ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1730/P/2007 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A., B.F.M. și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul vinovăției ca element al laturii subiective. Pentru a se adopta această soluție au fost reținute următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și înregistrată la data de 16 octombrie 2007, SC S.C.

SRL Săveni, județul Ialomița, reprezentată de numitul C.S., a solicitat efectuarea de cercetări fată de subcomisar de poliție P.A., inspector de poliție B.F.M. și numitul I.M., funcționar în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. În motivarea acestei sesizări s-a arătat că, la data de 09 martie 2007, în urma unui control efectuat de către cele trei persoane indicate în plângere la punctul de lucru aparținând SC S.C. SRL situat în comuna Sudiți, județul Ialomița, s-a dispus în mod abuziv sancționarea contravențională a societății comerciale menționate prin procesul-verbal nr. 839 din 09 martie 2007 în conformitate cu disp.

art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 427/2004. În acest sens, reprezentantul legal al SC S.C. SRL Săveni a precizat că agenții constatatori și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia întocmirii procesului-verbal nr. 839 din 09 martie 2007, reținând în mod abuziv și ilegal faptul că a refuzat să se supună controlului materialului lemnos și instalației de fasonat lemn rotund aflate în localitatea Sudiți, județul Ialomița și să pună la dispoziție documentele solicitate. În sprijinul plângerii, s-a indicat și faptul că plângerea formulată de SC S.C. SRL împotriva măsurii sancționării contravenționale a fost admisă prin sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, instanța dispunând anularea pentru netemeinicie a procesului-verbal nr. 839 din 09 martie 2007 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON.

De asemenea s-a reținut că din actele premergătoare, a reieșit că, la data de 09 martie 2007, subcomisar de poliție P.A., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița - Serviciul de Investigare a Fraudelor și inspector de poliție B.F.M., din cadrul Poliției orașului Țăndărei, însoțiți de numitul I.M., inspector șef adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-au deplasat la punctul de lucru din comuna Sudiți al SC S.C. SRL Săveni, județul Ialomița pentru efectuarea unor verificări ca urmare a informațiilor deținute cu privire la faptul că la acest depozit există cantități de material lemnos fără proveniență legală și că această societate a emis o serie de facturi fictive către Ocolul Silvic Urziceni.

În acest sens, s-a reținut și faptul că pe rolul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița se afla în curs de soluționare dosarul penal nr. 326/P/2007, privind pe numitul C.C., pădurar la Ocolul Silvic Urziceni. În urma verificărilor efectuate la data de 09 martie 2007 organele de cercetare penală și reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București au întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna Sudiți și prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere până la clarificarea legalității activității desfășurate. Ulterior, la data de 11 martie 2007, ca urmare a prezentării de către reprezentantul SC S.C.

SRL Săveni, numitul C.S., a autorizațiilor prevăzute de lege, s-a dispus desigilarea instalațiilor și reluarea activităților. Totodată, la data de 09 martie 2007, subcomisar de poliție P.A., inspector de poliție B.F.M. și numitul I.M. au întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției silvice nr. 839 prin care se dispunea sancționarea contravențională cu amendă în cuantum de 5.000 RON a SC S.C. SRL Săveni pentru comiterea contravenției prev. de art. 3 lit. a) din H.G. nr. 427/2004, constând în aceea că administratorul societății a refuzat în intervalul orar 10 00 -16 00 să se supună controlului și să pună la dispoziție documentele solicitate de organele de control. Plângerea formulată de SC S.C.

SRL Săveni împotriva acestei măsuri a fost admisă prin sentința civilă nr. 1117 din data de 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București prin decizia civilă nr. 758R din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, (și nu prin neapelare, astfel cum se indică în plângerea formulată de SC S.C. SRL Săveni și adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București). În motivarea sentinței civile menționate se arată că plângerea formulată de contestatoare este întemeiată, întrucât nu rezultă refuzul reprezentantului societății de a se supune controlului sau de a împiedica efectuarea acestuia.

Această împrejurare nu poate fi interpretată ca o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către agenții constatatori, cu atât mai mult cu cât instanța a apreciat că anularea procesului-verbal se impune pentru considerente de netemeinicie și nu de nelegalitate. Având în vedere aspectele expuse anterior, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de subcomisar de poliție P.A. inspector de poliție B.F.M. și numitul I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, prin aceea că cei trei făptuitori nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate.

Astfel, controlul din data de 09 martie 2007 s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale privind competența și era justificat de indiciile existente în dosarul penal aflat în curs de soluționare, iar mențiunile cuprinse în procesul-verbal nr. 839 s-au făcut ca urmare a constatărilor personale ale celor abilitați, fiind ulterior supuse cenzurii) instanței de judecată. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere SC S.C. SRL, care a susținut că întrucât instanța a dispus anularea procesului verbal de contravenție a rezultat că persoanele reclamate și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, astfel că se impune infirmarea soluției și începerea urmăririi penale. Prin rezoluția nr. 277/II-2/2008 din 10 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de SC S.C.

SRL, împotriva rezoluției din 23 ianuarie 2008, dispusă în dosarul nr. 1730/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Ca urmare a examinării plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale formulată de SC S.C. SRL s-a apreciat că procurorul a reținut, în mod corect, în cuprinsul rezoluției că sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, prin care s-a admis plângerea petentei împotriva procesului verbal de contravenție „nu este de natură să fie interpretată ca o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către agenții constatatori”, cu atât mai mult cu cât instanța a apreciat că anularea procesului verbal se impune pentru considerente de netemeinicie și nu de nelegalitate.

