ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 544/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mureș prin

sentința penală nr. 260 din 16 octombrie 2007 a condamnat inculpata

M.H.S., la 16 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 –

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au interzis drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., a

dedus timpul reținerii și arestării de la 7 aprilie 2008 la pronunțare.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea a două cuțite, unul cu lama lungă de 16 cm și lată

de 2,5 cm și care prezenta urme de sânge și altul cu lama lungă de 18 cm,

depuse la camera de corpuri delicte a tribunalului.

Inculpata a fost obligată să

plătească 4.000 lei despăgubiri materiale părții civile C.I. și 1250 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mureș, emis la data de 30 iunie 2008, inculpata M.H.S., a fost

trimisă în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și 176 lit. c) C. pen.,

constând în aceea că, la data de 6 aprilie 2008, a aplicat victimei A.S. o

lovitură cu cuțitul în zona toracică cu intenția de a-i suprima viața, urmare

care s-a și produs.

Pe baza probelor

administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.M.R., Ș.C., A.P., B.I.,

ale părții civile C.I. coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, instanța de

fond a reținut sus aspectul stării de fapt, împrejurarea că în cursul zilei de

6 aprilie 2008, inculpata care se afla într-o relație de concubinaj cu victima

A.S., a venit la domiciliul victimei pentru a lua masa. La un moment dat,

inculpata a ieșit în grabă din apartament strigând ceva, moment în care mama

victimei l-a întrebat pe fiul ei ce s-a întâmplat, acesta însă nu i-a răspuns,

iar după 30 de minute, respectiv în jurul orei 17,15, a plecat și el după

inculpată. Se reține că victima a venit la domiciliul inculpatei, între cei doi

având loc o discuție mai aprinsă, care a fost auzită și de către vecinii de pe

palier.

Potrivit declarațiilor

inculpatei, la momentul la care inculpata a refuzat să se întoarcă în

domiciliul victimei, aceasta din urmă s-a enervat și a început să îi reproșeze

inculpatei că ar avea un alt prieten, afirmații care au accentuat conflictul și

cearta. Întrucât inculpata avea în mână un cuțit cu care potrivit afirmațiilor

sale tăiase niște mezeluri, la un moment dat, după ce a deschis ușa cu mâna

stângă, i-a dat victimei un pumn în piept, iar cu mâna dreaptă a împins victima

afară din hol. A precizat inculpata că nu își amintește ca în momentul în care

a lovit victima cu mâna dreaptă, cuțitul să fi penetrat în corpul victimei, dar

nu a exclus posibilitatea ca o asemenea penetrare să fi avut loc și nici nu a

sesizat că victimei îi curge sânge sau că aceasta este rănită în zona

pieptului.

Potrivit declarațiilor

martorelor Ș.C. și B.I., vecine cu inculpata, cearta între cei doi a avut loc

în jurul orelor 20,00, durând mai mult de 30 de minute, iar martora F.I. a

precizat că ieșind pe hol împreună cu nepotul ei S.L., a observat că victima

stătea la ușa inculpatei, care însă nu vroia să deschidă, ținându-se cu mâna

stângă în partea dreaptă a pieptului, solicitându-i martorei să sune la

salvare. Martora a mai declarat că, i-a spus victimei să meargă la urgență

nepărându-i-se că victima ar avea o leziune gravă, însă la scurt timp, nepotul

său i-a spus că victima avea sânge pe haine afirmând că „l-a înțepat”, fără a

preciza cine anume.

La scurt timp, în jurul

orelor 20,00 – 21,00, victima a fost găsită de către martora C.M.R., căzută în

fața scărilor, de la intrarea blocului în care locuia, situat la mică distanță

de blocul inculpatei. Sesizând că victima nu este conștientă, martora a alertat

mai multe persoane din bloc, inclusiv pe mama victimei, respectiv partea civilă

C.I., sesizând un echipaj S., care însă au constatat la momentul sosirii că

victima era deja decedată.

Din fișa de examinare a S.

și din primele cercetări la fața locului a reieșit că victima prezenta o plagă

în zona hemitoracelui drept, iar concluziile autopsiei medico-legale efectuate

în cauză, au stabilit că moartea victimei a fost violentă datorându-se

hemoragiei interne masive, urmare a unei plăgi înjunghiate toracale dreapta, cu

leziune de pericard și atriu drept, hemotarax masiv și hemopericard, leziunea

traumatică tanatogeneratoare putându-se produce prin mecanismul de lovire

directă cu corp tăietor-înțepător posibil cuțit, având legătură de cauzalitate

cu decesul victimei.

În raport de modalitatea

concretă de exercitarea agresiunii și cu zona vizată și lezată, prima instanță

a apreciat că susținerile inculpatei referitoare la faptul că nu ar fi realizat

că a avut loc penetrarea corpului victimei nu pot fi luate în considerare,

având în vedere adâncimea rănii, precum și reacția pe care victima cu siguranță

a avut-o în urma primirii loviturii, reținându-se că este vădită intenția, cel

puțin indirectă, a inculpatei de a suprima viața victimei. Se arată că lovitura

a fost aplicată cu cuțitul direct în zona pieptului, lama cuțitului folosit

având o lungime de 16 cm, din materialitatea faptelor reținute putându-se

observa că acțiunea în sine este aproape identică cu cea din cauza în care

inculpata a fost trimisă în judecată pentru uciderea soțului ei și pentru care

a fost condamnată la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în ambele situații

inculpata folosind un cuțit, și, printr-o singură lovitură aplicată în zona

pieptului victimelor determinând decesul acestora.

