ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 159/P/2007 din data de 13 iulie 2007, procurorul șef

al secției urmărire penală și criminalistică la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, a dispus, în temeiul art.

228 alin. (4) și art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de numiții I.M., notar public și C.I. (mătușa petenților) pentru

infracțiunile prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens,

procurorul a reținut următoarele:

La data de 13 februarie 2007, numiții L.C.E. și L.N., au sesizat

organul de urmărire penală în legătură cu faptul că, cu prilejul încheierii

unor acte de vânzare-

cumpărare a unor

imobile existente în localitatea Valea Dacilor, județul

Constanța,

notarul public I.M. și numita C.I. (mătușa reclamanților) ar fi săvârșit

infracțiunile de fals și uz de fals, solicitându-se efectuarea de cercetări sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

Din examinarea actelor premergătoare existente în dosarul cauzei a

reieșit că cele două acte de vânzare-cumpărare s-au încheiat la data de 26

iulie 1994, la Notariatul de Stat Medgidia, de către notarul I.M., între L.C.,

în calitate de vânzător, și L.C. (fiu) și, respectiv, C.I. (soră), în calitate

de cumpărători.

Realitatea încheierii ambelor acte de vânzare-cumpărare, în

aceeași zi, rezultă atât din documentele

existente la Notariatul de Stat

Medgidia (în copie la dosar), a

declarațiilor persoanelor ascultate, cât și a declarațiilor notarului l.M.

Procurorul a reținut că între moștenitorii lui L.C. (decedat între

timp) există neînțelegeri cu privire la suprafețele de teren din Valea Dacilor,

motiv pentru care, pe rolul Judecătoriei Medgidia, se află un dosar civil.

În concluzie, față de cele reținute, procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cele 2 persoane, întrucât faptele reclamate nu există,

cu mențiunea că, de altfel, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale.

Plângerea petenților împotriva acestei soluții a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 179/11/2/2007 din

data de 22 august 2007 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanta.

Prin sentința penală nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007, a Curții de Apel

Constanța, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petenților

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reținându-se, în esență,

că faptele reclamate nu există.

Împotriva sentinței, petenta L.N. a declarat prezentul recurs.

În motivele scrise de recurs s-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și desființarea rezoluțiilor procurorului,

respectiv, trimiterea cauzei la procuror în

vederea redeschiderii urmării

penale.

În esență, recurenta a susținut că prima instanță a „soluționat pricina

cu aceeași superficialitate cu care organul de cercetare penală a soluționat

plângerea inițială” și că organele judiciare au omis să cerceteze si celelalte

aspecte (fapte) reclamate.

Recursul nu este fondat.

Actele premergătoare efectuate au relevat realitatea încheierii celor 2

acte de vânzare-cumpărare, documentele existând în arhiva fostului Notariat de

Stat Medgidia, realitate confirmată de persoanele ascultate, inclusiv notarul

care Ie-a autentificat.

Aspectele invocate de recurentă în motivele scrise (care se referă la

pretinse nelegalități ori reprezintă simple suspiciuni, lipsa unui certificat

fiscal, neconcordanta vecinătăților terenului, semnarea unui act doar de o

singură persoană, în timp ce altul este semnat de

ambii soți) nu justifică concluzia existenței unor indicii în sensul că

cele

două persoane reclamate în plângerea penală ar fi săvârșit

infracțiunile menționate.

Actele întocmite de notar, în cazul în care prezintă neclarități,

erori, lipsa unor date, etc., pot fi supuse controlului judecătoresc, la

cererea persoanelor interesate, în fața instanțelor civile. De altfel,

petenții s-au adresat instanței civile

(Judecătoriei Medgidia) în vederea

realizării intereselor legale și

soluționării aspectelor de natură patrimonială în contradictoriu cu C.l.

Nu este întemeiată opinia reprezentantului Ministerului Public potrivit

căreia soluția de neîncepere a urmăririi penale ar fi trebuit întemeiată pe

dispozițiile legale referitoare la prescripția răspunderii penale.

În condiții lipsei oricăror indicii cu privire la existența faptelor

reclamate (infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prevăzute în art. 289

și 291 C. pen.), corect procurorul a avut în vedere dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen. („fapta nu există”).

Aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. („a intervenit

prescripția răspunderii penale”), ar fi fost posibilă numai în măsura în care

se stabilea, în baza actelor premergătoare, că faptele de fals intelectual și

uz de fals ar fi existat, ar fi fost săvârșite de persoanele reclamate cu forma

de vinovăție prevăzută de lege, însă s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.N. împotriva

sentinței penale nr. 105/ P din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

februarie 2008.