ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2009

Deliberând asupra recursului

de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României

sub nr. 307 din 21 mai 2005 reclamanta

SC T. SA a chemat în judecată pârâta SC O. SA

solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că

suspendarea SC T. SA de pe piața pentru ziua următoare pentru neplata

penalităților de întârziere nu are temei legal și să oblige pârâta să ridice

măsura de suspendare a dreptului de ofertare pentru cumpărarea de energie

electrică de pe „piața pentru ziua următoare” luată împotriva reclamantei, cu

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamanta a

învederat că măsura suspendării a fost ridicată și ca atare acțiunea se

restrânge la primul capăt de cerere și anume să se constate că suspendarea

reclamantei de pe Piața pentru Ziua Următoare nu are nici un temei legal.

Pârâta a invocat excepția

lipsei de interes.

Prin sentința arbitrală nr. 187

din 3 octombrie 2007, Curtea de Arbitraj a respins acțiunea, reținând că

reclamanta nu face dovada unui interes în promovarea acesteia, interesul

reclamantei la data formulării acțiunii fiind ridicarea măsurii de suspendare

de pe piața pentru ziua următoare, măsură ce a fost ridicată la data de 1 iunie

2007, astfel încât cel de-al doilea capăt de cerere a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat acțiune în anulare, în motivarea acesteia arătând că

tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut, conform art. 364 lit. f) C. proc. civ.

Deci, petenta a arătat că

tribunalul s-a

pronunțat pe capătul al

doilea de cerere, având ca obiect ridicarea măsurii suspendării, la care a

renunțat, reținând că interesul reclamantei în promovarea acțiunii este

ridicarea măsurii suspendării.

Petenta a mai arătat că, pe

fond, acțiunea este întemeiată întrucât în speță, măsura suspendării dispusă de

intimată a fost abuzivă, procedura nespecificând expres că la baza suspendării

se află plata de penalități.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială prin sentința comercială nr. 25 din 15 februarie 208 a

respins acțiunea în anulare, ca nefondată cu motivarea în esență că tribunalul

nu s-a pronunțat pe al doilea capăt de cerere ci a reținut că, urmare a

ridicării măsurii suspendării primul capăt de cerere având ca obiect

constatarea ilegalității măsurii suspendării este lipsit de interes, reclamanta

nedovedind folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii în fața instanței

arbitrale.

Împotriva sentinței, în termen

legal reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea

în tot a sentinței iar pe fond admiterea acțiunii în anulare, anularea

sentinței arbitrale și pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită capătul

de cerere nr. 1 referitor la constatarea lipsei de temei legal a măsurii de

suspendare de pe piața pentru ziua următoare pentru neplata penalităților de

întârziere.

Recurenta a invocat motivul

de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând că sentința

atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța a

calificat greșit situația de fapt, considerând că obiectul principal al cererii

este ridicarea măsurii de suspendare, de fapt obiectul principal al cererii a

fost constatarea faptului că suspendarea reclamantei de pe Piața pentru Ziua Următoare

pentru neplata penalităților de întârziere nu are nici un temei legal.

Recurenta mai arată că deși

la data soluționării litigiului de către Tribunalul Arbitral măsura de

suspendare fusese ridicată, interesul judecării acțiunii pe primul capăt de cerere

este născut și actual.

Sentința mai este criticată

și pentru faptul că acțiunea în anulare a fost respinsă în baza art. 364 lit.

f) coroborat cu art. 366 C. proc. civ., astfel se arată că instanța greșit a

aplicat norme care se referă la admiterea acțiunii în anulare unor considerente

care conduc la respingerea acțiunii.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând hotărârea

recurată, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident pct. 9 al art. 304

C. civ., sentința nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, corect a

apreciat instanța că în situația concretă în care măsura suspendării de pe piața

pentru ziua următoare a reclamantei, a fost revocată, litigiul dedus judecății

a rămas lipsit de interes.

De asemeni, nu este fondată

nici critica reclamantei în sensul că acțiunea în anulare a fost respinsă în

temeiul art. 364 lit. f) coroborat cu art. 366 și următoarele C. proc. civ.

deoarece instanța care a soluționat acțiunea în anulare a analizat sentința

atacată prin prisma motivului de anulare indicat de către reclamantă și în mod

corect și legal a reținut că nu este incident cauzei.

În consecință, hotărârea

atacată fiind legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta

SC

T. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 25 din 15 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI - a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2009.