ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

2761/1/2007 din 19 martie 2007, recurenta S.D., judecător la Judecătoria

Craiova, a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 90 din 22 februarie 2007 cu privire la alegerea candidaților

care au obținut medii egale la concursul de promovare pe loc din data de 4

februarie 2007, potrivit criteriilor de departajare prevăzute de art. 29 din

Regulamentul de organizare a concursului.

În motivarea cererii, susține că la

concursul desfășurat la data mai sus indicată, pentru promovarea pe loc la

Tribunalul Dolj, a obținut media 7,2 la egalitate pe locul 4, ultimul loc, cu

colegul său C.C.G.

Recurenta arată că, prin hotărârea

atacată, s-a dat eficiență criteriului privind „calitatea de doctorand”, în

raport cu dispozițiile art. 29 din Regulamentul de organizare a concursului, colegul

său C.C.G. fiind astfel promovat.

În opinia recurentei, hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii este greșită întrucât, în ceea ce o

privește, nu s-a avut în vedere că îndeplinește cumulativ 3 criterii (vechime

mai mare în funcția de judecător, studii de masterat și studii postuniversitare

absolvite), în timp ce colegul său îndeplinește unul singur și anume acela de

„doctorand”.

Pe de altă parte, recurenta consideră că

prin hotărârea luată s-a realizat o discriminare, în sensul dispozițiilor art.

2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, în sensul că un criteriu de natura celui

avut în vedere de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv

„calitatea de doctorand”, care nu reprezintă o certitudine, înlătură automat 3

criterii certe.

În drept, cererea de recurs este

întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare a concursului

de promovare, art. 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată și art. 20 din Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii solicită respingerea recursului ca neîntemeiat,

arătând, în esență, că departajarea candidaților cu medii egale s-a făcut

conform art. 29 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește afirmațiile

recurentei referitoare la existența discriminării pe criteriul performanțelor

profesionale, intimatul consideră că „nu sunt întrunite elementele constitutive

ale noțiunii de discriminare”, prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 17/2000.

Analizând hotărârea atacată, în raport de

criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art.

46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, procedura de desfășurare a

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, inclusiv modalitatea

de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Art. 29 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, la medii egale au prioritate, în

următoarea ordine: candidații care au titlul științific de doctor în drept, cei

care au calitatea de doctorand, cei are au vechime mai mare în funcția de

judecător sau de procuror, candidații care au absolvit cursuri de masterat sau

care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidații care au activitate

publicistică în specialitate.

Recurenta a criticat hotărârea recurată

prin aceea că, deși în ceea ce o privește îndeplinea 3 dintre criteriile prevăzute

de art. 29 din regulament, a fost preferat colegul său care îndeplinea numai un

singur criteriu, având calitatea de doctorand.

Critica este neîntemeiată, în raport cu

prevederile regulamentului potrivit cărora departajarea la medii egale se face în

funcție de criteriile stabilite și în ordinea în care sunt enumerate.

Or, din analiza textului menționat, se

constată că, criteriul ce vizează calitatea de doctorand devansează criteriile

pe care recurenta susține că le îndeplinește, respectiv: vechime în funcția de

judecător, cursuri de masterat și postuniversitare.

Nici susținerea recurentei în sensul că,

prin hotărârea atacată, a fost discriminată pe criteriul performanțelor profesionale

nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

și, pe de altă parte, departajarea candidaților s-a făcut cu deplina respectare

a regulamentului sus-menționat.

Față de cele ce preced, recursul este

nefondat și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.D.

împotriva Hotărârii nr. 90 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

iunie 2007.