

Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008, iar instanța de fond a ignorat faptul că hotărârea nu este motivată iar sancțiunea nu poate fi decât nulitatea

ei.

Ministerul Apărării a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru că nu s-a

făcut o încadrare în fapt și în drept a motivelor de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat anularea celor

două acte administrative prin care a fost propusă sancțiunea avansării în

gradul următor pe timp de un an, iar apelul declarat a fost respins.

Instanța de fond a analizat motivele de

nulitate a celor două acte și a apreciat că ele sunt neîntemeiate.

Referitor la primul motiv de recurs

invocat privind greșita soluționare a motivului ce viza incompatibilitatea participării

la efectuarea actelor de cercetare penală și respectiv judecată a celor doi

ofițeri, A.M. și N.L., Înalta Curte constată că este nefondat.

Așa cum a reținut și instanța de fond,

cercetarea a fost făcută de către cpt. A.M. pentru că potrivit art. 14 alin. (2)

și art. 15 alin. (1) și (2) din Regulament cercetarea prealabilă a abaterii se

realizează de un singur ofițer. Chiar dacă mr. N.L. a exprimat o opinie în

legătură cu faptele reclamantului el nu a fost ofițerul desemnat de comandantul

unității militare să efectueze cercetarea prealabilă și nu era incompatibil.

Dacă reclamantul aprecia că existau

temeiuri legate de o incompatibilitate a mr. N.L. putea să uzeze de calea

recuzării care este reglementată de art. 23 din Regulament.

În motivele de recurs, recurentul invocă

faptul că nu are studii juridice, dar, din perspectiva principiului că nimeni

nu poate invoca necunoașterea legii, cu atât mai mult necunoașterea unui

regulament militar de către un militar, aceste susțineri vor fi înlăturate.

Ar trebuie precizat că nici în calea de

atac a apelului, recurentul nu a invocat această incompatibilitate.

În condițiile în care dispozițiile legale

nu au fost încălcate, recurentul avea numai posibilitatea, dacă aprecia că mr. N.L.

și-a spus părerea, să ceară recuzarea acestuia, dar acest motiv nu poate fi

invocat direct în fața instanței de judecată.

Nici susținerile din recurs ce ar viza o

nerespectare a dreptului la apărare nu pot fi reținute pentru că, din actele

aflate la dosar, rezultă că au fost respectate prevederile legale privind

cercetarea prealabilă, propunerea sancțiunii.

Și argumentele aduse referitoare la

contradicția dintre considerentele de la pct. 2 și dispozitivul de la pct. 3

din Hotărârea Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008 vor fi respinse.

Mai întâi, se observă că recurentul face

o confuzie. Hotărârea Consiliului de Onoare nu este din 20 februarie 2008 ci este emisă la 7 februarie 2008, la data de 20 februarie a fost emisă Decizia

Consiliului de Onoare. Dar considerând că recurentul face referire la Hotărârea Consiliului de Onoare din 7 februarie 2008 se constată că nu există contradicția

invocată deoarece sancțiunea propusă nu a fost modificată pentru că apelul

fiind declarat de recurent, chiar dacă s-a apreciat că a fost săvârșită și

abaterea prevăzută de art. 44 alin. (1) pct. a alin. (4) din R.G. nu i se pute

agrava situația în propria cale de atac, ca o expresie a principiului de drept

non

reformatio in pejus

.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va

fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.M.V.

împotriva sentinței civile nr. 460 din 29 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.