ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2006, reclamantul D.V. a solicitat: - anularea în tot a Referatului A.N.P.C. din 30 septembrie 2005; - anularea în tot a Raportului de evaluare a perioadei de stagiu din 31 octombrie 2005; - obligarea pârâtelor A.N.P.C. și O.J.P.C. Călărași la emiterea unor acte administrative în conformitate cu realitatea; - obligarea directorului executiv al O.J.P.C. Călărași, D.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 RON; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și pe procedura de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți, conform H.G.

nr. 1209/2003. Pârâta A.N.P.C. a invocat excepția lipsei de interes a contestatorului în anularea referatului și a raportului de evaluare. Pârâtul D.A. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, a lipsei de interes, excepția de tardivitate a cererii și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a unit cu fondul excepția lipsei de interes și a respins celelalte excepții invocate. Prin sentința civilă nr. 1198 din 7 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes; a respins acțiunea și a obligat reclamantul să plătească cheltuielile de judecată pârâtului D.A.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data introducerii acțiunii reclamantului îi încetaseră raporturile de serviciu cu O.J.P.C. Călărași, în baza deciziei nr. 41 in 17 noiembrie 2005, pe care acesta nu a înțeles să o conteste. S-a mai reținut că reclamantul a solicitat emiterea unor alte acte administrative, referat și raport de evaluare, conforme cu realitatea, ceea ce nu mai are finalitate corespondentă interesului acestuia, întrucât o eventuală schimbare a calificativului din necorespunzător în corespunzător are drept consecință numirea funcționarului public debutant într-o funcție publică definitivă, imposibil de realizat în condițiile în care raporturile de serviciu au încetat.

Cererea privind daunele morale, fiind accesorie acțiunii principale a fost apreciată, de asemenea, ca fiind lipsită de interes. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.V. Cererea de recurs a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a insistat pe greșita rezolvare a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii în contencios administrativ, rezolvare fundamentată pe premise la rândul lor eronat reținute de instanța de fond privitoare la caracterul preparator al actelor a căror anulare s-a cerut în raport cu emiterea deciziei funcționarului public ierarhic superior și la cererea de încetare a raporturilor de serviciu formulată de recurentul - reclamant.

În opinia recurentului au fost îndeplinite, cumulativ, condițiile cerute pentru promovarea unei acțiuni, interesul fiind legitim, personal, născut și actual; instanța, ignorând legislația aplicabilă în speță, a omis a observa că întocmirea neconformă cu realitatea a referatului/raportului ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată produce consecințe independent de încetarea sau nu a raporturilor de serviciu. În acest sens, s-a arătat că una din consecințele negative se materializează, în privința sa, în împrejurarea că perioada de stagiu nu va fi considerată vechime în muncă [art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată]. Totodată, interesul recurentului este și de ordin moral deoarece actele contestate sunt de natură a aduce atingere reputației și profesionalismului său.

În apărările dezvoltate la întâmpinările formulate față de cererea de recurs, intimații O.J.P.C. Călărași, A.N.P.C. și D.A. au precizat că este evidentă lipsa de interes a recurentului - reclamant ale cărui raporturi de serviciu cu O.J.P.C. Călărași au încetat, astfel că sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, este legală și temeinică. Examinând cauza prin prisma criticilor recurentului, expuse mai înainte, și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate. În mod corect și în virtutea art. 137 C. proc. civ. judecătorul fondului a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes a contestatorului în formularea acțiunii, invocate de pârâții O.J.P.C.

Călărași, D.A., în calitate de director executiv al acestei autorități, și A.N.P.C. Interesul reprezintă una din cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune, respectiv ceea ce conferă unei persoane fizice (sau juridice) calitatea de parte în proces. La rândul său, interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, anume să fie legitim (să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege/interes ocrotit de lege), personal și direct, născut și actual. În speță, probatoriul administrat a evidențiat că reclamantul a solicitat încetarea raportului de serviciu începând cu data de 17 noiembrie 2005, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, modificată, iar prin decizia nr. 41 din 17 noiembrie 2006 emisă de directorul executiv O.J.P.C.

Călărași s-a dat curs acestei solicitări. În acest context, la data de 15 mai 2006, reclamantul nu mai dovedea existența unui „interes” – în parametrii necesari și menționați mai sus – pentru promovarea unei acțiuni în anularea referatului A.N.P.C. din 30 septembrie 2005 și a raportului de evaluare a perioadei de stagiu din 31 octombrie 2005, acte premergătoare unei decizii a funcționarului public ierarhic superior în procedura de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 1209/2003. Lipsa interesului se invocă pe cale de excepție, așa cum s-a întâmplat și în speța de față, această excepție fiind una de fond, peremptorie și absolută.

Sancțiunea pentru lipsa interesului în exercitarea unui demers judiciar este aceea a respingerii acțiunii, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă și legală. În privința prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată, invocate de recurent, Înalta Curte reține că acestea nu sunt incidente în cauza de față deoarece privesc numai situațiile în care este vorba de „eliberarea din funcția publică” așa cum rezultă clar din economia întregului art. 53 din actul normativ în discuție. Ca urmare, pentru cele expuse și în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.V. împotriva sentinței civile nr. 1198 din 7 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.