ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1986 din 25 iunie 2008, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta

G.N.M., având ca obiect aprobarea decontului nr. 7116/GM din 15 octombrie 2007,

în cuantum de 1233,69 lei și plata sumei de 1167,4 lei reprezentând orele

suplimentare în perioada 10 septembrie 2007 – 11 octombrie 2007.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost delegat în vederea realizării

implementării unor lucrări de rețele securizate, în perioada 11 septembrie 2007

– 28 septembrie 2007, pe raza Comisariatului Regional Cluj, atât la Comisariatul Județean Satu Mare cât și la Comisariatele județene Bistrița, Cluj și Sălaj, întocmindu-se

în acest sens ordinul de deplasare (delegația) nr. 640 din 10 octombrie 2007 și

ulterior, referatul nr. 6366/GM din 11 septembrie 2007 în baza căruia

reclamantul a primit un avans pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, de

3600 lei.

A mai reținut instanța că,

în timp ce reclamantul se afla în delegație, Comisariatul regional Cluj, prin

adresa înregistrată la această autoritate sub nr. 4522 din 19 septembrie 2007, a solicitat Comisariatului General, delegare a acestuia și la Comisariatul Județean Maramureș, solicitare aprobată, astfel cum rezultă din corespondența

dintre cele două autorități,

Cum decontul întocmit pentru

justificarea cheltuielilor de transport și cazare efectuate în perioada

delegării la Comisariatul Județean Maramureș, nu a fost aprobat, reclamantul a

formulat plângere prealabilă și ulterior a atacat în instanța de contencios

răspunsul primit, respectiv adresa din 16 noiembrie 2007.

În raport de această

situație de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că solicitarea

reclamantului este neîntemeiată întrucât perioada în care și-a desfășurat

activitatea la Comisariatul Județean Maramureș, respectiv 29 septembrie 2007 –

12 octombrie 2007 nu a fost cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul General,

cu alte cuvinte reclamantul a solicitat plata unor drepturi de deplasare pentru

o perioadă în care nu avea nici referat și nici ordin de deplasare aprobat.

Pe cale de consecință s-a

apreciat că este neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea G.N.M. la

plata orelor suplimentare prestate în perioada 1 septembrie 2007 – 12 octombrie

2007.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamantul Luca Gheorghe.

În recursul declarat

împotriva sentinței nr. 1986 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, recurentul L.G.

a susținut că instanța de fond nu a motivat sentința pronunțată conform art. 261

C. proc. civ.

Cât privește susținerea

instanței că solicitarea reclamantului este neîntemeiată având în vedere că

perioada pentru care reclamantul face referire în acțiune respectiv 29

septembrie – 12 octombrie 2007 nu este cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul

General este după opinia recurentului „un argument superfluu”.

Aceasta întrucât, a precizat

recurentul, în momentul întocmirii referatului nr. 6366/GM din 11 septembrie

2007, nu se pusese problema prelungirii delegării, prelungirea solicitându-se

ulterior prin adresa din 19 septembrie 2007.

Cât privește reținerea de

către instanță a aspectului că activitățile desfășurate de reclamant pentru

perioada în litigiu nu au fost aprobate de Comisariatul general și nici nu a

fost solicitat acest lucru, în baza vreunui referat în conformitate cu prevederile

legale (H.G. nr. 1860/2006 și decizia nr. 209/1976) se consideră de recurent că

este neconformă realității.

Aceasta întrucât prin adresa

din 19 septembrie 2007, înregistrată la Comisariatul General cu nr. 6581/GM din 20 septembrie 2007, Comisariatul Regional Cluj a

solicitat prelungirea delegării recurentului, iar Comisariatul General prin

rezoluție a aprobat această cerere.

În aceste condiții,

recurentul consideră că în mod greșit i s-a imputat suma de bani aferentă

prelungirii delegării cu motivarea intimatei că deși solicitarea prelungirii

delegării a fost aprobată nu este de natură să producă efecte fără existența

unui ordin de deplasare emis de persoanele competente.

A mai precizat recurentul

prin recursul declarat că se impune și plata orelor suplimentare efectuate, cerere

pe care instanța de fond nu s-a pronunțat.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

În mod corect instanța de

fond a reținut că cererea recurentului - reclamant de obligare a G.N.M. pentru

plata decontului nr. 7116/GM din 15 octombrie 2008 și a sumei de 1167,4 lei

reprezentând ore suplimentare în perioada 10 septembrie 2007 – 12 octombrie

2007 este neîntemeiată.

De observat că L.G. a fost

delegat în vederea realizării implementării unor lucrări de rețele securizate

la Comisariatul

r

egional Cluj

pentru perioada 11 septembrie 2007 – 28 septembrie 2007, pentru care a primit

un avans de deplasare de 3600 lei, în baza referatului nr. 6366 din 11

septembrie 2008.

Ori solicitarea

reclamantului (care este neîntemeiată) se referă la perioada 29 septembrie – 12

octombrie 2007 și care nu este cuprinsă în referatul aprobat de Comisariatul

General. Ordinul de deplasare privește numai perioada 11 septembrie – 28

septembrie 2007.

Activitățile desfășurate de

reclamant în perioada în litigiu nu au fost aprobate de Comisariatul General și

nici nu a fost solicitat acest lucru în baza unui referat în conformitate cu

prevederile legale respectiv H.G. nr. 1860/2006 și Decizia nr. 209/1976.

De altfel Comisariatul

General a imputat recurentului-reclamant în răspunsul la plângerea prealabilă -

formulată de reclamant, prin adresa din 16 noiembrie 2007, că solicitarea

recurentului - reclamant este neîntemeiată, deoarece și-a prelungit perioada de

delegare, fără să aibă un ordin de deplasare emis de organele competente.

Susținerea petentului că era

firesc să nu existe perioada în litigiu trecută în ordinul de deplasare pentru

că „atunci când s-au întocmit actele pentru prima perioadă de deplasare, nu se

cunoștea ce se va impune prelungirea delegării” este neîntemeiată.

Chiar dacă inițial nu se

cunoștea aspectul menționat, odată cunoscut acest aspect trebuia respectată

H.G. nr. 1860/2006 și să se întocmească un referat în acest sens, lucru care nu

s-a făcut. În mod întemeiat a reținut instanța de fond, că în lipsa unui

referat care să-i prelungească în mod legal perioada de delegare și să-i

asigure astfel legalitatea prezenței sale în teritoriu, salariatul nu are o

bază legală pentru solicitarea diferențelor de bani privind perioada în litigiu.

Cât privește plata orelor

suplimentare pretinse de recurentul-reclamant se constată că instanța de fond

s-a pronunțat asupra netemeiniciei cererii (fila 4 din sentință).

Motivele de recurs invocate

fiind neîntemeiate și neexistând nici motive de ordine publică care ar afecta

hotărârea pronunțată conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul

declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.G. împotriva sentinței civile nr. 1986 din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2009.