ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 777 din 11 martie 2008, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul S.T.N.L., în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. și Ministerul
Economiei și Finanțelor, având ca obiect obligarea de punere în executare a Hotărârii
C.E.D.O. din data de 12 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut
că, prin Hotărârea C.E.D.O. susmenționată a fost obligat Statul Român să
restituie reclamantului apartamentul nr. 3, din București. în termen de 3 luni
de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, conform art. 44 alin. (2)
din C.E.D.O. iar în absența unei asemenea restituiri, să plătească, în același
termen de 3 luni, suma de 125.000 Euro pentru prejudiciul material, plus o sumă
care poate fi datorată cu titlu de impozit, precum și suma de 5000 Euro, cu
titlul de prejudiciu moral și 500 Euro reprezentând cheltuieli de judecată.
Drept consecință, Agentul guvernamental
pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat reclamantului să
indice un cont bancar în lei și nu în Euro, în vederea executării acestei
obligații de plată, reclamantul susținând că, la data de 29 martie 2007 a deschis un astfel de cont, iar actele doveditoare le-a depus la registratura
Ministerului Afacerilor Externe.
În raport de această situație de fapt,
instanța a apreciat că fiind vorba de executarea de către Statul Româna a unei
decizii definitive a C.E.D.O., urmează a fi parcursă procedura prevăzută de Regulamentul
acesteia, în speță nefiind incidente revederile Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ și, pe cale de consecință, a admis excepția
inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, respingând acțiunea ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen
legal, a declarat recurs reclamantul S.T.N.L.
Cererea de recurs a fost întemeiată în
drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. („când instanța a depășit
atribuțiile puterii judecătorești), iar în motivarea ei s-a arătat, în esență,
că instanța fondului nu a acordat suficientă atenție probelor din dosar,
conform cărora intimații pârâți Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.) și
Ministerul Economiei și Finanțelor (M.E.F.) au virat echivalentul în lei al
sumei de 130.000 Euro într-un cont CEC fără a înștiința recurentul despre
această operațiune, deși acesta a înștiințat ambelor ministere numărul contului
său deschis la BCR la 28 martie 2007.
În opinia recurentului, care insistă și
prin cererea de recurs numai asupra cererii privind plata sumei de 5.500 Euro,
soluția pronunțată de Curtea de Apel București echivalează practic, cu
considerarea ca inadmisibilă a executării unei hotărâri a C.E.D.O., ceea ce nu
este de acceptat.
Au formulat apărări în această fază
procesuală, atât A.N.R.P. cât și Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), prin întâmpinările
depuse de ambele autorități solicitându-se menținerea ca legală și temeinică a
sentinței recurate; în susținerea acestei concluzii intimatul M.A.E. a
subliniat că potrivit art. 43 din C.E.D.O. (în continuare Convenția) Hotărârea C.E.D.O.
(în continuare Curtea Europeană) în cauza Sebastian Taub împotriva României a
devenit definitivă, că punerea în executare a unei hotărâri a Curții Europene
revine Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei care supraveghează
executarea acestor hotărâri (art. 46 din Convenție) și că având în vedere și
Regulamentul Curții Europene, rezultă fără dubiu că instanțele române de
contencios administrativ nu au competențe în această materie.
Examinând cauza atât prin prisma
criticilor aduse de recurent (critici care nu se circumscriu motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.), dar și din perspectiva
prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., care permit o analiză a
hotărârii sub toate aspectele,dat fiind că în materia contenciosului
administrativ hotărârile sunt supuse unei singure căi de atac (cea a
recursului), Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive
pentru casarea/modificarea sentinței atacate.
Obiectul cererii introductive de
instanță (astfel cum a fost precizat la data de 6 septembrie 2007) a vizat obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Externe, A.N.R.P. și Ministerul
Finanțelor Publice la punerea în executare a Hotărârii din data de 12 octombrie 2006 a C.E.D.O. (Secția a III-a).
Normele legale aplicabile.
Competențele instanțelor de contencios
administrativ sunt cuprinse în mod clar în prevederile Legii speciale ce
guvernează această materie, Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările
ulterioare, iar între acestea nu se regăsește acea a executării hotărârilor
definitive ale C.E.D.O.
