ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1785/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 10 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva rezoluției procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, emisă la data de 2 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen.

și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen. A menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale din rezoluția atacată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureș sub nr. 528/43/2009 din 2 decembrie 2009, petentul C.G. s-a îndreptat împotriva rezoluției emise de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 2 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen.

și purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen. În motivarea plângerii, petentul contestă legalitatea dispoziției procurorului de neurmărire, din următoarele perspective: - rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost emisă ulterior datei de 3 noiembrie 2009, când petentul a depus o cerere de recuzare a procurorului care instrumenta cauza, deși actul procesual a fost datat 2 noiembrie 2009. Aceasta, întrucât, pe de o parte, în 3 noiembrie 2009, nu apărea în evidențele parchetului ca fiind soluționat Dosarul nr. 120/P/2009, iar, pe de altă parte, au fost primite și înregistrate înscrisuri la Dosarul nr. 120/P/2009 și după data de 2 noiembrie 2009, respectiv în 11 noiembrie 2009; - în rezoluție nu se dispune cu privire la probele solicitate de el în susținerea plângerii penale; - plângerea penală din 15 septembrie 2009 nu a primit număr de înregistrare, ci a fost înregistrată la un alt dosar care se afla în lucru între aceleași părți; - făptuitorul P.N.D.

nu a fost ascultat nemijlocit de către organele de urmărire penală, care au acceptat la dosar o declarație redactată personal de făptuitor; - atitudinea procurorului general care nu l-a informat pe petent despre probele care se administrează și care l-a audiat pe martorul S.P.C. în prezența făptuitorului, dar în lipsa titularului plângerii penale; - plângerea penală a fost soluționată cu o urgență nejustificată, trecându-se peste administrarea unor probe care erau utile, pertinente și concludente rezolvării acesteia; - în soluționarea plângerii penale s-a implicat, în apărarea făptuitorului, conducerea I.P.J. Mureș, prin persoana d-lui C.I., acesta solicitând în 23 septembrie 2009, copii după declarațiile martorului S.P.C.

din dosar; - declarațiile martorilor în cauză au fost redactate la domiciliu și trimise prin poștă; - făptuitorul este secretarul general al A.R.Ș.P., iar procurorul general este președintele acestei asociații, aflându-se astfel în legătură directă; - s-a solicitat Dosarul nr. 1558/320/2008 al Judecătoriei Tg. Mureș și, fără să existe o autorizare din partea acestei instanțe, au fost efectuate copii după actele acestui dosar; - declarațiile martorilor P.E. și H.I.C. au fost luate de către d-l P.N.D., care a cumulat astfel calitatea de făptuitor cu aceea de organ de urmărire penală. În plus, chiar dacă aceste declarații au fost luate într-o procedură administrativă, este ilegală atașarea lor la dosarul parchetului.

Cele precizate mai sus sunt, în opinia petentului, aspecte care duc la concluzia că plângerea penală pe care a formulat-o nu a fost soluționată în mod obiectiv. Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. 559/43/2009 din 17 decembrie 2009, petentul C.G. s-a îndreptat împotriva aceleiași rezoluții a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, pentru motive similare celor expuse anterior. La termenul de judecată din 1 martie 2010, cu asigurarea garanțiilor de procedură ale părților, constatându-se identitate de părți, de obiect și de cauză între cele două plângeri, s-a dispus reunirea lor sub numărul 528/43/2009. Prin rezoluția emisă în Dosarul nr. 120/P/2009, la data de 2 noiembrie 2009, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. În motivarea acestei rezoluții, se arată că, la data de 16 decembrie 2007, petentul a fost sancționat contravențional, cu avertisment și confiscarea unui număr de 20 de brazi, reproșându-i-se că ar fi comercializat fără drept, în piața din C. din Tg. Mureș, cei 20 de brazi de Crăciun, fapt contravențional prevăzut de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990. Constatarea contravenției s-a făcut de către comisar șef B.I., subcomisar P.N.D.

