ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1312 din 2 februarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.C. SA în contradictoriu cu M.B. prin P.G. A dispus transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii și a obligat pârâta la plata sumei de 416.700 Ron contravaloare prejudiciu. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 9008 din 15 noiembrie 2001 M.B. a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 752.334.660 lei contravaloare cazare și la evacuarea cazaților din blocul M2, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 3.00.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data evacuării.

Debitoarea a achitat 777.151.353 lei iar evacuarea s-a realizat la 5 septembrie 2005. În acest context, a reținut tribunalul că, acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat transformarea daunelor cominatorii în sumă de 416.700 Ron în daune compensatorii, prejudiciul real pentru lipsa de folosință a blocului timp de 1.389 zile, este întemeiată în raport de situația de fapt, de Decizia XX din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de prevederile articolului 1075 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel M.B. prin P.G., criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

În esență, apelanta susține că nu i se poate reține vreo culpă referitor la neexecutarea sentinței nr. 9008 din 15 noiembrie 2001, întrucât cererea adresată de reclamantă pârâtei cu privire la executarea sentinței a avut ca obiect doar plata sumei de bani nu și evacuarea, iar daunele cominatorii au fost solicitate la 8 decembrie 2005, acestea începând să curgă din ziua următoare rămânerii irevocabile a hotărârii. Arată apelanta și că, deși sentința a rămas irevocabilă la 14 martie 2002 reclamanta i-a pus la dispoziție titlul executoriu în original abia la data de 22 decembrie 2005, astfel că nu este în culpă pentru neexecutarea sentinței cu privire la evacuare, știut fiind că o hotărâre nu poate fi pusă în executare decât dacă este investită cu formulă executorie, procedură pe care numai reclamanta o putea îndeplini.

Prin decizia nr. 414 din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca tardiv declarat, apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din dovada de comunicare a hotărârii atacate aflată la dosar fond rezultă că sentința a fost comunicată la 5 aprilie 2007. Apelul s-a declarat și înregistrat la Tribunalul București, secția comercială, la 11 mai 2007, așa cum rezultă și din adresa de înaintare către Curtea de Apel București peste termenul legal de 15 zile de la comunicare care s-a împlinit la 23 aprilie 2007. Împotriva acestei decizii a declarat recurs M.B. pin P.G. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut că sentința a fost primită la serviciul de registratură al P.M.B., la data de 5 aprilie 2007, că recurenta a formulat apel pe care nu l-a motivat și care a fost transmis prin poștă în termenul legal de 15 zile, că din verificările întreprinse la arhivă și la registratura Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a constatat că la dosar nu exista plicul transmis prin intermediul poștei și nici declarația de apel înregistrată, situație în care s-a formulat o nouă cerere de apel, ce a fost înregistrată personal la registratură la 11 mai 2007, că în urma verificărilor efectuate la Tribunalul București s-a constatat că plicul transmis prin intermediul poștei nu era înregistrat și că nu se poate reține culpa recurentei pentru o omisiune a instanței de fond.

În susținerea recursului s-au depus următoarele: adresa nr. 655/ BIPR din 6 mai 2008 emisă de Tribunalul București, adresa nr. 18645 din 22 aprilie 2008 emisă de Tribunalul București, adresa nr. 18667 din 12 aprilie 2008 și adresa nr. CR 100 din 20 mai 2008 emise de O.P. nr. 46. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de M.B. prin P.G. Conform art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii și se calculează conform art. 101 C. proc.

civ. (pe zile libere). Sentința instanței de fond a fost comunicată apelantului M.B. prin P.G., la 5 aprilie 2007, conform dovezii de comunicare existentă la dosar fond, iar apelul a fost declarat și înregistrat la Tribunalul București, secția comercială, la 11 mai 2007, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile menționate. Constatând că actul de procedură a fost îndeplinit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, că partea nu a fost în măsură să facă dovada declarării apelului la altă dată decât aceea înregistrată de Tribunalul București, secția comercială (11 mai 2007) deși i s-a acordat termen la cererea sa pentru a efectua această probă, instanța de apel dând eficiență dispozițiilor legale citate a dispus corect în sensul respingerii apelului ca tardiv.

Nici în recurs recurenta prin înscrisurile depuse nu a dovedit că declarația de apel s-ar fi transmis prin intermediul poștei încât motivul fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este întemeiat. În considerarea celor expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de M.B. prin P.G., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.B. împotriva deciziei nr. 414 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.