ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1785/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1785/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10 din 16 martie

2010, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G.

împotriva rezoluției procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș, emisă la data de 2 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D.

sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

publice prevăzut de art. 248 C. pen. și purtare abuzivă prevăzută de art. 250

C. pen.

A menținut soluția de

neîncepere a urmăririi penale din rezoluția atacată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureș sub nr. 528/43/2009 din 2 decembrie

2009, petentul C.G. s-a îndreptat împotriva rezoluției emise de procurorul

general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 2

noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de

art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art.

248 C. pen. și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.

În motivarea

plângerii, petentul contestă legalitatea dispoziției procurorului de

neurmărire, din următoarele perspective:

- rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost emisă ulterior datei de 3 noiembrie 2009,

când petentul a depus o cerere de recuzare a procurorului care instrumenta

cauza, deși actul procesual a fost datat 2 noiembrie 2009. Aceasta, întrucât,

pe de o parte, în 3 noiembrie 2009, nu apărea în evidențele parchetului ca

fiind soluționat Dosarul nr. 120/P/2009, iar, pe de altă parte, au fost primite

și înregistrate înscrisuri la Dosarul nr. 120/P/2009 și după data de 2

noiembrie 2009, respectiv în 11 noiembrie 2009;

- în rezoluție nu se

dispune cu privire la probele solicitate de el în susținerea plângerii penale;

- plângerea penală

din 15 septembrie 2009 nu a primit număr de înregistrare, ci a fost înregistrată

la un alt dosar care se afla în lucru între aceleași părți;

- făptuitorul P.N.D.

nu a fost ascultat nemijlocit de către organele de urmărire penală, care au

acceptat la dosar o declarație redactată personal de făptuitor;

- atitudinea

procurorului general care nu l-a informat pe petent despre probele care se

administrează și care l-a audiat pe martorul S.P.C. în prezența făptuitorului,

dar în lipsa titularului plângerii penale;

- plângerea penală a

fost soluționată cu o urgență nejustificată, trecându-se peste administrarea

unor probe care erau utile, pertinente și concludente rezolvării acesteia;

- în soluționarea

plângerii penale s-a implicat, în apărarea făptuitorului, conducerea I.P.J.

Mureș, prin persoana d-lui C.I., acesta solicitând în 23 septembrie 2009, copii

după declarațiile martorului S.P.C. din dosar;

- declarațiile

martorilor în cauză au fost redactate la domiciliu și trimise prin poștă;

- făptuitorul este

secretarul general al A.R.Ș.P., iar procurorul general este președintele

acestei asociații, aflându-se astfel în legătură directă;

- s-a solicitat

Dosarul nr. 1558/320/2008 al Judecătoriei Tg. Mureș și, fără să existe o

autorizare din partea acestei instanțe, au fost efectuate copii după actele

acestui dosar;

- declarațiile

martorilor P.E. și H.I.C. au fost luate de către d-l P.N.D., care a cumulat

astfel calitatea de făptuitor cu aceea de organ de urmărire penală. În plus,

chiar dacă aceste declarații au fost luate într-o procedură administrativă,

este ilegală atașarea lor la dosarul parchetului.

Cele precizate mai

sus sunt, în opinia petentului, aspecte care duc la concluzia că plângerea

penală pe care a formulat-o nu a fost soluționată în mod obiectiv.

Prin plângerea

înregistrată la această instanță sub nr. 559/43/2009 din 17 decembrie 2009, petentul

C.G. s-a îndreptat împotriva aceleiași rezoluții a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, pentru motive similare celor

expuse anterior.

La termenul de

judecată din 1 martie 2010, cu asigurarea garanțiilor de procedură ale

părților, constatându-se identitate de părți, de obiect și de cauză între cele

două plângeri, s-a dispus reunirea lor sub numărul 528/43/2009.

Prin rezoluția emisă

în Dosarul nr. 120/P/2009, la data de 2 noiembrie 2009, procurorul general de

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de

art. 248 C. pen. și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.

În motivarea acestei

rezoluții, se arată că, la data de 16 decembrie 2007, petentul a fost

sancționat contravențional, cu avertisment și confiscarea unui număr de 20 de

brazi, reproșându-i-se că ar fi comercializat fără drept, în piața din C. din

Tg. Mureș, cei 20 de brazi de Crăciun, fapt contravențional prevăzut de art. 1

lit. a) din Legea nr. 12/1990. Constatarea contravenției s-a făcut de către

comisar șef B.I., subcomisar P.N.D. și agent F.D., procesul-verbal de

constatare și sancționare a contravenției fiind semnat de cei trei. Împotriva

acestui proces-verbal, petentul C.G. a formulat plângere în instanță, plângere

care i-a fost admisă, prin Sentința civilă nr. 4361 din 12 septembrie 2008 a

Judecătoriei Tg. Mureș, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care a

fost anulat procesul-verbal de contravenție din 16 decembrie 2007, pe motiv că

în 16 decembrie 2007, petentul nu a efectuat fapte de comerț de natura celor

prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, or Legea nr. 12/1990 nu

sancționează decât faptul consumat, nu și o eventuală intenție de

comercializare, altfel spus „o tentativă” de comercializare.

