ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București la data de 26 septembrie 2007, reclamanții T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G.,

C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D. au solicitat obligarea pârâților M.M.D.D. și M.E.F.

la plata primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2006 actualizate cu indicele de

inflație.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999, republicată, „funcționarul public are dreptul, pe lângă

indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul din luna anterioară

plecării în concediu, care se impozitează separat”.

Ulterior, prin art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea

funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar,

precum și a personalului din organele autorităților judecătorești s-a dispus

suspendarea aplicării acestui articol cu privire la prima de concediu, prin

legile bugetului de stat, însă suspendarea dreptului la prima de vacanță pentru

perioada 2001 - 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect

doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a

fost suspendat exercițiul său, această suspendare încetând la data de 31

decembrie 2006.

Prin sentința civilă nr. 3181

din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării și a prescripției

dreptului la acțiune, invocate de pârâtul M.M.D.D. A respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F. A admis acțiunea formulată de reclamanții T.M.,

C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D., în contradictoriu cu

pârâții M.M.D.D. și M.E.F. A obligat pârâții să plătească reclamanților primele

de vacanță pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, la

data plății efective. A obligat pârâții la 1.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamanți.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că exercițiul dreptului de a încasa prima

de concediu a fost suspendat pe perioada 2001 - 2006 însă suspendarea

exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect

imposibilitatea temporară a realizării lui astfel încât suspendarea nu se poate

transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăși

înlăturarea dreptului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.E.F.

Recurentul a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în calitatea sa de pârât

în cauza dedusă judecății, susținând că pronunțarea unei hotărâri prin care să

fie obligat să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2001 - 2006

ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002 prin care este reglementată procedura

bugetară și, totodată, ar fi pus în imposibilitate de executare a respectivei

hotărâri, întrucât decizia finală privind conținutul bugetului nu îi aparține.

S-a mai susținut că între

recurent și intimații - reclamanți nu există nici un fel de raporturi legale

sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții ca

pârât, drepturile salariale fiind plătite numai de angajator, în speță M.M.D.D.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi

admis, a se dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea acțiunii

față de pârâtul - recurent M.E.F. pentru lipsa calității procesuale pasive a

acestuia.

Astfel, Curtea reține că

situația de fapt a fost corect stabilită, reclamanții având calitatea de

funcționari publici, fiindu-le pe deplin aplicabile dispozițiile art. 35 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora funcționarii publici

au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară

plecării în concediu.

Instanța a soluționat însă

în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata

unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat

nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau

interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanți într-un drept al

lor ori într-un interes legitim.

Atribuțiile acordate M.E.F.

în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea

instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister,

ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între

reclamanți și M.M.D.D.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului - pârât M.E.F. pentru

lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3181 din 5 decembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții T.M., C.L., P.P.,

G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F.,

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2008.