ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1093/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele :

Prin acțiunea

înregistrată la data de 31 mai 2000 reclamanta SC Z. SA Timișoara a chemat în

judecată pe pârâta SC J. SA Jimbolia solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligată la plata sumei de 61.941.000 lei contravaloare

prestări servicii, 15.545,590 lei daune precum și cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că în baza contractului de locațiune încheiat de părți, a

închiriat pârâtei utilaje agricole respectiv un pulverizator și 3 combine în

vederea înființării culturilor de sfeclă.

Plata închirierii

trebuia să se facă potrivit clauzelor contractuale prin predarea sfeclei de Z.,

a cărei contravaloare, la data la care trebuie

executat

contractul era de 65.941.000 lei.

Pârâta nu și-a

respectat obligația, nu a cultivat sfecla reclamanta a înțeles să solicite cu

daune penalități contractuale.

Tribunalul Timiș,

secția comercială, prin sentința nr. 1032 din 30 iunie 2000 a admis acțiunea și

a obligat pârâta la plata sumei de 65.941.000 lei preț al prestației,

15.545.590 lei penalități contractuale cu cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei soluții a promovat apel pârâta criticile vizând modul de stabilire a

situației de fapt respectiv că în factura emisă de reclamantă cu nr. 6869655

din 30 decembrie 1999 se specifică faptul că plata se face din drepturile

cuvenite în campania de sfeclă 1999, ori nici nu există nici un contract între

cele două societăți în 1999 care să aibă ca obiect producerea sfeclei.

De asemenea

conform înțelegerii părților stabilită prin contractul de închiriere a utilajelor,

orice litigii în legătură cu executarea contractului se vor soluționa de către

Camera de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie și

Agricultură Timiș, fapt care nu s-a concretizat, reclamanta apelând direct la

instanța judecătorească.

Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia

nr. 1062 din 2 noiembrie 2000 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se

pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că apelanta cu rea

credință nu și-a respectat obligația contractuală privind încheierea unui

contract de cultivare de sfeclă fapt aflat în sarcina sa și în beneficiul SC Z.

SA Timișoara.

Tot astfel

potrivit pactului comisoriu prevăzut în contractul de locațiune nu mai era

necesară notificarea creanței, locatorul fiind de drept pus în întârziere după

30 de zile de la data ultimei predări de sfeclă din campania anului 1999, fapt

confirmat prin emiterea facturii cu numărul 6869655 din 30 decembrie 1999.

De asemenea instanța

de control judiciar a considerat că nu se impune efectuarea unei expertize

tehnico-economică fiind irelevant pentru cauză motivul necultivării sfeclei de Z.

S-a înlăturat

și critica privind necompetența materială a instanțelor motivat de faptul că

pârâta nu a invocat până la dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale

necompetența facându-se aplicarea dispoziției art. 343

4

C. proc.

civ.

Cu petiția

înregistrată la data de 2 februarie 2001 pârâta SC J. SA Jimbolia a declarat

recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile

art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Astfel se

reiau criticile privind stabilirea situației de fapt, considerând că au fost

încălcate dispozițiile art. 970 C. civ.

De asemenea

susține că au fost ignorate dispozițiile art. 343 C. proc. civ. din moment ce

în contract s-a inserat clauza compromisorie stabilindu-se competența Camerei

de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera Comerț și Industrie Timiș.

Prin

încheierea ședinței publice din 10 aprilie 2002, la cererea

intimatei-reclamante SC Z. SA Timișoara s-a dispus în baza art. 35 din Legea

nr. 64/1995 suspendarea judecării cauzei întrucât s-a procedat la declanșarea

procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

La data de 8

martie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială sindic, a arătat că SC Z. SA

se află sub incidența procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de Legea

nr. 64/1995 și că în cadrul acestei proceduri debitoarea a reușit achitarea

tuturor creanțelor cu excepția uneia aflată în litigiu cu SC C. SA.

S-a mai

precizat că, la cererea debitoarei și a creditorilor nu se mai impunea

desemnarea unui administrator judiciar, procedura se desfășoară sub stricta

supraveghere a judecătorului sindic.

Față de aceste

aspecte și având în vedere că în prezenta cauză SC Z. SA Timișoara are

calitatea de creditoare, s-a dispus repunerea pe rol a recursului.

Pe fond recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate.

În speță, criticile

formulate nu conțin aspecte de nelegalitate, făcând referire la modul de

derulare a contractului.

Aspectele de

nelegalitate se referă numai la clauza compromisorie stipulată în contractul

încheiat.

Potrivit art. 343 C.

proc. civ., încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul ce face

obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

Alin. (2) al art. 343

C. proc. civ. prevede că instanța va reține spre soluționare procesul dacă

pârâtul și-a formulat apărările pe fond, fără nici o rezervă întemeiată pe

convenția arbitrală.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, pârâta-recurentă nu a invocat necompetența materială până la

dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale,

aceasta

neputând invoca din oficiu clauza spre a-și declina competența.

Față de cele arătate,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC J. SA

Jimbolia împotriva deciziei nr. 1062/A din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială contencios administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.