ÎCCJ, Secția penală

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1469 din 5 noiembrie 2012,

pronunțată de înalta Curte de

Casație

și Justiție, Completul de 9 Judecători în dosarul nr. 5940/1/2012 a fost

respinsă, ca nefondată, cererea formulată de

petentul S.A.C.,

pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul dosarului

nr. 16208/212/2010 al Tribunalului

Constanța, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, la data de 16

noiembrie 2012, contestatorul

S.A.C. a formulat contestație în anulare,

susținând că

la."judecătorii de la

Tribunalul Constanța și de la Judecătoria Constanța nu au

respectat dispozițiile Codului penal și ale

Codului de procedură penală", invocând

cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b), c),

d) C. proc. pen.

Examinând în principiu contestația în anulare

formulată în temeiul art. 386

lit. a)

C. proc. pen., înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac în cadrul căreia sunt

remediate

erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare

pentru vicii și nulități relativ la actele de

procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea

termenelor în care

titularii acesteia

o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului

stabilității

hotărârilor judecătorești definitive.

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în

anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen., este

supusă unei verificări prealabile judecării în

fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de

contestație, instanța este obligată să examineze

admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală

instanța este

obligată să examineze

dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă

este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C.

proc. pen., dacă

motivul pe care se

întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute de

art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul

contestației s-au depus ori se

invocă dovezi existente la dosar.

Înalta Curte constată că cererea de contestație în

anulare formulată de contestatorul S.A.C. împotriva sentinței penale nr. 1469

din 05

noiembrie 2012 pronunțată de

înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în

dosarul nr. 5940/1/2012 este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Prin sentința penală mai sus menționată a fost

respinsă ca nefondată,

cererea

formulată de petentul S.A.C., pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează

obiectul dosarului nr. 16208/212/2010 al Tribunalului Constanta.

Din dispozițiile Codului

de procedură penală rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește

existența unei hotărâri, determinate ca atare de

lege, susceptibilă a fi supusă

controlului judiciar pe această cale.

În speță, hotărârea contestată are ca obiect

soluționarea unei cereri de

strămutare

formulată de contestator, obiectul căii de atac promovate

neconstituindu-l o hotărâre pronunțată în recurs,

după cum impun dispozițiile art.

386 C. proc. pen.

De asemenea, una din condițiile de admisibilitate

ale cererii de contestație în

anulare

este ca motivul pe care se sprijină contestația în anulare să fie dintre cele

prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.

Raportând aspectele teoretice prezentate speței

de față, se constată că

invocarea

formală a cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a),

b), c) și d) (calificate potrivit susținerilor

contestatorului) și formularea de critici

privind modul de soluționare a cauzei de către instanță nu pot

reprezenta temeiuri

pentru

constatarea admisibilității contestației în anulare, neregăsindu-se printre

cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă

exclusiv la : a) neîndeplinirea în

condițiile

legii a procedurii de citare a părții la termenul când s-a judecat recursul ;

b) imposibilitatea părții de a se prezenta la

termenul de judecare a recursului și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare ; c) situația în care instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar; d) situația

în

care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru

aceeași faptă și e) situația în care la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar

ascultarea

acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (11) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, criticile formulate de contestator nu

se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

astfel încât nu sunt întrunite condițiile de a căror îndeplinire cumulativă

este condiționată admiterea în principiu

a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația în

anulare

formulată de contestatorul S.A.C. împotriva sentinței

penale nr. 1469 din 05 noiembrie 2012 pronunțată

de înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Penală în dosarul nr. 5940/1/2012.

Totodată,

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul

va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația

în anulare

formulată de contestatorul

S.A.C. împotriva

sentinței penale nr. 1469 din 05 noiembrie 2012

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în

dosarul nr.

5940/1/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie

2013.