Decizia nr. 5376/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 182/2009 a Curții de Apel Cluj

Obiectul acțiunii. Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției anularea ordinului din 14 iulie 2008 privind încadrarea în funcția de subinspector de penitenciare și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin cu respectarea dispozițiilor sentinței nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj, definitivă și irevocabilă.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Reclamantul a arătat că sentința nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj, a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14 februarie 2008, iar pârâtul nu a întreprins nicio măsură pentru punerea sa în aplicare. Ulterior, la insistențele reclamantului, pârâtul a emis ordinul atacat care îl retrogradează într-un grad profesional și care nu ține seama de vechimea pe care o are în activitate și nici de gradul în rezervă pe care îl deține, acela de inspector (locotenent-inspector).

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 182 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost anulat ordinul din 14 iulie 2008 emis de pârât. De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, cu respectarea dispozițiilor din sentința nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin ordinul atacat, reclamantul a fost încadrat în corpul ofițerilor de penitenciare, cu gradul profesional de subinspector de penitenciare și a fost repartizat la Penitenciarul Spital D., ordin care a fost emis în temeiul sentinței nr. 536 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 576 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța a constatat că dispozițiile sentinței ce a fost pusă în aplicare prin emiterea ordinului atacat, ar fi trebuit să fie corelate și coroborate cu dispozițiile legale, respectiv cu cele ale Legii nr. 293/2004, cu luarea în considerare și a condițiilor de vechime ale reclamantului, respectiv 14 ani în sistemul penitenciar și a gradului în rezervă pe care îl deține, respectiv acela de locotenent în rezervă. Instanța a reținut că situația juridică a reclamantului se încadrează în prevederile Legii nr. 293/2004 și ale ordinului nr. 2791/2004 privind preluarea personalului civil, iar Ministerul Justiției a interpretat eronat prevederile legislației în vigoare privind preluarea personalului civil și a întocmit toate actele premergătoare semnării ordinului fără să țină cont de prevederile art. 3 din ordinul nr. 2791/2004 care specifică „în funcție de activitate”.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul consideră că este inechitabil ca unei persoane cu studii superioare, care a avut calitate de personal contractual să i se acorde gradul profesional în funcție de vechimea totală în sistemul penitenciar, iar unui funcționar public cu statut special care a fost cadru militar, gradul profesional să-i fie acordat în funcție de vechimea în specialitate. Nu există nicio prevedere legală referitoare la modalitatea de atribuire a gradelor profesionale „de ofițer” de penitenciare personalului civil din sistem, astfel încât a fost avută în vedere vechimea în specialitate și nu cea în muncă. Sintagma „vechime în activitate” nu este definită în niciun act normativ, unica prevedere legală referitoare la modalitatea de atribuire a gradelor profesionale „de ofițer” de penitenciare personalului civil din sistem, fiind aceea din art. 45 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției din 29 octombrie 2004 și nu cea din alin. (3) al aceluiași art.

Întâmpinarea formulată de reclamantul-pârât M.M. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 6.1. Recursul nu dezvăluie niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., are aproape același conținut ca și întâmpinarea depusă la dosarul de fond. 6.2. Ordinul emis încalcă dispozițiile legale și nu corespunde cu sentința nr. 536/2007, îl retrogradează pe intimat, nu ia în calcul gradul în rezervă deținut de la data apariției Legii nr. 293/2004 și anume acela de inspector (locotenent-inspector). 6.3. Prima instanță a reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2791/C/2004 și încadrarea intimatului în gradul de inspector. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Dispozițiile art. 45 alin. (1) din anexa la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2854/C/2004 nu îi sunt aplicabile reclamantului, care nu este încadrat direct din afara sistemului penitenciar. 3. Dimpotrivă, art. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2791/C/2004 face referire în mod expres la „vechimea în activitate”, nefiind necesară explicarea prin intermeniul unui alt alt normativ a sintagmei, astfel cum a arătat recurentul. Potrivit art. 3 sus menționat: „numirea ca funcționari publici cu statut special a personalului civil, preluat prin reorganizarea D.G.P., se face potrivit competențelor, în raport cu condițiile și cu vechimea în activitate, pe categorii și grade profesionale”. La numirea intimatului trebuie să se țină seama de aceste criterii, cu luarea în considerare a celor 14 ani vechime în sistemul penitenciar și a gradului în rezervă de inspector, pe care D.A. îl obținuse. 4. Împrejurarea unei inechități cu personalul militar ține de atributul puterii legislative sau executive și nu poate fi opusă ca argument în prezenta cauză. 5. Instanța de fond a aplicat și interpretat corect prevederile art. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2791/C din 8 octombrie 2004, ceea ce face ca orice critică pe acest aspect să fie nefondată. 6. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.