ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Fiind învestit
cu cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de
apel formulate de mai mulți magistrați-asistenți, printre care și recurenții,
prin Hotărârea nr.105 din 22 ianuarie 2009, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii:
-
a respins cererile de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obținut în
baza dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993,
anterior modificării aduse acestei legi prin O.U.G. nr. 224/2000, formulată de
recurenții E.C., ș.a.
-
a respins cererea de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulată de
B.O.A., judecător în funcție
-
a respins cererile de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obținut în
baza dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993,
ulterior modificării aduse acestei legi prin O.U.G. nr. 224/2000, formulate de
recurenții P.C., ș.a.
-
a respins cererile de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de
recurenții I.N.M., ș.a., foști judecători sau procurori
-
a respins cererile de
recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de
magistrații-asistenți Cojocaru Angela și G.G., care au fost înaintați pe loc în
gradul de judecător de curte de apel, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (2)
din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, în forma în vigoare, anterior
modificării aduse prin O.U.G. nr. 224/2000.
-
Împotriva Hotărârii nr.105
din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au
declarat recurs G.Ș., ș.a.
În
motivele cererii recurenții au arătat că au calitatea de magistrați, fiind
numiți prin Ordinul Președintelui Curții Supreme de Justiție în condițiile
Legii nr. 92/1992 și ale Legii nr. 56/1993, că potrivit prevederilor art. 37
alin. (3) din Legea nr. 92/1992, magistrații asistenți au grad de Curte de
apel.
Au precizat recurenții că se impune
recunoașterea gradului de judecător de curte de apel, întrucât au dobândit
gradul profesional corespunzător funcției exercitate și că jurisprudența
instanței comunitare europene a reținut posibilitatea prevalării de un drept
dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit
statut anterior modificării dispozițiilor statutare.
Intimatul a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată de astăzi,
în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., din oficiu, s-a pus în discuția părților
excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
raport de obiectul acțiunii și calitatea părților.
Obiectul litigiului constituie
recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, iar părțile au calitatea de magistrat asistent în
cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând excepția de necompetență
materială invocată din oficiu Înalta Curte o găsește fondată, așa cum se va
explica în continuare.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7)
din Legea nr. 317/2004 R, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot
fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de
comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de
Casație și Justiție
În cauza prezentă obiectul litigiului îl
constituie recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii hotărâre ce nu se referă la
cariera și drepturile judecătorilor.
Față de situația de fapt reținută în
cauză, respectiv împrejurarea că hotărârea nu are ca obiect drepturile și
cariera judecătorilor, competența de soluționare aparține curții de apel ca
instanță competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004
R.
Cu privire la recursul formulat de B.O.A.
Înalta Curte constată că soluționarea acestuia aparține Înaltei Curți de
Casație și Justiție
În consecință, având în vedere cele
reținute mai sus, în baza art. 158 C. proc. civ. se va disjunge cererea de
recurs formulată de B.O.A., se va acorda termen la 22 mai pentru soluționarea
recursului declarat de aceasta și se va declina competența de soluționare a
recursului declarat de ceilalți petenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge cererea de recurs formulată
B.O.A. și acordă termen la 22 mai 2009, potrivit art. 99 alin. (4) din
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Admite excepția de necompetență materială
și declină competența de soluționare a cauzei privind pe ceilalți petenți în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10
aprilie 2009.