ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 26 septembrie 2007, reclamanții T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D. au solicitat obligarea pârâților M.M.D.D. și M.E.F. la plata primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2006 actualizate cu indicele de inflație. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, „funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

Ulterior, prin art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorităților judecătorești s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol cu privire la prima de concediu, prin legile bugetului de stat, însă suspendarea dreptului la prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, această suspendare încetând la data de 31 decembrie 2006. Prin sentința civilă nr. 3181 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul M.M.D.D.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. A admis acțiunea formulată de reclamanții T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D., în contradictoriu cu pârâții M.M.D.D. și M.E.F. A obligat pârâții să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective. A obligat pârâții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pe perioada 2001 - 2006 însă suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăși înlăturarea dreptului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.E.F. Recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în calitatea sa de pârât în cauza dedusă judecății, susținând că pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2001 - 2006 ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002 prin care este reglementată procedura bugetară și, totodată, ar fi pus în imposibilitate de executare a respectivei hotărâri, întrucât decizia finală privind conținutul bugetului nu îi aparține. S-a mai susținut că între recurent și intimații - reclamanți nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții ca pârât, drepturile salariale fiind plătite numai de angajator, în speță M.M.D.D.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a se dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea acțiunii față de pârâtul - recurent M.E.F. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Astfel, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită, reclamanții având calitatea de funcționari publici, fiindu-le pe deplin aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora funcționarii publici au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Instanța a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim. Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanți într-un drept al lor ori într-un interes legitim. Atribuțiile acordate M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între reclamanți și M.M.D.D.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului - pârât M.E.F. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3181 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții T.M., C.L., P.P., G.V., D.D.G., C.M., A.O., D.D., I.G. și A.D. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008.