ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1093/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2000 reclamanta SC Z. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâta SC J. SA Jimbolia solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 61.941.000 lei contravaloare prestări servicii, 15.545,590 lei daune precum și cheltuieli de judecată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că în baza contractului de locațiune încheiat de părți, a închiriat pârâtei utilaje agricole respectiv un pulverizator și 3 combine în vederea înființării culturilor de sfeclă. Plata închirierii trebuia să se facă potrivit clauzelor contractuale prin predarea sfeclei de Z., a cărei contravaloare, la data la care trebuie executat contractul era de 65.941.000 lei.

Pârâta nu și-a respectat obligația, nu a cultivat sfecla reclamanta a înțeles să solicite cu daune penalități contractuale. Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința nr. 1032 din 30 iunie 2000 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 65.941.000 lei preț al prestației, 15.545.590 lei penalități contractuale cu cheltuieli de judecată. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta criticile vizând modul de stabilire a situației de fapt respectiv că în factura emisă de reclamantă cu nr. 6869655 din 30 decembrie 1999 se specifică faptul că plata se face din drepturile cuvenite în campania de sfeclă 1999, ori nici nu există nici un contract între cele două societăți în 1999 care să aibă ca obiect producerea sfeclei.

De asemenea conform înțelegerii părților stabilită prin contractul de închiriere a utilajelor, orice litigii în legătură cu executarea contractului se vor soluționa de către Camera de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie și Agricultură Timiș, fapt care nu s-a concretizat, reclamanta apelând direct la instanța judecătorească. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1062 din 2 noiembrie 2000 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că apelanta cu rea credință nu și-a respectat obligația contractuală privind încheierea unui contract de cultivare de sfeclă fapt aflat în sarcina sa și în beneficiul SC Z. SA Timișoara.

Tot astfel potrivit pactului comisoriu prevăzut în contractul de locațiune nu mai era necesară notificarea creanței, locatorul fiind de drept pus în întârziere după 30 de zile de la data ultimei predări de sfeclă din campania anului 1999, fapt confirmat prin emiterea facturii cu numărul 6869655 din 30 decembrie 1999. De asemenea instanța de control judiciar a considerat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnico-economică fiind irelevant pentru cauză motivul necultivării sfeclei de Z. S-a înlăturat și critica privind necompetența materială a instanțelor motivat de faptul că pârâta nu a invocat până la dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale necompetența facându-se aplicarea dispoziției art. 343 4 C. proc.

civ. Cu petiția înregistrată la data de 2 februarie 2001 pârâta SC J. SA Jimbolia a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Astfel se reiau criticile privind stabilirea situației de fapt, considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 970 C. civ. De asemenea susține că au fost ignorate dispozițiile art. 343 C. proc. civ. din moment ce în contract s-a inserat clauza compromisorie stabilindu-se competența Camerei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera Comerț și Industrie Timiș. Prin încheierea ședinței publice din 10 aprilie 2002, la cererea intimatei-reclamante SC Z. SA Timișoara s-a dispus în baza art. 35 din Legea nr. 64/1995 suspendarea judecării cauzei întrucât s-a procedat la declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

La data de 8 martie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială sindic, a arătat că SC Z. SA se află sub incidența procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995 și că în cadrul acestei proceduri debitoarea a reușit achitarea tuturor creanțelor cu excepția uneia aflată în litigiu cu SC C. SA. S-a mai precizat că, la cererea debitoarei și a creditorilor nu se mai impunea desemnarea unui administrator judiciar, procedura se desfășoară sub stricta supraveghere a judecătorului sindic. Față de aceste aspecte și având în vedere că în prezenta cauză SC Z. SA Timișoara are calitatea de creditoare, s-a dispus repunerea pe rol a recursului. Pe fond recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În speță, criticile formulate nu conțin aspecte de nelegalitate, făcând referire la modul de derulare a contractului. Aspectele de nelegalitate se referă numai la clauza compromisorie stipulată în contractul încheiat. Potrivit art. 343 C. proc. civ., încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. Alin. (2) al art. 343 C. proc. civ. prevede că instanța va reține spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările pe fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală. Așa cum a reținut și instanța de apel, pârâta-recurentă nu a invocat necompetența materială până la dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale, aceasta neputând invoca din oficiu clauza spre a-și declina competența.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC J. SA Jimbolia împotriva deciziei nr. 1062/A din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.