ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș,

reclamanta SC D. SRL Satu Mare, societate în faliment reprezentată de SC C.L.J.

SRL Satu Mare în calitate de lichidator, a chemat în judecată D.G.F.P.

Maramureș, Baia Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i

predea cantitatea de 334.000 litri alcool, sau să-i plătească echivalentul în

sumă de 1.657.408,20 ron.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a cumpărat alcoolul din litigiu conform facturii fiscale

din 2 februarie 2001. Ulterior alcoolul a fost gajat pentru garantarea unui

credit acordat reclamantei de B.R.D. Negrești Oaș.

Alcoolul a fost lăsat în

custodia SC F.P. SRL de la care a fost confiscată și valorificată de pârâtă,

deși aceasta a fost încunoștințată de reclamantă că alcoolul nu mai formează

proprietatea societății față de care s-a luat măsura confiscării.

Pârâta a depus întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii. S-a susținut că prin procesul verbal de

constatare din 16 iunie 2000 încheiat de Garda Financiară Maramureș s-a

confiscat cantitatea de 384.620 litri alcool de la SC F.P. SRL Bixad. Aceasta a

formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție care a făcut

obiectul dosarului nr. 4547/2000 al Judecătoriei Baia Mare, care inițial a fost

admisă prin sentința civilă nr. 6173 din 21 noiembrie 2000 modificată în recurs

prin decizia nr. 133 din 18 mai 2001 a Tribunalului Maramureș, în sensul

respingerii plângerii formulate de contravenienta SC F.P. SRL Bixad.

A fost atașat dosarul nr. 4547/2000

al Judecătoriei Baia Mare.

Analizând probatoriul

administrat, Tribunalul prin sentința civilă nr. 1617 din 23 mai 2007, a

respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele motive:

Vânzarea alcoolului sanitar

de 70 grade cu factura din 2 februarie 2001 de către SC F.P. SRL Bixad, în

cantitate de 334.000 litri, cu o valoare de 16.574.082.000 lei, a avut loc după

declararea recursului de către Garda Financiară Maramureș, Baia Mare, din 19

decembrie 2000 împotriva sentinței civile nr. 6173 din 21 noiembrie 2000 a

Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentința de mai sus s-a

anulat procesul verbal de contravenție din 16 iunie 2000 încheiat de Garda

Financiară Maramureș, dar măsura de anulare a sechestrului, dispusă de prima

instanță, pentru alcoolul care a făcut obiectul vânzării prin factura

menționată de reclamantă, nu a fost executorie în momentul vânzării, 2

februarie 2001. La data de 18 iunie 2001 când s-a pronunțat decizia 133/R/18

mai 2001, măsura sechestrului a fost confirmată.

Împrejurarea că recursul nu

este suspensiv de executare nu este relevantă. Bunul vândut nu era în circuitul

civil la data când s-a încercat înstrăinarea acestuia, în intenția de a evita

confiscarea.

Rezultă din dispoziția

martorului P.V. că vânzătoarea SC F.P. SRL Bixad a fost reprezentată de F.V.,

care avea calitate de asociat și la cumpărătoarea SC D. SRL Satu Mare în

momentul tranzacției consemnate prin factura din 2 februarie 2001.

Cumpărătoarea nu poate susține că nu avea cunoștință de existența confiscării.

În condițiile de mai sus, Tribunalul

consideră că înstrăinarea făcută în scopul de a sustrage de sub sechestru bunul

vândut este frauduloasă și încalcă ordinea publică, ca atare nu-și produce

efectele de strămutare a proprietății de la vânzător la cumpărător, deci nu

poate servi drept temă a unei acțiuni în revendicare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta SC D. SRL solicitând admiterea apelului, modificarea

în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a

fost formulată.

