ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5376/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea adresată
Curții de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul
Justiției anularea ordinului din 14 iulie 2008 privind încadrarea în funcția de
subinspector de penitenciare și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin cu
respectarea dispozițiilor sentinței nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj, definitivă
și irevocabilă.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că
sentința nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj, a rămas definitivă și irevocabilă la
data de 14 februarie 2008, iar pârâtul nu a întreprins nicio măsură pentru punerea
sa în aplicare.
Ulterior, la insistențele
reclamantului, pârâtul a emis ordinul atacat care îl retrogradează într-un grad
profesional și care nu ține seama de vechimea pe care o are în activitate și nici
de gradul în rezervă pe care îl deține, acela de inspector (locotenent-inspector).
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 182 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamantului
și a fost anulat ordinul din 14 iulie 2008 emis de pârât. De asemenea, instanța
a dispus obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, cu respectarea dispozițiilor
din sentința nr. 536/2007 a Curții de Apel Cluj.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin ordinul atacat, reclamantul a fost
încadrat în corpul ofițerilor de penitenciare, cu gradul profesional de subinspector
de penitenciare și a fost repartizat la Penitenciarul Spital D., ordin care a fost
emis în temeiul sentinței nr. 536 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 576 din 14
februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a constatat că
dispozițiile sentinței ce a fost pusă în aplicare prin emiterea ordinului atacat,
ar fi trebuit să fie corelate și coroborate cu dispozițiile legale, respectiv cu
cele ale Legii nr. 293/2004, cu luarea în considerare și a condițiilor de vechime
ale reclamantului, respectiv 14 ani în sistemul penitenciar și a gradului în rezervă
pe care îl deține, respectiv acela de locotenent în rezervă.
Instanța a reținut că
situația juridică a reclamantului se încadrează în prevederile Legii nr. 293/2004
și ale ordinului nr. 2791/2004 privind preluarea personalului civil, iar Ministerul
Justiției a interpretat eronat prevederile legislației în vigoare privind preluarea
personalului civil și a întocmit toate actele premergătoare semnării ordinului fără
să țină cont de prevederile art. 3 din ordinul nr. 2791/2004 care specifică „în
funcție de activitate”.
Recursul formulat de
pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Motiv de recurs întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că
este inechitabil ca unei persoane cu studii superioare, care a avut calitate de
personal contractual să i se acorde gradul profesional în funcție de vechimea totală
în sistemul penitenciar, iar unui funcționar public cu statut special care a fost
cadru militar, gradul profesional să-i fie acordat în funcție de vechimea în specialitate.
Nu există nicio prevedere
legală referitoare la modalitatea de atribuire a gradelor profesionale „de ofițer”
de penitenciare personalului civil din sistem, astfel încât a fost avută în vedere
vechimea în specialitate și nu cea în muncă.
Sintagma „vechime în activitate”
nu este definită în niciun act normativ, unica prevedere legală referitoare la modalitatea
de atribuire a gradelor profesionale „de ofițer” de penitenciare personalului civil
din sistem, fiind aceea din art. 45 alin. (1) din Ordinul ministrului justiției
din 29 octombrie 2004 și nu cea din alin. (3) al aceluiași art.
6. Întâmpinarea formulată
de reclamantul-pârât M.M.
Intimatul solicită respingerea
recursului ca nefondat.
6.1. Recursul nu dezvăluie
niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, prevăzute de art. 304 C.
proc. civ., are aproape același conținut ca și întâmpinarea depusă la dosarul de
fond.
6.2. Ordinul emis încalcă
dispozițiile legale și nu corespunde cu sentința nr. 536/2007, îl retrogradează
pe intimat, nu ia în calcul gradul în rezervă deținut de la data apariției Legii
nr. 293/2004 și anume acela de inspector (locotenent-inspector).
6.3. Prima instanță a
reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 3 din Ordinul Ministerului
Justiției nr. 2791/C/2004 și încadrarea intimatului în gradul de inspector.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 45
alin. (1) din anexa la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2854/C/2004 nu îi sunt
aplicabile reclamantului, care nu este încadrat direct din afara sistemului penitenciar.
Dimpotrivă, art. 3
din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2791/C/2004 face referire în mod expres la
„vechimea în activitate”, nefiind necesară explicarea prin intermeniul unui alt
alt normativ a sintagmei, astfel cum a arătat recurentul.
Potrivit art. 3 sus menționat:
„numirea ca funcționari publici cu statut special a personalului civil, preluat
prin reorganizarea D.G.P., se face potrivit competențelor, în raport cu condițiile
și cu vechimea în activitate, pe categorii și grade profesionale”.
La numirea intimatului
trebuie să se țină seama de aceste criterii, cu luarea în considerare a celor 14
ani vechime în sistemul penitenciar și a gradului în rezervă de inspector, pe care
D.A. îl obținuse.
Împrejurarea unei inechități
cu personalul militar ține de atributul puterii legislative sau executive și nu
poate fi opusă ca argument în prezenta cauză.
Instanța de fond a
aplicat și interpretat corect prevederile art. 3 din Ordinul Ministerului
Justiției nr. 2791/C din 8 octombrie 2004, ceea ce face ca orice critică pe acest
aspect să fie nefondată.
Față de acestea, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile
nr. 182 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2009.