ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2011

HOTĂRÂRE
18.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 396 din 08

aprilie 2010, Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii a respins cererile formulate de petentele P.C., U.M. și P.O.C.,

magistrați asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au

solicitat recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel.

Contestațiile îndreptate împotriva

acestei hotărâri au fost respinse de Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, prin Hotărârea nr. 583 din

01

iulie 2010,

În motivarea acestei hotărâri,

Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la motivul de

necompetență invocat, în speță, soluționarea cererilor de către Secția pentru

judecători, s-a arătat că acesta nu mai poate fi pus în discuție, atâta timp

cât, urmare a deciziei nr. 192/2010 a I.C.C.J.- S.C.A.F, au fost admise

recursurile formulate împotriva Hotărârii nr. 105/2009 a Plenului C.S.M, prin

care s-au soluționat cererile unor magistrați asistenți de recunoaștere a

gradului profesional de judecător de curte de apel, reținându-se că a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, Plenul a reținut că la

soluționarea acestor cereri s-au avut în vedere considerentele Hotărârii nr. 105/2009

a Plenului C.S.M, în sensul că, magistrații asistenți puteau beneficia doar de

salarizarea unui judecător de curte de apel, deci de efectele gradului

profesional de judecător de curte de apel, fără a dobândi acest grad

profesional, indiferent de forma Legii nr. 56/1993 a Curții Supreme de

Justiție, în vigoare la momentul numirii.

În cazul solicitantelor s-a

constatat că acestea au fost numite sub imperiul Legii nr. 303/2004 care a

abrogat Legea nr. 56/1993, iar noua lege nu mai cuprinde dispoziții referitoare

la gradul și salarizarea magistraților asistenți.

Cu referire la petenta P.O.C.,

Plenul a reținut că a fost numită la data de 20 noiembrie 2006, deci sub

incidența Legii nr. 303/2004, în forma republicată, astfel că argumentele

aduse, în sensul că Legea nr. 303/2004, în forma inițială, cuprindea dispoziții

de genul celor prevăzute de Legea nr. 56/1993, referitoare la apartenența

magistraților asistenți la corpul magistraților, nu sunt pertinente.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs petenta P.O.C. criticând-o în esență pentru următoarele motive:

Ca urmare a modificărilor

legislative intervenite pe parcursul timpului, s-a ajuns ca în cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție să existe trei categorii de magistrați asistenți,

deși atribuțiile acestora sunt aceleași indiferent de locul în care

funcționează și de momentul la care au dobândit calitatea de magistrat

asistent.

Astfel prima categorie este

alcătuită din magistrați asistenți care au grad de judecător de curte de apel,

ca urmare a recunoașterii acestui grad de către Consiliul Superior al

Magistraturii.

A doua categorie de magistrați

asistenți fac parte din corpul magistraților, întrucât la data numirii acestora

în funcție, art. 36 din Legea nr. 56/1993 – preciza că magistrații asistenți

fac parte din corpul magistraților.

Cea de-a treia categorie de

magistrați asistenți sunt cei numiți după apariția Legii nr. 303/2004, în

cuprinsul căreia nu se mai menționează expres că aceștia fac parte din corpul magistraților,

dar în mod implicit, rezultă această apartenență, întrucât, atunci când se face

vorbire de drepturile sau obligațiile magistraților asistenți, legea face

trimitere la drepturile și obligațiile judecătorilor și procurorilor , adică

ale magistraților.

Existența acestei situații conduce

la concluzia că aveam de a face cu o încălcare a principiului constituțional al

egalității în drepturi, nefiind permisă aplicarea unui tratament juridic

diferit unor subiecte de drept aflate în situații identice.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității

recursului, excepția de necompetență materială și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 18 ianuarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție - a pus în discuția părților excepția de

necompetență materială în soluționarea prezentei cauze.

Analizând excepția de ordine publică

a necompetenței materiale – în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 29

alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 pot fi atacate cu recurs direct la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârile

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor.

Întrucât recurenta nu are calitatea

de magistrat, se consideră că cererea sa se referă la un act administrativ

unilateral cu caracter individual, respectiv Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 583 din 1 iulie 2010, în speță fiind aplicabile

dispozițiile cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004.

În raport de împrejurarea că actul

administrativ contestat este emis de o autoritate centrală, sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că este

competentă să judece prezenta cauză, Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel București.

În consecință, față de cele arătate

mai sus, se va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de P.O.C. împotriva

Hotărârii nr. 583 din 01 iulie 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-19
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 258/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 583 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de P.C., U.M.E. și P.(fostă J.)O.C., magistrați
ÎCCJ 2011-01-19
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 583 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de P.C., U.M.E. și P.(fostă J.)O.C., magistrați
ÎCCJ 2011-09-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4284/2011
Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Hotărârea din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de V.N. și W.A.D., magistrați
ÎCCJ 2010-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a P.C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obț
ÎCCJ 2011-05-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2011
susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece potrivit art. 37 alin. (3) din Legea nr. 56/1993, magistrații asistenți fac parte din corpul magistraților. Au precizat recurentele că modificările legislative ul
Sursă