ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 24 noiembrie

2005, reclamanta SC A. SRL Vulcan a formulat acțiune împotriva pârâtelor SC A.

SA Lupeni, SC K. SRL Lupeni, SC N.F. SRL Lupeni, B.C.R. SA Agenția Lupeni,

pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea

absolută parțială a pct. 1 alin. (1) din contractul de garanție imobiliară nr. 22

din 11 octombrie 2000 autentificat de B.N.P. G.N., actul de adjudecare nr. 461

din 20 ianuarie 2004 încheiat de executorul bancar G.L.Ș., clauza privind bunul

imobil urmărit și adjudecat la licitația publică; contractele de vânzare

cumpărare încheiate între SC A. SA și SC K.I. SRL. A solicitat, de asemenea și

rectificarea C.F. 979 Bărbătenii de Sus, constatarea dreptului său de

proprietate asupra imobilului, spațiu comercial în suprafață de 120 mp. situat

în Lupeni, str. Aleea Viitorului, și asupra suprafeței de teren în cotă

indiviză aferentă acestui spațiu precum și înscrierea acestui drept în C.F.,

sistarea stării de indiviziune privind imobilul, spațiu comercial în suprafață

de 725,51 mp. și terenul în suprafață de 154,09 mp., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 258

din 19 ianuarie 2006, Judecătoria Petroșani a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara invocând dispozițiile art.

40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1393/CA/2006

pronunțată la 13 septembrie 2006, a respins acțiunea, reținând că din

coroborarea tuturor probelor din dosar rezultă că actele în discuție au avut ca

bază un obiect și un scop legal, reclamanta nedovedind că prin actele încheiate

s-a urmărit fraudarea legii și nevalabilitatea obiectului acestor acte.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 11/A/2007 din 26 ianuarie

2007.

Instanța de apel a reținut

caracterul comercial al acțiunii iar pe fond a motivat că în mod temeinic

instanța de fond a constatat că reclamanta nu are legitimitatea de a promova o

acțiune în rectificarea cărții funciare și sistarea stării de indiviziune

întrucât contractul nr. 849 din 12 martie 2001 încheiat între părți cu

nerespectarea formei „ad validitatem” are valoarea unui antecontract,

promisiune de vânzare, reclamanta nefiind titulara dreptului de proprietate

asupra bunului cumpărat.

De asemenea, a reținut că

ipoteca ce greva spațiul la data cumpărării precum și dreptul creditorului

ipotecar de a urmări imobilul potrivit art. 490 C. civ., erau cunoscute

reclamantului de vreme ce a cumpărat bunul după un an de la înscrierea ipotecii

în cartea funciară, imobilul ipotecat fiind înscris cu suficiente elemente de

identificare și că aceeași stare de fapt a fost reținută și de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Petroșani.

Decizia pronunțată în apel a

fost atacată de către recurentă cu recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

3, 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în

mod greșit cauza a fost judecată de instanța comercială, întrucât acțiunea este

civilă, competența de soluționare fiind a instanței civile, astfel că hotărârea

a fost pronunțată de o instanță necompetentă material.

De asemenea, a invocat

interpretarea și aprecierea greșită și subiectivă a împrejurărilor care compun

starea de fapt, instanța reținând o stare de fapt ce corespunde parțial

realității.

A reproșat instanței de apel

faptul că nu a luat în considerare o serie de probe existente la dosar, spre

exemplu rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, adresa nr. 2615

din 16 mai 2001 a B.C.R. SA Agenția Lupeni, întâmpinarea formulată de pârâtă SC

K.I. SRL, concluziile scrise ale reclamantei și că a respins mijloace de probă,

cum ar fi proba cu martori, expertiza judiciară topografică, cercetarea

judecătorească la fața locului.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe.

În cauză, instanța

comercială a judecat corect litigiul cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin.

(3) din O.G. nr. 88/1997 și art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, fiind în

discuție un drept care atrage competența de judecată a secției comerciale.

În acest context, în mod

corect au fost aplicate dispozițiile art. 56 C. com., litigiul fiind calificat

drept comercial, astfel încât dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

privind casarea hotărârii când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței

materiale, nu pot fi reținute în speță.

Cât privește celelalte

motive de recurs referitoare la soluționarea fondului cauzei și acestea urmează

a fi respinse pentru următoarele considerente:

În mod corect cele două

instanțe au reținut că reclamanta nu are calitatea de proprietar asupra

imobilului în litigiu întrucât contractul nr. 849 încheiat la data de 12 martie

2001 nu a respectat condițiile de validitate cu privire la obligativitatea

respectării formei autentice cerute de lege pentru contractele de vânzare

cumpărare care au obiect terenuri, așa încât aceasta nu are legitimitate de a

promova o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, în rectificarea și

sistarea stării de indiviziune.

Starea de fapt prezentată în

acțiunea introductivă a fost reținută corect de către cele două instanțe, care

au dispus și analizat toate probele din dosar, fiind motivat amplu fiecare

capăt de cerere raportat la situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Cât privește critica

potrivit căreia nu au fost luate în considerare apărările reclamantei din

concluziile sale scrise precum și cele ale pârâtei SC K.I. SRL din întâmpinarea

acesteia, Curtea constată că acestea rămân simple afirmații deoarece din

motivarea hotărârii atacate rezultă că toate problemele ridicate în apărare de

către părți au fost avute în vedere la soluționarea capetelor de cerere din

acțiunea introductivă precum și a motivelor invocate în apel.

În considerarea celor de mai

sus, se constată că pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., nu pot fi reținute

în cauză, întrucât hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, fiind

motivată amplu, pe fiecare capăt de cerere, cu menționarea situației de fapt

raportată la dispozițiile legale aplicabile.

Față de aceste împrejurări

recursul urmează a fi respins cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SRL Vulcan împotriva deciziei nr. 11/ A din 26 ianuarie

2007 a Curții de Apel Alba, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2007.