- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 19 februarie 2009
Decizia nr. 918/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 777 din 11 martie 2008, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul S.T.N.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect obligarea de punere în executare a Hotărârii C.E.D.O. din data de 12 octombrie 2006. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin Hotărârea C.E.D.O. susmenționată a fost obligat Statul Român să restituie reclamantului apartamentul nr. 3, din București. în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, conform art. 44 alin. (2) din C.E.D.O.
iar în absența unei asemenea restituiri, să plătească, în același termen de 3 luni, suma de 125.000 Euro pentru prejudiciul material, plus o sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, precum și suma de 5000 Euro, cu titlul de prejudiciu moral și 500 Euro reprezentând cheltuieli de judecată. Drept consecință, Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat reclamantului să indice un cont bancar în lei și nu în Euro, în vederea executării acestei obligații de plată, reclamantul susținând că, la data de 29 martie 2007 a deschis un astfel de cont, iar actele doveditoare le-a depus la registratura Ministerului Afacerilor Externe.
În raport de această situație de fapt, instanța a apreciat că fiind vorba de executarea de către Statul Româna a unei decizii definitive a C.E.D.O., urmează a fi parcursă procedura prevăzută de Regulamentul acesteia, în speță nefiind incidente revederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, pe cale de consecință, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, respingând acțiunea ca atare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.T.N.L. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
(„când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești), iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța fondului nu a acordat suficientă atenție probelor din dosar, conform cărora intimații pârâți Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.) și Ministerul Economiei și Finanțelor (M.E.F.) au virat echivalentul în lei al sumei de 130.000 Euro într-un cont CEC fără a înștiința recurentul despre această operațiune, deși acesta a înștiințat ambelor ministere numărul contului său deschis la BCR la 28 martie 2007. În opinia recurentului, care insistă și prin cererea de recurs numai asupra cererii privind plata sumei de 5.500 Euro, soluția pronunțată de Curtea de Apel București echivalează practic, cu considerarea ca inadmisibilă a executării unei hotărâri a C.E.D.O., ceea ce nu este de acceptat.
Au formulat apărări în această fază procesuală, atât A.N.R.P. cât și Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), prin întâmpinările depuse de ambele autorități solicitându-se menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate; în susținerea acestei concluzii intimatul M.A.E. a subliniat că potrivit art. 43 din C.E.D.O. (în continuare Convenția) Hotărârea C.E.D.O. (în continuare Curtea Europeană) în cauza Sebastian Taub împotriva României a devenit definitivă, că punerea în executare a unei hotărâri a Curții Europene revine Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei care supraveghează executarea acestor hotărâri (art. 46 din Convenție) și că având în vedere și Regulamentul Curții Europene, rezultă fără dubiu că instanțele române de contencios administrativ nu au competențe în această materie.
Examinând cauza atât prin prisma criticilor aduse de recurent (critici care nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.), dar și din perspectiva prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., care permit o analiză a hotărârii sub toate aspectele,dat fiind că în materia contenciosului administrativ hotărârile sunt supuse unei singure căi de atac (cea a recursului), Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.
Obiectul cererii introductive de instanță (astfel cum a fost precizat la data de 6 septembrie 2007) a vizat obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice la punerea în executare a Hotărârii din data de 12 octombrie 2006 a C.E.D.O. (Secția a III-a).
Normele legale aplicabile. Competențele instanțelor de contencios administrativ sunt cuprinse în mod clar în prevederile Legii speciale ce guvernează această materie, Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, iar între acestea nu se regăsește acea a executării hotărârilor definitive ale C.E.D.O. În acest context legal, în mod corect judecătorii fondului au admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și au respins acțiunea în consecință, explicând în considerentele sentinței care este procedura și autoritățile responsabile cu executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene.
C.E.D.O. a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și prin Legea nr. 79/1995, iar potrivit art. 46 alin. (2) din Convenție autoritatea care supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții este Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei (în continuare Consiliul Miniștrilor), această normă fiind întărită și de Regulamentul C.E.D.O. Sub acest aspect este mai mult decât relevant înscrisul existent la fila 69 dosar fond, emis de grefierul Secției a III-a a Curții Europene, la 18 ianuarie 2007, prin care în mod explicit se aduce la cunoștința recurentului conținutul art. 46 alin. (2) din Convenție și faptul că orice întrebare legată de executare unei decizii definitive trebuie adresată Serviciului de executare a deciziilor Curții Europene în cadrul Direcției Generale II (Drepturile Omului) - Consiliul Europei.
În procedurile în fața Curții Europene și a Comitetului Miniștrilor, prerogativele de agent guvernamental sunt exercitate de M.A.E., în numele Guvernului României, conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 94/1999 ( cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 64/2003). În cadrul M.A.E. funcționează Agentul guvernamental pentru C.E.D.O., instituție a cărui activitate este explicit reglementată prin H.G. nr. 868/2003 cu modificările ulterioare, precum și un oficiu pentru activitatea Agentului guvernamental, rolul acestora fiind inclusiv în procedurile execuționale.
Clarificări necesare. Toate instituțiile angrenate în reprezentarea Statului român (pârât) în urma Hotărârilor C.E.D.O., își îndeplinesc atribuțiile conform legislației interne. În justificarea soluției pronunțate și în exercitarea rolului activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul național a arătat punctual modul în care s-au întreprins demersurile de către M.A.E., Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. și de către M.F.P., în conformitate cu art. 10-11 din O.G. nr. 94/1999, modificată. Hotărârea în cauza Sebastian Taub împotriva României a rămas definitivă la data de 12 ianuarie 2007, potrivit art. 44 pct. 2 lit. b) din Convenție și a fost publicată în M.Of. Partea I nr. 429/2007. Potrivit rolului său legal Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. a solicitat opinia autorităților naționale și locale competente, iar în urma consultării acestora și dată fiind existența unor hotărâri judecătorești ale instanțelor naționale (prin care s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către stat cu foștii chiriași cu privire la imobilul în litigiu), a rezultat că nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului. Demersurile au continuat și în privința îndeplinirii de către Statul român a obligației alternative constând în plata către recurent a echivalentului în lei a sumei totale de 130.500 EUR (spre exemplificare adresa nr. LI/10340 din 15 noiembrie 2007). În aceste condiții, în mod repetat s-a solicitat recurentului să indice un cont în lei necesar pentru a-i fi achitată suma menționată. Întrucât recurentul nu a transmis la timp toate datele solicitate și chiar a notificat M.A.E. „să nu profite” de contul său personal și să nu vireze mai mult decât echivalentul sumei de 5.500 EUR (daune morale și cheltuieli de judecată – fila 94 dosar fond Curtea de Apel București), la data de 27 martie 2007, în aplicarea art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 94/1999 ministrul afacerilor externe a dat dispoziție scrisă ministrului finanțelor publice să consemneze suma de bani precizată mai sus (echivalent în lei) într-un cont deschis la Banca de Economii și Consemnațiuni la dispoziția recurentului-reclamant. Din actul LI/1405/275/45 din 4 februarie 2008 emis de Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. rezultă că suma de 431.433,00 lei a fost consemnată la CEC la dispoziția recurentului conform recipisei n. 1844308/1 (depusă, în copie, la fila 21 dosar recurs). Față de toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de S.T.N.L. împotriva sentinței civile nr. 777 din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.