și agent F.D., procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind semnat de cei trei. Împotriva acestui proces-verbal, petentul C.G. a formulat plângere în instanță, plângere care i-a fost admisă, prin Sentința civilă nr. 4361 din 12 septembrie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureș, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție din 16 decembrie 2007, pe motiv că în 16 decembrie 2007, petentul nu a efectuat fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, or Legea nr. 12/1990 nu sancționează decât faptul consumat, nu și o eventuală intenție de comercializare, altfel spus „o tentativă” de comercializare. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care petentul C.G.

s-a plâns împotriva făptuitorului, procurorul a reținut că faptei îi lipsește elementul subiectiv pentru a fi caracterizată ca infracțiune. Astfel, făptuitorul l-a sancționat contravențional pe petent, având convingerea că acesta din urmă a efectuat, în mod ilegal, un fapt de comerț. Împrejurarea că procesul-verbal a fost anulat de către instanța de judecată nu are nicio relevanță asupra intenției cu care s-a acționat în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanței s-a bazat și pe declarația făcută de martorul S.P.C. care, pe parcursul actelor premergătoare a revenit și a modificat depoziția dată în fața instanței. Totodată, referitor la conduita făptuitorului, s-a reținut că acesta i-a raportat telefonic comisarului șef U.V.

faptul contravențional constatat. În plus, nu a fost confirmată afirmația petentului după care la constatarea contravenției ar fi participat opt persoane, făptuitorul deplasându-se în piață însoțit de trei persoane. De asemenea, nu corespunde realității că s-a efectuat o percheziție neautorizată de către instanța de judecată, deplasarea la garajul deținut de C.G. s-a făcut cu scopul clarificării situației brazilor achiziționați, s-a verificat o parte din documente, fără să se pătrundă în interior, fapt recunoscut, de altfel, de către petent. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în deturnarea consilierilor juridici de la susținerea în instanță a altor cauze ale I.P.J.

Mureș și, prin aceasta, în producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al instituției, aceasta este o apreciere eronată a petentului, din moment ce conducerea I.P.J. Mureș nu a sesizat nicio tulburare în activitate prin aceea că hotărârea instanței de fond de admitere a plângerii contravenționale a fost atacată cu recurs. Referitor la infracțiunea de purtare abuzivă, din verificările efectuate nu rezultă săvârșirea acesteia în sensul folosirii de către făptuitor a unui limbaj violent sau a unor amenințări la adresa petentului. Împotriva acestei rezoluții, petentul C.G. a formulat plângere potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 14 decembrie 2009. Împotriva soluției dispusă de procuror, petiționarul C.G.

a formulat plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Tg. Mureș, care a dispus respingerea plângerii, ca nefondată. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petiționarul C.G., solicitând casarea acesteia și, trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința recurată în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - 278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Procedura instituită prin dispozițiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze plângere la instanța competentă pentru a se verifica legalitatea și temeinicia soluției adoptate.

Autoritățile judiciare pot dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii pentru săvârșirea unei fapte penale. În cauza dedusă judecății, actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că intimatul P.N.D. și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu. De asemenea, prin constatarea și sancționarea contravenției, acesta nu a cauzat o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane și nici vreo tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituție dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. ori o pagubă patrimoniului acesteia.

Deși procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat în instanță, acest aspect nu duce automat la concluzia că agentul constatator a săvârșit o faptă penală deoarece nu s-a dovedit că acesta a avut o atitudine abuzivă cu ocazia constatării și sancționării faptului pretins contravențional sau al deplasării la garajul petentului, în interiorul căruia nu a intrat, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la acea dată și chiar din susținerile inițiale ale petentului. Din verificările efectuate nu a rezultat nici săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă în sensul folosirii de către P.N.D. a unui limbaj violent sau a unor amenințări. În acest sens, corect s-a reținut că la constatarea faptei au participat și alți lucrători din cadrul Poliției Tg.

Mureș, care nu au confirmat un astfel de comportament. În consecință, susținerile petentului nu sunt probate, rezoluția procurorului fiind temeinică și legală. Față de aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiționarul C.G., ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva Sentinței penale nr. 10 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010. Procesat de GGC - CT