S-a reținut, de asemenea, în mod just, că cei trei făptuitori nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, astfel că fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 246 C. pen. Împotriva acestor soluții, în termen legal, a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul C.S., în calitate de reprezentant legal al SC S.C. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Secției a II-a penală și pentru cauze cu Minori și de Familie la data de 10 aprilie 2008 sub nr. 2242/2/2008. În motivarea plângerii petentul a învederat că soluțiile mai sus menționate sunt nelegale și netemeinice.

În esență, acesta a susținut că prin sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, plângerea formulată de SC S.C. SRL împotriva măsurii sancționării contravenționale a fost admisă, dispunându-se anularea pentru procesul-verbal nr. 839/09 martie 2007 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON. Constatarea de către Judecătoria Fetești a împrejurării că din conținutul procesului verbal anterior menționat, nu rezultă refuzul reprezentantului societății de a se supune controlului sau de a împiedica efectuarea acestuia, cu consecința anulării actului, este interpretată de către petent ca fiind o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către agenții constatatori care l-au întocmit, respectiv făptuitorii din prezenta cauză.

Prin urmare, petentul a solicitat admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori. Prin sentința penală nr. 146 din 9 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul C.S. împotriva rezoluției din 23 ianuarie 2008 emisă în dosarul nr. 1730/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 277/II-2/2008 din 10 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut rezoluția din 23 ianuarie 2008 în dosarul nr. 1730/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale față făptuitorii P.A., B.F.M. și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. este temeinică și legală. Cu privire la măsura dispusă de aceiași făptuitori de a sigila depozitul de material lemnos, în raport de obiectivul controlului nu se putea reține că a fost luată cu intenția de a produce o vătămare sau un prejudiciu societății administrate de petent ci a constituit o măsură procesuală în dosarul nr. 40109/2007 al Inspectoratului de poliție al județului Ialomița ( dos. nr. 326/P/2007). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C.S.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. A arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului din 23 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 1730/P/2007, întrucât prin încheierea procesului verbal nr. 839 din 9 martie 2007, cei trei făptuitori au sigilat depozitul de material lemnos al SC S.C. SRL al cărei administrator este recurentul pe o durată de 3 zile, fără a se constata în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte penale sau contravenționale aceștia îndeplinindu-și cu intenție defectuos atribuțiile de serviciu, a condus la înregistrarea unui prejudiciu în cuantum de 100.000 lei. A mai susținut că cei trei făptuitori au acționat cu intenție, în scopul de a-i vătăma interesele legale și de a-i produce o pagubă din faptul că deși au efectuat această operațiune, pentru descoperirea unor infracțiuni, în cursul celor 3 zile cât depozitul a fost sigilat intimații nu au efectuat nici o activitate în acest sens.

Față de împrejurarea că în procesul verbal s-a menționat de cei trei intimați că numitul C.S. a refuzat să supună controlului cantitatea de material lemnos și instalația de fasonat lemn rotund și să pună la dispoziție documentele solicitate refuz constatat telefonic, în diferite solicitării telefonice, recurentul apreciază că agenții de control care au întocmit proces-verbal au avut reprezentarea faptului că menționând în procesul verbal „refuzul de a se supune controlului” a urmărit să falsifice un act oficial. A solicitat instanței de recurs efectuarea de cercetări și sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual și în baza art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului penal și pentru această faptă prev. de art. 289 C. pen.

Examinând motivele de recurs sub toate aspectele, în temeiul art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond corect a respins plângerea petentului C.S. împotriva rezoluției din 23 ianuarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1730/P/2007. Ca urmare a verificărilor efectuate la data de 9 martie 2007 organele de cercetare penală și reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București au întocmit un proces verbal în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna Sudiți și prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere la clarificarea legalității activității desfășurate . Ulterior la data de 11 martie 2007, ca urmare a prezentării de către reprezentantul SC S.C.

SRL numitul C.S. a autorizațiilor prevăzute de lege, s-a dispus desigilarea instalațiilor și reluarea activității depozitului de material lemnos. Procesul-verbal nr. 839 din 9 martie 2007, întocmit de aceiași agenți constatatori prin care s-a dispus sancționarea cu amendă contravențională, în cuantum de 5000 lei a SC S.C. SRL pentru emiterea contravenției prev. de art. 3 lit. a) din H.G. nr. 427/2004 a fost anulat prin sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 pronunțată de Judecătoria Fetești, sentință prin care contestatoarea SC S.C. SRL a fost exonerată de plata amenzii în cuantum de 5000 lei. Pentru toate aceste considerente în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu se poate reține punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimații P.A., B.F.M.

și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, prin aceea că cei trei membri care au constituit corpul de control nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate. Recurentul nu a precizat în ce a constat această vătămare și în ce s-a materializat pretinsul prejudiciu în cuantum de 100.000 lei. Cât privește motivul de recurs privind extinderea procesului penal în sensul trimiterii dosarului la parchet pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., nu poate fi primit , întrucât extinderea procesului penal pentru alte fapte, fiind o etapă procesuală a judecății în primă instanță , nu poate fi invocată în calea ordinară de atac a recursului.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.S. împotriva sentinței penale nr. 146 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie 2009.