În dezvoltarea motivelor,

apelanta arată că sentința apelată este nelegală întrucât nu reține în mod

corect starea de fapt și de drept deoarece la data la care aceasta a cumpărat

alcoolul de la SC F.P. SRL asupra acestuia nu exista instituit niciun sechestru

și nicio altă măsură de indisponibilizare, instanța de judecată făcând confuzie

între măsura confiscării dispusă prin proces verbal de contravenție din 16

iunie 2000 și măsura aplicării sechestrului prin care se indisponibilizează

bunurile. S-a arătat că motivarea instanței cu privire la faptul că

înstrăinarea alcoolului ar fi fost făcută în scopul de a sustrage de sub

sechestru bunul vândut ar fi frauduloasă este greșită întrucât la data vânzării

alcoolului asupra acestuia nu era aplicat niciun fel de sechestru, iar măsura

confiscării dispusă prin procesul verbal de contravenție era înlăturată, fapt

care reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând apelul declarat de

reclamantă prin prisma motivelor de apel, Curtea, prin decizia civilă nr. 199

din 1 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 1019/2007 a respins apelul ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Urmare a unor controale

efectuate de către organele specializate ale Gărzii Financiare Maramureș la

data de 16 iunie 2000, s-a dispus confiscarea specială a unei cantități de

alcool de 384.620 l, conform procesului verbal.

Apreciind că măsura dispusă

de către organele de control este nelegală, deținătoarea bunurilor SC F.P. SRL a

contestat-o, iar prin sentința civilă nr. 6173 din data de 21 noiembrie 2000 a

Judecătoriei Baia Mare s-a admis plângerea, s-a dispus anularea procesului

verbal contestat și înlăturarea măsurii confiscării dispuse. Urmare a

recursului promovat de către Garda Financiară Maramureș, s-a dispus, însă,

modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii plângerii

contravenționale formulate, măsura confiscării dispuse anterior fiind

menținută.

Anterior soluționării

recursului declarat de către Garda Financiară Maramureș, la data de 2 februarie

2001, SC F.P. SRL facturează către reclamanta SC D. SRL cantitatea de 334.000 l

alcool sanitar, încheindu-se facturi pentru cantitatea de 240.000 l alcool, la

data încheierii tranzacției, vânzătoarea a fost reprezentată de către numitul F.V.

care este asociat și al reclamantei (cumpărătoarea).

Probele existente la dosar

relevă împrejurarea că bunurile confiscate prin procesul verbal amintit

anterior au rămas în custodia SC F.P. SRL până la data de 24 martie 2003 când

au fost ridicate și predate în evidența biroului de valorificare a bunurilor

confiscate.

Se poate conchide, așadar,

că întrucât reclamanta SC D. SRL a achiziționat de la SC F.P. SRL bunurile

menționate mai sus, conform facturii de cumpărare, iar pârâta D.G.F.P.

Maramureș a confiscat bunurile în litigiu de la SC F.P. SRL și nu de la

reclamantă, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta nu poate fi

obligată la predarea bunurilor către reclamantă întrucât aceasta este un terț

în raporturile lor.

Împotriva acestei decizii, a

introdus recurs reclamanta, indicând în drept dispozițiile prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt, în esență,

recurenta a invocat interpretarea greșită a contractului de vânzare - cumpărare

sub aspectul că la data încheierii acestuia, era instituit sechestru asupra

alcoolului ce a făcut obiectul vânzării.

Recurenta a invocat și

faptul că instanța, nu a stabilit corect raporturile juridice dintre părți și

nu a reținut că este cumpărător de bună credință.

Recursul este nefondat,

decizia atacată nefiind afectată de motivele de nelegalitate pronunțate de

textele indicate.

În cauză, așa cum corect au

reținut instanțele, SC F.P. SRL Bixad a fost reprezentată la încheierea

tranzacției de F.V., care avea calitatea de asociat și la cumpărătoarea

recurentă.

Or, recurenta nu poate

susține că nu avea cunoștință de confiscarea cantității de alcool de către

Garda Financiară și de faptul că aceasta a declarat recurs împotriva sentinței

prin care se anulase procesul verbal, recurs ce a fost admis cu consecința

menținerii acelei confiscări.

În atare situație, nu se

poate susține că instanțele au interpretat eronat contractul de vânzare - cumpărare,

nereținând buna credință a cumpărătorului.

Din contra vânzare avea

drept scop, scoaterea bunului de sub sechestru, urmărindu-se în mod fraudulos

eludarea dispozițiilor legale.

Așa fiind, prin convenția

încheiată nu se putea transmite dreptul de proprietate asupra bunului

confiscat, situație în care respingerea acțiunii în revendicare a fost

întemeiată.

Cum decizia atacată nu este

afectată de nelegalitățile invocate, care nu pot fi reținute, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D. SRL Satu Mare prin lichidator SC C.L.J. SRL Satu Mare

împotriva deciziei civile nr. 199 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 28 martie 2008.