ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 144/F/CA/2008 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M.C. împotriva pârâților O.R.I. și M.A.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.I. și M.A.I. anularea dispoziției de sancționare nr. 18403 din 12 martie 2008 a directorului general al O.R.I. și a Ordinului nr. 234472 din 9 aprilie 2008 al M.I.R.A., prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva dispoziției de sancționare.

Reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării dispoziției de sancționare până la soluționarea definitivă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că întâmpinările prin care a fost citată la O.R.I. sunt lovite de nulitate absolută, nefiind înregistrate și datate și nepurtând ștampila acesteia. Din conținutul înștiințărilor menționate rezultă că procedura de cercetare prealabilă a reclamanta s-a început nelegal, printr-o notă de raport și nu prin dispoziție de zi pe unități, cum prevede Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., în sensul că ofițerul desemnat să efectueze cercetarea s-a antepronunțat iar Consiliul de disciplină al O.R.I. nu i-a adus la cunoștință încheierea acestui organism potrivit formelor prevăzute de ordinul evocat.

A apreciat că actul de sancționare nu cuprinde descrierea faptei considerată abatere disciplinară și nu este motivat conform prevederilor legale, fiind astfel lovit de nulitate absolută. Totodată, reclamanta a menționat că nu există dovezi care să ateste faptul că în anul 2007 ar fi întârziat repetat de la serviciu, nevinovăția sa fiind cuprinsă în nota raport nr. S/2115702 din 25 ianuarie 2008 a Corpului de control al O.R.I., care nu constată acte de indisciplină și care menționează că reclamanta a fost apreciată în anul 2007 cu calificativul „bine”, ceea ce ar însemna că nu a comis abateri disciplinare. Prin întâmpinare, pârâtul O.R.I. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prezentând pe larg situația de fapt și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emisă dispoziția atacată.

În motivarea hotărârii, instanța de prim rang a constatat că urmare a unui control tematic efectuat de o comisie a O.R.I., în sarcina reclamantei au fost reținute o serie de fapte neconforme cu statutul său, iar la testarea profesională a obținut calificativul „nesatisfăcător”. Pentru comiterea de fapte disciplinare, s-a propus declanșarea procedurii legale prealabile față de reclamantă, respectiv pentru comportare necorespunzătoare la serviciu, întârziere repetată și lipsă de solicitudine în relațiile cu cetățenii. Prima instanță a constatat că au fost respectate procedurile disciplinare cuprinse în Ordinul nr. 400/2004, acestea finalizându-se cu emiterea dispoziției directorului general al O.R.I.

nr. 18403 din 12 martie 2008 prin care s-a dispus sancționarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pentru o perioadă de 3 luni. A observat că ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă a respectat dispozițiile legale în materie, în sensul că a îndeplinit procedura de citare a reclamantei, a desfășurat activitățile pe care le-a considerat utile pentru finalizarea cercetării prealabile și a procedat la citarea reclamantei pentru a i se aduce la cunoștință rezultatele cercetării. Instanța de fond a mai reținut că s-a constituit consiliul de disciplină în mod legal, care a acționat potrivit prevederilor legale, în sensul că a înștiințat reclamanta privind faptele pentru care este chemată în fața acestui organ, oferindu-i posibilitatea să-și exercite drepturile conferite de lege pentru apărarea sa.

Prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia dispoziției directorului general al O.R.I. nr. 18403/2008 emisă în baza propunerii formulată prin încheierea din 26 februarie 2008 a Consiliului de disciplină și împrejurarea că reclamanta a mai fost sancționată disciplinar în anii 2000, 2001 și 2003. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, fără a se raporta la vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică, susținând critici care vizează actul administrativ de sancționare: - nu a avut loc o cercetare prealabilă în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 400/2004; - actul administrativ de sancționare este nemotivat; - abaterile susținute în sarcina sa sunt nedovedite.

O.R.I. și M.A.I. au depus întâmpinări prin care au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. În cursul judecății, recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004, emis în temeiul art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea M.A.I., care a fost abrogat, fără a motiva modul în care soluționarea cauzei de față depinde de ordinul respectiv și fără a indica aspectele de nelegalitate și nici dispozițiile legale în raport cu care s-a invocat nelegalitatea, astfel că această excepție va fi respinsă. Pe de altă parte, faptul că O.U.G.

nr. 63/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 30/2007 nu are nici o influență asupra legalității Ordinului nr. 400/2003, din moment ce prevederile art. 9 alin. (4) din prima ordonanță de urgență, care confereau ministerului competența să emită ordine, au fost preluate și se regăsesc în dispozițiile art. 7 alin. (4) din cea de-a doua ordonanță de urgență. În ceea ce privește recursul, acesta este nefondat și va fi respins pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește procedura cercetării prealabile, instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că aceasta a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu respectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante, iar neprezentarea acesteia la datele pentru care a fost citată a fost o conduită asumată integral, care nu poate fi interpretată în favoarea recurentei-reclamante și nici în sensul nelegalității actului de sancționare.

Cea de-a doua critică, vizând nemotivarea actului administrativ de sancționare, este de asemenea neîntemeiată, Dispoziția nr. 18403 din 12 martie 2008, prin care recurenta-reclamantă a fost sancționată disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni, fiind motivată în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/ 2003, în vigoare la data respectivă și corespunzător cu specificul activității autorității competente. În ceea ce privește, cea de-a treia critică, vizând nedovedirea existenței abaterilor disciplinare reținute în sarcina recurentei-reclamante, rezultă că și aceasta este neîntemeiată, cercetările efectuate în cadrul procedurii prealabile confirmând aspectele de nelegalitate constatate în conduita acestuia cu ocazia controlului tematic efectuat în perioada 14-17 ianuarie 2008 la Biroul pentru Străini din județul Sibiu.

În concluzie, considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004. Respinge recursul declarat de reclamanta M.C. împotriva sentinței civile nr. 144/F/CA din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009.