ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1967/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1967/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față,
Examinând actele dosarului
constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 11 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Tg. Mureș, s
ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluției nr. 137/P/2008
din 5 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș,
privind pe intimatul R.I.O.
Prin Rezoluția din 5 noiembrie 2008,
pronunțată în dosarul nr. 137/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.
Mureș a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul R.I.O., inspector
principal la Serviciul de Investigații Criminale al I.P.J. Mureș pentru
infracțiunile de fals în declarații, prevăzută de art. 292, abuz în serviciu
(art. 246 C. pen.), insultă și calomnie (art. 205 și art. 206 C. pen.), în baza
art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. f) și d) C. proc. pen.
Soluția de neîncepere a urmăririi
penale a fost confirmată de Procurorul general al aceluiași Parchet prin
respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluția nr. 343/II/2/2008 din
12 decembrie 2008.
S-a reținut că intimatul, ofițer de poliție,
audiat de procuror în legătură cu modul în care a efectuat o percheziție la
domiciliul petentului, la data de 2 februarie 2006, și care avea calitatea de
parte vătămată, a afirmat, într-adevăr, că T.A. „este cunoscut pe plan local ca
fiind un infractor notoriu", dar nu în scopul de a se produce efecte
juridice, întrucât cunoștea că la poliție se află mai multe dosare care îl
priveau pe petent. Această afirmație nu a influențat cu nimic soluția adoptată
în dosar. Totodată, s-a apreciat că afirmația nu era
necorespunzătoare adevărului, deoarece petentul a fost arestat o
perioadă de 1 an de zile, astfel cum rezultă din fișa de cazier a acestuia.
Intimatul nu a făcut nici o
referire la vinovăția petentului, iar
declarația sa nu a influențat soluția dată în acel dosar.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi
penale, petiționarul T.A. a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen.,
susținând, în esență, că intimatul a dat
declarații false, l-a insultat și calomniat și
și-a încălcat atribuțiile
de serviciu.
Curtea de Apel Tg. Mureș, prin sentința
menționată a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menținând rezoluțiile
atacate.
Examinând recursul declarat de petent, în
raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este
fondat, pentru motivele ce urmează:
Așa cum corect au reținut procurorii care au
soluționat plângerea penală, precum și instanța de fond care a respins
plângerea formulată de petent în baza art. 278
1
C. proc. pen.,
acesta nu a dovedit că intimatul a făcut declarații false cu intenția de a se
produce efecte juridice, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., art. 246 C. pen., ori de insultă
sau calomnie (infracțiuni dezincriminate în prezent).
Declanșarea unor plângeri penale împotriva
ofițerilor de poliție,
pentru măsurile
dispuse sau nu într-un dosar penal, nu poate determina trimiterea lor în
judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte
săvârșirea
unor fapte penale. Eventualele erori pot fi corectate în cadrul controlului
judiciar al instanțelor de judecată.
Petentul,
nemulțumit de activitatea polițistului intimat, avea calea de atac a plângerii
prevăzută de art. 275 C. proc. pen., iar nu
calea unor
plângeri penale împotriva acestuia.
Din examinarea actelor premergătoare nu
a rezultat săvârșirea de către intimat a vreuneia dintre faptele penale
reclamate de petent.
În consecință, reținând că sentința atacată
prin care s-a menținut rezoluția Parchetului privind soluția de neîncepere a
urmăririi penale împotriva intimatului este conformă legii, Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat, în sumă de 200 lei.
Onorariul interpretului de limba
maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul T.A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 9 martie
2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de
200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba maghiară
se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 26 mai 2009.