ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Fiind învestit cu cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de mai mulți magistrați-asistenți, printre care și recurenții, prin Hotărârea nr.105 din 22 ianuarie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii: - a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obținut în baza dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, anterior modificării aduse acestei legi prin O.U.G. nr. 224/2000, formulată de recurenții E.C., ș.a.

- a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulată de B.O.A., judecător în funcție - a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obținut în baza dispozițiilor art. 36 și art. 37 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, ulterior modificării aduse acestei legi prin O.U.G. nr. 224/2000, formulate de recurenții P.C., ș.a. - a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de recurenții I.N.M., ș.a., foști judecători sau procurori - a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de magistrații-asistenți Cojocaru Angela și G.G., care au fost înaintați pe loc în gradul de judecător de curte de apel, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (2) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, în forma în vigoare, anterior modificării aduse prin O.U.G.

nr. 224/2000. - Împotriva Hotărârii nr.105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au declarat recurs G.Ș., ș.a. În motivele cererii recurenții au arătat că au calitatea de magistrați, fiind numiți prin Ordinul Președintelui Curții Supreme de Justiție în condițiile Legii nr. 92/1992 și ale Legii nr. 56/1993, că potrivit prevederilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, magistrații asistenți au grad de Curte de apel. Au precizat recurenții că se impune recunoașterea gradului de judecător de curte de apel, întrucât au dobândit gradul profesional corespunzător funcției exercitate și că jurisprudența instanței comunitare europene a reținut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut anterior modificării dispozițiilor statutare.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La termenul de judecată de astăzi, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., din oficiu, s-a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de obiectul acțiunii și calitatea părților. Obiectul litigiului constituie recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar părțile au calitatea de magistrat asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția de necompetență materială invocată din oficiu Înalta Curte o găsește fondată, așa cum se va explica în continuare.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 R, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție În cauza prezentă obiectul litigiului îl constituie recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii hotărâre ce nu se referă la cariera și drepturile judecătorilor. Față de situația de fapt reținută în cauză, respectiv împrejurarea că hotărârea nu are ca obiect drepturile și cariera judecătorilor, competența de soluționare aparține curții de apel ca instanță competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 R. Cu privire la recursul formulat de B.O.A.

Înalta Curte constată că soluționarea acestuia aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, în baza art. 158 C. proc. civ. se va disjunge cererea de recurs formulată de B.O.A., se va acorda termen la 22 mai pentru soluționarea recursului declarat de aceasta și se va declina competența de soluționare a recursului declarat de ceilalți petenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge cererea de recurs formulată B.O.A. și acordă termen la 22 mai 2009, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Admite excepția de necompetență materială și declină competența de soluționare a cauzei privind pe ceilalți petenți în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.