În ceea ce privește

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care

petentul C.G. s-a plâns împotriva făptuitorului, procurorul a reținut că faptei

îi lipsește elementul subiectiv pentru a fi caracterizată ca infracțiune.

Astfel, făptuitorul l-a sancționat contravențional pe petent, având convingerea

că acesta din urmă a efectuat, în mod ilegal, un fapt de comerț. Împrejurarea

că procesul-verbal a fost anulat de către instanța de judecată nu are nicio

relevanță asupra intenției cu care s-a acționat în momentul întocmirii

procesului-verbal de contravenție, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanței

s-a bazat și pe declarația făcută de martorul S.P.C. care, pe parcursul actelor

premergătoare a revenit și a modificat depoziția dată în fața instanței.

Totodată, referitor

la conduita făptuitorului, s-a reținut că acesta i-a raportat telefonic

comisarului șef U.V. faptul contravențional constatat. În plus, nu a fost

confirmată afirmația petentului după care la constatarea contravenției ar fi

participat opt persoane, făptuitorul deplasându-se în piață însoțit de trei

persoane. De asemenea, nu corespunde realității că s-a efectuat o percheziție

neautorizată de către instanța de judecată, deplasarea la garajul deținut de

C.G. s-a făcut cu scopul clarificării situației brazilor achiziționați, s-a

verificat o parte din documente, fără să se pătrundă în interior, fapt

recunoscut, de altfel, de către petent.

În ceea ce privește

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în

deturnarea consilierilor juridici de la susținerea în instanță a altor cauze

ale I.P.J. Mureș și, prin aceasta, în producerea unei tulburări însemnate a

bunului mers al instituției, aceasta este o apreciere eronată a petentului, din

moment ce conducerea I.P.J. Mureș nu a sesizat nicio tulburare în activitate

prin aceea că hotărârea instanței de fond de admitere a plângerii

contravenționale a fost atacată cu recurs.

Referitor la

infracțiunea de purtare abuzivă, din verificările efectuate nu rezultă

săvârșirea acesteia în sensul folosirii de către făptuitor a unui limbaj

violent sau a unor amenințări la adresa petentului.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul C.G. a formulat plângere potrivit art. 278 alin. (3) C.

proc. pen., respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția procurorului general de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 14 decembrie

2009.

Împotriva soluției

dispusă de procuror, petiționarul C.G. a formulat plângere la instanța

competentă, respectiv Curtea de Apel Tg. Mureș, care a dispus respingerea

plângerii, ca nefondată.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs petiționarul C.G., solicitând casarea

acesteia și, trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând sentința recurată în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

C.

proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii

făcută conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data

comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și

art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Procedura instituită

prin dispozițiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze

plângere la instanța competentă pentru a se verifica legalitatea și temeinicia

soluției adoptate.

Autoritățile

judiciare pot dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii pentru săvârșirea unei fapte

penale.

În cauza dedusă

judecății, actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că intimatul P.N.D.

și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu.

De asemenea, prin

constatarea și sancționarea contravenției, acesta nu a cauzat o vătămare a

intereselor legale ale vreunei persoane și nici vreo tulburare însemnată a

bunului mers al unui organ sau instituție dintre cele prevăzute de art. 145 C.

pen. ori o pagubă patrimoniului acesteia.

Deși procesul-verbal

de constatare a contravenției a fost anulat în instanță, acest aspect nu duce

automat la concluzia că agentul constatator a săvârșit o faptă penală deoarece

nu s-a dovedit că acesta a avut o atitudine abuzivă cu ocazia constatării și

sancționării faptului pretins contravențional sau al deplasării la garajul

petentului, în interiorul căruia nu a intrat, așa cum rezultă din

procesul-verbal întocmit la acea dată și chiar din susținerile inițiale ale

petentului.

Din verificările

efectuate nu a rezultat nici săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă în

sensul folosirii de către P.N.D. a unui limbaj violent sau a unor amenințări.

În acest sens, corect s-a reținut că la constatarea faptei au participat și

alți lucrători din cadrul Poliției Tg. Mureș, care nu au confirmat un astfel de

comportament.

În consecință,

susținerile petentului nu sunt probate, rezoluția procurorului fiind temeinică

și legală.

Față de aceste

considerente, nefiind motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în

baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat de petiționarul C.G., ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva Sentinței penale nr.

10 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.

Procesat

de GGC - CT