ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3992/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 noiembrie 2005, reclamanta SC A. SRL Vulcan a formulat acțiune împotriva pârâtelor SC A. SA Lupeni, SC K. SRL Lupeni, SC N.F. SRL Lupeni, B.C.R. SA Agenția Lupeni, pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a pct. 1 alin. (1) din contractul de garanție imobiliară nr. 22 din 11 octombrie 2000 autentificat de B.N.P. G.N., actul de adjudecare nr. 461 din 20 ianuarie 2004 încheiat de executorul bancar G.L.Ș., clauza privind bunul imobil urmărit și adjudecat la licitația publică; contractele de vânzare cumpărare încheiate între SC A. SA și SC K.I.

SRL. A solicitat, de asemenea și rectificarea C.F. 979 Bărbătenii de Sus, constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, spațiu comercial în suprafață de 120 mp. situat în Lupeni, str. Aleea Viitorului, și asupra suprafeței de teren în cotă indiviză aferentă acestui spațiu precum și înscrierea acestui drept în C.F., sistarea stării de indiviziune privind imobilul, spațiu comercial în suprafață de 725,51 mp. și terenul în suprafață de 154,09 mp., cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 258 din 19 ianuarie 2006, Judecătoria Petroșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara invocând dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1393/CA/2006 pronunțată la 13 septembrie 2006, a respins acțiunea, reținând că din coroborarea tuturor probelor din dosar rezultă că actele în discuție au avut ca bază un obiect și un scop legal, reclamanta nedovedind că prin actele încheiate s-a urmărit fraudarea legii și nevalabilitatea obiectului acestor acte.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 11/A/2007 din 26 ianuarie 2007. Instanța de apel a reținut caracterul comercial al acțiunii iar pe fond a motivat că în mod temeinic instanța de fond a constatat că reclamanta nu are legitimitatea de a promova o acțiune în rectificarea cărții funciare și sistarea stării de indiviziune întrucât contractul nr. 849 din 12 martie 2001 încheiat între părți cu nerespectarea formei „ad validitatem” are valoarea unui antecontract, promisiune de vânzare, reclamanta nefiind titulara dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat.

De asemenea, a reținut că ipoteca ce greva spațiul la data cumpărării precum și dreptul creditorului ipotecar de a urmări imobilul potrivit art. 490 C. civ., erau cunoscute reclamantului de vreme ce a cumpărat bunul după un an de la înscrierea ipotecii în cartea funciară, imobilul ipotecat fiind înscris cu suficiente elemente de identificare și că aceeași stare de fapt a fost reținută și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani. Decizia pronunțată în apel a fost atacată de către recurentă cu recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în mod greșit cauza a fost judecată de instanța comercială, întrucât acțiunea este civilă, competența de soluționare fiind a instanței civile, astfel că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă material.

De asemenea, a invocat interpretarea și aprecierea greșită și subiectivă a împrejurărilor care compun starea de fapt, instanța reținând o stare de fapt ce corespunde parțial realității. A reproșat instanței de apel faptul că nu a luat în considerare o serie de probe existente la dosar, spre exemplu rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, adresa nr. 2615 din 16 mai 2001 a B.C.R. SA Agenția Lupeni, întâmpinarea formulată de pârâtă SC K.I. SRL, concluziile scrise ale reclamantei și că a respins mijloace de probă, cum ar fi proba cu martori, expertiza judiciară topografică, cercetarea judecătorească la fața locului. Recursul este nefondat. Conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

În cauză, instanța comercială a judecat corect litigiul cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 88/1997 și art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, fiind în discuție un drept care atrage competența de judecată a secției comerciale. În acest context, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 56 C. com., litigiul fiind calificat drept comercial, astfel încât dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind casarea hotărârii când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței materiale, nu pot fi reținute în speță.

Cât privește celelalte motive de recurs referitoare la soluționarea fondului cauzei și acestea urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: În mod corect cele două instanțe au reținut că reclamanta nu are calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu întrucât contractul nr. 849 încheiat la data de 12 martie 2001 nu a respectat condițiile de validitate cu privire la obligativitatea respectării formei autentice cerute de lege pentru contractele de vânzare cumpărare care au obiect terenuri, așa încât aceasta nu are legitimitate de a promova o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, în rectificarea și sistarea stării de indiviziune. Starea de fapt prezentată în acțiunea introductivă a fost reținută corect de către cele două instanțe, care au dispus și analizat toate probele din dosar, fiind motivat amplu fiecare capăt de cerere raportat la situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Cât privește critica potrivit căreia nu au fost luate în considerare apărările reclamantei din concluziile sale scrise precum și cele ale pârâtei SC K.I. SRL din întâmpinarea acesteia, Curtea constată că acestea rămân simple afirmații deoarece din motivarea hotărârii atacate rezultă că toate problemele ridicate în apărare de către părți au fost avute în vedere la soluționarea capetelor de cerere din acțiunea introductivă precum și a motivelor invocate în apel. În considerarea celor de mai sus, se constată că pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., nu pot fi reținute în cauză, întrucât hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, fiind motivată amplu, pe fiecare capăt de cerere, cu menționarea situației de fapt raportată la dispozițiile legale aplicabile.

Față de aceste împrejurări recursul urmează a fi respins cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Vulcan împotriva deciziei nr. 11/ A din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.