ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 144/F/CA/2008 din 22

septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M.C. împotriva

pârâților O.R.I. și M.A.I.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.I. și M.A.I. anularea dispoziției de

sancționare nr. 18403 din 12 martie 2008 a directorului general al O.R.I. și a

Ordinului nr. 234472 din 9 aprilie 2008 al M.I.R.A., prin care s-a respins

contestația reclamantei împotriva dispoziției de sancționare.

Reclamanta a solicitat să se

dispună suspendarea executării dispoziției de sancționare până la soluționarea

definitivă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că întâmpinările prin care a fost citată la O.R.I. sunt

lovite de nulitate absolută, nefiind înregistrate și datate și nepurtând

ștampila acesteia.

Din conținutul

înștiințărilor menționate rezultă că procedura de cercetare prealabilă a

reclamanta s-a început nelegal, printr-o notă de raport și nu prin dispoziție

de zi pe unități, cum prevede Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., în sensul că

ofițerul desemnat să efectueze cercetarea s-a antepronunțat iar Consiliul de

disciplină al O.R.I. nu i-a adus la cunoștință încheierea acestui organism

potrivit formelor prevăzute de ordinul evocat.

A apreciat că actul de

sancționare nu cuprinde descrierea faptei considerată abatere disciplinară și

nu este motivat conform prevederilor legale, fiind astfel lovit de nulitate

absolută.

Totodată, reclamanta a

menționat că nu există dovezi care să ateste faptul că în anul 2007 ar fi

întârziat repetat de la serviciu, nevinovăția sa fiind cuprinsă în nota raport nr.

S/2115702 din 25 ianuarie 2008 a Corpului de control al O.R.I., care nu

constată acte de indisciplină și care menționează că reclamanta a fost

apreciată în anul 2007 cu calificativul „bine”, ceea ce ar însemna că nu a

comis abateri disciplinare.

Prin întâmpinare, pârâtul O.R.I.

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prezentând pe larg situația

de fapt și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emisă dispoziția

atacată.

În motivarea hotărârii,

instanța de prim rang a constatat că urmare a unui control tematic efectuat de

o comisie a O.R.I., în sarcina reclamantei au fost reținute o serie de fapte

neconforme cu statutul său, iar la testarea profesională a obținut

calificativul „nesatisfăcător”.

Pentru comiterea de fapte

disciplinare, s-a propus declanșarea procedurii legale prealabile față de

reclamantă, respectiv pentru comportare necorespunzătoare la serviciu,

întârziere repetată și lipsă de solicitudine în relațiile cu cetățenii.

Prima instanță a constatat

că au fost respectate procedurile disciplinare cuprinse în Ordinul nr. 400/2004,

acestea finalizându-se cu emiterea dispoziției directorului general al O.R.I. nr.

18403 din 12 martie 2008 prin care s-a dispus sancționarea reclamantei cu

diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pentru o

perioadă de 3 luni.

A observat că ofițerul

desemnat cu cercetarea prealabilă a respectat dispozițiile legale în materie,

în sensul că a îndeplinit procedura de citare a reclamantei, a desfășurat

activitățile pe care le-a considerat utile pentru finalizarea cercetării

prealabile și a procedat la citarea reclamantei pentru a i se aduce la

cunoștință rezultatele cercetării.

Instanța de fond a mai

reținut că s-a constituit consiliul de disciplină în mod legal, care a acționat

potrivit prevederilor legale, în sensul că a înștiințat reclamanta privind

faptele pentru care este chemată în fața acestui organ, oferindu-i

posibilitatea să-și exercite drepturile conferite de lege pentru apărarea sa.

Prima instanță a constatat

legalitatea și temeinicia dispoziției directorului general al O.R.I. nr. 18403/2008

emisă în baza propunerii formulată prin încheierea din 26 februarie 2008 a

Consiliului de disciplină și împrejurarea că reclamanta a mai fost sancționată

disciplinar în anii 2000, 2001 și 2003.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, fără a se raporta la vreunul

dintre motivele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susținut că sentința

atacată este nelegală și netemeinică, susținând critici care vizează actul

administrativ de sancționare:

- nu a avut loc

o cercetare prealabilă în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 400/2004;

- actul

administrativ de sancționare este nemotivat;

- abaterile

susținute în sarcina sa sunt nedovedite.

O.R.I. și M.A.I.

au depus întâmpinări prin care au susținut, în esență, că soluția instanței de

fond este legală și temeinică.

În cursul

judecății, recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care, în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004,

emis în temeiul art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și

funcționarea M.A.I., care a fost abrogat, fără a motiva modul în care

soluționarea cauzei de față depinde de ordinul respectiv și fără a indica

aspectele de nelegalitate și nici dispozițiile legale în raport cu care s-a

invocat nelegalitatea, astfel că această excepție va fi respinsă.

Pe de altă

parte, faptul că O.U.G. nr. 63/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 30/2007 nu

are nici o influență asupra legalității Ordinului nr. 400/2003, din moment ce

prevederile art. 9 alin. (4) din prima ordonanță de urgență, care confereau

ministerului competența să emită ordine, au fost preluate și se regăsesc în

dispozițiile art. 7 alin. (4) din cea de-a doua ordonanță de urgență.

În ceea ce

privește recursul, acesta este nefondat și va fi respins pentru motivele care

vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce

privește procedura cercetării prealabile, instanța de fond a reținut în mod

temeinic faptul că aceasta a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale

în vigoare și cu respectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante, iar

neprezentarea acesteia la datele pentru care a fost citată a fost o conduită

asumată integral, care nu poate fi interpretată în favoarea

recurentei-reclamante și nici în sensul nelegalității actului de sancționare.

Cea de-a doua

critică, vizând nemotivarea actului administrativ de sancționare, este de

asemenea neîntemeiată, Dispoziția nr. 18403 din 12 martie  2008, prin care

recurenta-reclamantă a fost sancționată disciplinar cu diminuarea drepturilor

salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni, fiind motivată în conformitate cu

prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/ 2003, în vigoare la data

respectivă și corespunzător cu specificul activității autorității competente.

În ceea ce

privește, cea de-a treia critică, vizând nedovedirea existenței abaterilor

disciplinare reținute în sarcina recurentei-reclamante, rezultă că și aceasta

este neîntemeiată, cercetările efectuate în cadrul procedurii prealabile

confirmând aspectele de nelegalitate constatate în conduita acestuia cu ocazia

controlului tematic efectuat în perioada 14-17 ianuarie 2008 la Biroul pentru Străini din județul Sibiu.

În concluzie,

considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004.

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.C. împotriva sentinței civile nr. 144/F/CA din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2009.