ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 645/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18 din 7 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, s-a dispus predarea efectivă a persoanei solicitate S.l.G., către autoritățile judiciare din Spania în vederea executării mandatului european de arestare, fiind menținută starea de arest până la predarea efectivă a acestuia. Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele: Prin adresa B.N.I., la data de 21 mai 2005, s-a comunicat organelor judiciare competente române că în luna martie 2003, autoritățile judiciare din Spania au dat în urmărire internațională pe cetățeanul român S.I.G. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prevăzute de Codul penal spaniol (tentativă de omor, tâlhărie și port ilegal de armă).

Autoritățile spaniole au emis un mandat european de arestare în care se menționează că, la data de 17 februarie 2003, în jurul orelor 21,00, S.I.G., împreună cu un alt individ, au ajuns la C.L. din Barcelona, cu intenția de a sustrage banii strânși, fiecare deținând o armă de foc modificată. S.I.G. a executat 2 focuri de armă asupra unuia dintre gardieni, fără să-l nimerească, după care un alt gardian a tras în celălalt individ, provocându-i moartea aproape pe loc, circumstanțe în care S.I.G. a fugit de la locul faptei. Pentru executarea mandatului european de arestare, instanța română a desfășurat integral procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, în final fiind pronunțată sentința menționată.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul nu este fondat. Curtea de Apel Ploiești, în vederea executării mandatului european de arestare, a parcurs procedura prevăzută de capitolul 3 al Titlului III din Legea nr. 302/2004, asigurând persoanei solicitate exercitarea drepturilor și garanțiilor procesual-penale prevăzute de această lege. În final, constatând lipsa oricăror impedimente, curtea de apel a dispus predarea persoanei solicitată către autoritățile judiciare spaniole. Cu ocazia dezbaterilor în recurs, apărătorul nu a invocat existența unor motive de refuz al executării mandatului european de arestare ori a altor impedimente prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Motivele invocate de apărare (susținând că sunt motive umanitare: recurentul este un tânăr cu studii superioare, urmează cursurile de mașter, are o familie onorabilă), nu se încadrează în categoria „motive umanitare serioase” prevăzută de art. 96 alin. (3) din aceeași lege, categorie care are în vedere existența unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viața sau sănătatea persoanei solicitate. Față de cele reținute, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.l.G. împotriva sentinței penale nr. 18 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.