ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2008, reclamanta SC „RCS & RDS” SA, București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea deciziei nr. 19 din 15 ianuarie 2008, emisă de pârât prin care a fost amendată societatea cu suma de 5.000 lei și, pe cale de consecință, constatarea inexistenței faptei considerată contravenție. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat a fost sancționată contravențional deoarece programele pentru adulți erau retransmise în pachetul de bază și fără nici un sistem de codare, cu toate că, abonații din municipiul Timișoara își pot exprima opțiunea, potrivit contractului, fie pentru pachetul de servicii care conține programe pentru adulți, fie pentru alte pachete, care nu conțin astfel de programe.

Dacă abonatul nu optează pentru pachetul care conține programe pentru adulți, semnalul se filtrează fie prin folosirea unui filtru negativ, fie prin intermediul unui decodor digital. Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 882 din 11 martie 2008, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a instituției pârâte. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv a retransmis unele programe și nu a retransmis altele, făcând astfel modificări în grila de programe, fără o notificare prealabilă a autorității pârâte și încălcând astfel prevederile art. 74 alin. (83) din Legea nr. 504/2002. Împrejurarea că programele erau recepționate în intervalul orar 1 00 – 5 00 nu înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (83) din decizia C.N.A. nr. 187/2006, deoarece programele pentru adulți erau transmise în pachetul de bază și nu numai în pachetele opționale și nu erau nici codate. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs,.

În termenul legal, reclamanta SC „RCS & RDS” SA București. Recurenta nu a indicat temeiul juridic al căii d e atac exercitate, iar în motivarea acesteia a arătat că se impune exonerarea sa de plata amenzii de 5.000 lei pentru că instanța de fond a reținut o eronată situație de fapt privitoare la retransmiterea programelor pentru adulți ( Playboy TV, Private Space și TV 1000) fiind evident că această retransmitere se face într-un format codat și nu pot fi accesate decât de către abonații care dețin decodorul de semnal, deci sunt abonați la acest gen de programe. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a „avertismentului” apreciindu-se că e vorba de o atingere minimă adusă valorilor sociale.

Examinând cauza în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., în raport de probatoriul administrat și de normele legale incidente, Legea nr. 504/2002, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate. În mod corect și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 504/2002 a audiovizualului, precum și a Deciziei C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual (cu modificările și completările ulterioare), judecătorul fondului a reținut că este legală Decizia nr. 19 din 15 ianuarie 2008 prin care C.N.A. a sancționat contravențional societatea reclamantă pentru încălcarea art. 74 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată, art. 6 alin. (1) din Decizia nr. 12/2003 (modificată) și art. 23 alin. (3) din Decizia C.N.A.

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual (modificată). Așa cum se poate observa din considerentele sentinței recurate instanța a analizat cu atenție actele dosarului din perspectiva reglementărilor legale în materia dedusă judecății și amintite mai înainte. Nu poate fi primită aserțiunea recurentei în privința reținerii unei greșite situații de fapt, materialul probator administrat în cauză fiind relevant pentru constatarea săvârșirii contravenției care a condus la sancționarea distribuitorului de servicii SC „RCS & RDS” SA. Nici pe parcursul judecății în primă instanță și nici în recurs, nu au fost aduse probe de către recurenta-reclamantă care să răstoarne constatările făcute de autoritatea intimată C.N.A.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că nu există temeiuri pentru schimbarea sancțiunii cu „amendă” în sancțiunea „avertisment”, în condițiile în care nu se poate considera că faptele reținute între care și transmiterea programelor pentru adulți în pachetul de bază, fără a fi codate aduc atingeri minime valorilor sociale. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC „RCS & RDS” SA, București împotriva sentinței civile nr. 2893 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.