În acest context legal, în mod corect
judecătorii fondului au admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu,
și au respins acțiunea în consecință, explicând în considerentele sentinței
care este procedura și autoritățile responsabile cu executarea hotărârilor definitive
ale Curții Europene.
C.E.D.O. a fost ratificată de România
prin Legea nr. 30/1994 și prin Legea nr. 79/1995, iar potrivit art. 46 alin. (2)
din Convenție autoritatea care supraveghează executarea hotărârilor definitive
ale Curții este Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei (în continuare
Consiliul Miniștrilor), această normă fiind întărită și de Regulamentul C.E.D.O.
Sub acest aspect este mai mult decât
relevant înscrisul existent la fila 69 dosar fond, emis de grefierul Secției a
III-a a Curții Europene, la 18 ianuarie 2007, prin care în mod explicit se aduce la cunoștința recurentului conținutul art. 46 alin. (2) din Convenție și faptul
că orice întrebare legată de executare unei decizii definitive trebuie adresată
Serviciului de executare a deciziilor Curții Europene în cadrul Direcției
Generale II (Drepturile Omului) - Consiliul Europei.
În procedurile în fața Curții Europene
și a Comitetului Miniștrilor, prerogativele de agent guvernamental sunt
exercitate de M.A.E., în numele Guvernului României, conform art. 1 alin. (2)
din O.G. nr. 94/1999 ( cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 64/2003).
În cadrul M.A.E. funcționează Agentul
guvernamental pentru C.E.D.O., instituție a cărui activitate este explicit reglementată
prin H.G. nr. 868/2003 cu modificările ulterioare, precum și un oficiu pentru
activitatea Agentului guvernamental, rolul acestora fiind inclusiv în
procedurile execuționale.
Clarificări necesare.
Toate instituțiile angrenate în
reprezentarea Statului român (pârât) în urma Hotărârilor C.E.D.O., își
îndeplinesc atribuțiile conform legislației interne.
În justificarea soluției pronunțate și în
exercitarea rolului activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,
judecătorul național a arătat punctual modul în care s-au întreprins
demersurile de către M.A.E., Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. și de către
M.F.P., în conformitate cu art. 10-11 din O.G. nr. 94/1999, modificată.
Hotărârea în cauza Sebastian Taub
împotriva României a rămas definitivă la data de 12 ianuarie 2007, potrivit art. 44 pct. 2 lit. b) din Convenție și a fost publicată în M.Of. Partea I nr.
429/2007.
Potrivit rolului său legal Agentul
guvernamental pentru C.E.D.O. a solicitat opinia autorităților naționale și
locale competente, iar în urma consultării acestora și dată fiind existența
unor hotărâri judecătorești ale instanțelor naționale (prin care s-a constatat
valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către stat cu
foștii chiriași cu privire la imobilul în litigiu), a rezultat că nu există
posibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Demersurile au continuat și în privința
îndeplinirii de către Statul român a obligației alternative constând în plata
către recurent a echivalentului în lei a sumei totale de 130.500 EUR (spre exemplificare
adresa nr. LI/10340 din 15 noiembrie 2007).
În aceste condiții, în mod repetat s-a
solicitat recurentului să indice un cont în lei necesar pentru a-i fi achitată
suma menționată.
Întrucât recurentul nu a transmis la timp
toate datele solicitate și chiar a notificat M.A.E. „să nu profite” de contul
său personal și să nu vireze mai mult decât echivalentul sumei de 5.500 EUR
(daune morale și cheltuieli de judecată – fila 94 dosar fond Curtea de Apel
București), la data de 27 martie 2007, în aplicarea art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 94/1999 ministrul afacerilor externe a dat dispoziție scrisă ministrului
finanțelor publice să consemneze suma de bani precizată mai sus (echivalent în
lei) într-un cont deschis la Banca de Economii și Consemnațiuni la dispoziția
recurentului-reclamant.
Din actul LI/1405/275/45 din 4 februarie 2008 emis de Agentul guvernamental pentru C.E.D.O. rezultă că suma de
431.433,00 lei a fost consemnată la CEC la dispoziția recurentului conform
recipisei n. 1844308/1 (depusă, în copie, la fila 21 dosar recurs).
Față de toate cele expuse, în temeiul
art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul
declarat de S.T.N.L. împotriva sentinței civile nr. 777 din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.