În drept, prima instanță a

statuat că fapta inculpatei M.H.S., de a aplica victimei A.S. o lovitură cu

cuțitul în zona toracică, cu intenția de a-i suprima viața, urmare care s-a și

produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în

condițiile în care aceasta a mai săvârșit anterior un omor, reținând că

vinovăția inculpatei este pe deplin dovedită, aceasta descriind pe parcursul

urmăririi penale și în fața judecătorului delegat cu luarea măsurii arestării

preventive modalitatea în care s-a angajat în câmpul infracțional.

S-a reținut aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., întrucât potrivit fișei de cazier,

inculpata a fost condamnată prin decizia penală nr. 15/ A din 23 aprilie 1997 a

Curții de Apel Târgu Mureș, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, începând executarea acestei pedepse

în regim de detenție la data de 20 august 1995, fiind liberată condiționat la

data de 15 iunie 1999, cu un rest de neexecutat de 795 zile.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret,

ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de

omor, dar și extrinseci acesteia, respectiv acțiunea unică a inculpatei, natura

intenției sale în realizarea rezultatului dorit și urmărit, locul și timpul

comiterii activității infracționale, urmarea ireversibilă cauzată, concretizată

în decesul victimei, elemente care imprimă acțiunii inculpatei un grad ridicat

de pericol social. S-a avut în vedere și persoana inculpatei care s-a mai

confruntat cu legea penală într-o manieră similară, aspect care, în accepțiunea

instanței de fond poate duce la concluzia că aceasta nu a înțeles consecințele

negative ale conduitei sale antisociale precum și comportamentul inculpatei pe

parcursul desfășurării procesului penal, în sensul că a acceptat și apoi a

regretat cele întâmplate dându-și seama în prezent de consecințele negative ale

conduitei sale, după ce, inițial, a refuzat să accepte existența și

consecințele activității sale infracționale.

Au fost avute în vedere și

circumstanțele personale ale inculpatei constând în afecțiunile sănătății

relevate de actele medicale și, respectiv, concluziile expertizei medico-legale

psihiatrice din care rezultă că aceasta prezintă diagnosticul „tulburare de

personalitate de tip instabil, emoțional”, inculpata având discernământul

păstrat în raport cu fapta comisă, păstrând capacitatea psihică de apreciere a

conținutului și consecințelor faptelor sale.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpata, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie,

apreciind că durata pedepsei aplicată de instanța de fond este prea mare.

Prin decizia penală nr. 80/ A

din 5 decembrie 2008 pronunțată de secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie de la Curtea de Apel Tg. Mureș, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de control judiciar

după ce a făcut o analiză a probelor administrate, a condițiilor concrete de

comitere a infracțiunii și a persoanei inculpatei, a ajuns la concluzia că

pedeapsa de 16 ani închisoare stabilită de instanța de fond este singura în

măsură să-și realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Nemulțumită și de această

hotărâre inculpata, în termenul legal, a declarat recurs.

Prin memoriul depus și prin

apărător a criticat sentința și decizia ca netemeinice și a solicitat casarea

lor pentru motivul arătat de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul a solicitat să se

rețină că inculpata a săvârșit fapta în condițiile scuzei provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte va analiza

recursul doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei fără o analiză

critică formulată de avocatul inculpatei referitor la nereținerea

circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., aceasta

deoarece niciun moment inculpata nu și-a făcut o astfel de apărare.

În tot cursul procesului și

chiar în fața instanței de recurs, în ultimul cuvânt, inculpata a arătat că

încercat să pună capăt relației cu victima, că s-a străduit să rezolve situația

amiabil, dar nu a reușit. A arătat că nu a comis omorul intenționat și nu își

amintește cum s-a întâmplat.

Atât instanța de fond cât și

cea de control judiciar au făcut o analiză completă a probelor administrate și

au ajuns la concluzia corectă susținută de probe, că inculpata în cearta pe

care a avut-o în ziua de 6 aprilie 2008 cu concubinul, i-a aplicat o lovitură

de cuțit în piept, leziunile produse ducând la deces în decurs de câteva

minute.

S-au avut în vedere nu numai

declarațiile inculpatei și martorilor, dar și raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică, precum și hotărârea penală din 23 aprilie 1997 prin

care Curtea de Apel Tg. Mureș a condamnat-o la 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra soțului.

Atât starea sănătății cât și

conduita procesuală relativ sinceră au fost avute în vedere la individualizarea

pedepsei, toate acestea ducând instanța la stabilirea unei pedepse de numai 16

ani închisoare, în condițiile în care legea prevede pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav pedeapsa detenției pe viață sau închisoarea de la 15 la 25

ani.

Înalta Curte constată că

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și că nu există niciun

motiv pentru reducerea pedepsei, astfel că în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins.

În temeiul art. 385

17

cu

referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din durata pedepsei

reținerea și arestul preventiv executat de la 7 apri8lie 2008 la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata M.H.S. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 5

decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie 2008 la 17

februarie 2009.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.