ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 1730/P/2007 din 23

ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

P.A., B.F.M.

și

I.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu întrunește

elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul vinovăției ca

element al laturii subiective.

Pentru a se adopta această soluție au fost reținute următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și înregistrată la data de 16 octombrie 2007, SC S.C. SRL Săveni,

județul Ialomița, reprezentată de numitul C.S., a solicitat efectuarea de

cercetări fată de subcomisar de poliție

P.A.,

inspector de poliție

B.F.M.

și numitul

I.M.,

funcționar în cadrul Inspectoratului Teritorial

de Regim Silvic și de Vânătoare București sub aspectul comiterii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

În motivarea acestei sesizări s-a arătat că, la data de 09 martie 2007,

în urma unui control efectuat de către cele trei persoane indicate în plângere

la punctul de lucru aparținând SC S.C. SRL situat în comuna Sudiți, județul

Ialomița, s-a dispus în mod abuziv sancționarea contravențională a societății

comerciale menționate prin procesul-verbal nr. 839 din 09 martie 2007 în

conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 427/2004.

În acest sens, reprezentantul legal al SC S.C. SRL Săveni a precizat că

agenții constatatori și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia

întocmirii procesului-verbal nr. 839 din 09 martie 2007, reținând în mod abuziv

și ilegal faptul că a refuzat să se supună controlului materialului lemnos și

instalației de fasonat lemn rotund aflate în localitatea Sudiți, județul

Ialomița și să pună la dispoziție documentele solicitate.

În sprijinul plângerii, s-a indicat și faptul că plângerea formulată de

SC S.C. SRL împotriva măsurii sancționării contravenționale a fost admisă prin

sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, instanța

dispunând anularea pentru netemeinicie a procesului-verbal nr. 839 din 09

martie 2007 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON.

De asemenea s-a reținut că din actele

premergătoare, a reieșit că, la data de 09 martie 2007, subcomisar de poliție

P.A.,

din cadrul Inspectoratului de Poliție al

Județului Ialomița - Serviciul de Investigare a Fraudelor și inspector de

poliție

B.F.M.,

din cadrul

Poliției orașului Țăndărei, însoțiți de numitul

I.M.,

inspector șef adjunct în cadrul Inspectoratului

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București din Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, s-au deplasat la punctul de

lucru din comuna Sudiți al SC S.C. SRL Săveni, județul Ialomița pentru

efectuarea unor verificări ca urmare a informațiilor deținute cu privire la

faptul

că

la acest depozit

există cantități de material lemnos fără proveniență legală și

că

această societate a emis o serie de facturi

fictive către Ocolul Silvic Urziceni.

În acest sens, s-a reținut și faptul că pe

rolul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de

Poliție al Județului Ialomița se afla în curs de soluționare dosarul penal nr.

326/P/2007, privind pe numitul C.C., pădurar la Ocolul Silvic Urziceni.

În urma verificărilor efectuate la data de 09

martie 2007 organele de cercetare penală și reprezentanții Inspectoratului

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București au întocmit un proces-verbal

în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna Sudiți

și prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere până la clarificarea legalității

activității desfășurate.

Ulterior, la data de 11 martie 2007, ca urmare a prezentării de către

reprezentantul SC S.C. SRL Săveni, numitul C.S., a autorizațiilor prevăzute de

lege, s-a dispus desigilarea instalațiilor și reluarea activităților.

Totodată, la data de 09 martie 2007, subcomisar

de poliție

P.A.,

inspector de poliție

B.F.M.

și numitul

I.M.

au întocmit procesul-verbal de constatare a

contravenției silvice nr. 839 prin care se dispunea sancționarea

contravențională cu amendă în cuantum de 5.000 RON a SC S.C. SRL Săveni pentru

comiterea contravenției prev. de art. 3 lit. a) din H.G. nr. 427/2004, constând

în aceea că administratorul societății a refuzat în intervalul orar 10

00

-16

00

să se supună controlului și să pună la dispoziție documentele solicitate de

organele de control.

Plângerea formulată de SC S.C. SRL Săveni

împotriva acestei măsuri a fost admisă prin sentința civilă nr. 1117 din data

de 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, devenită irevocabilă prin respingerea

recursului declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

București prin decizia civilă nr. 758R din 22 octombrie 2007 a Tribunalului

Ialomița, secția civilă, (și nu prin neapelare, astfel cum se indică în

plângerea formulată de SC S.C. SRL Săveni și adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București).

În motivarea sentinței civile menționate se

arată că plângerea formulată de contestatoare este întemeiată, întrucât nu

rezultă refuzul reprezentantului societății de a se supune controlului sau de a

împiedica efectuarea acestuia.

Această împrejurare nu poate fi interpretată ca

o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către agenții

constatatori,

cu

atât mai mult cu cât instanța a apreciat

că

anularea procesului-verbal se impune pentru

considerente de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Având în vedere aspectele expuse anterior,

s-a

constatat că acțiunea penală nu poate fi

pusă

în mișcare

față

de subcomisar de poliție

P.A.

inspector de poliție B.F.M.

și numitul

I.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii

subiective, prin aceea că cei trei făptuitori nu au acționat cu forma de

vinovăție cerută de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea

intereselor legale ale persoanei vătămate.

Astfel, controlul din data de 09

martie 2007 s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale privind competența

și era justificat de indiciile existente în dosarul penal aflat în curs de

soluționare, iar mențiunile cuprinse în procesul-verbal nr. 839 s-au făcut ca

urmare a constatărilor personale ale celor abilitați, fiind ulterior supuse

cenzurii) instanței de judecată.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere

SC S.C. SRL, care a susținut că întrucât instanța a dispus anularea procesului

verbal de contravenție a rezultat că persoanele reclamate și-au îndeplinit

defectuos atribuțiile de serviciu, astfel că se impune infirmarea soluției și

începerea urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 277/II-2/2008

din 10 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București

a fost

respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de SC S.C. SRL, împotriva

rezoluției din 23 ianuarie 2008, dispusă în dosarul nr. 1730/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Ca urmare a examinării plângerii împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale formulată de SC S.C. SRL s-a apreciat

că procurorul a reținut, în mod corect, în cuprinsul rezoluției că sentința

civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, prin care s-a admis

plângerea petentei împotriva procesului verbal de contravenție „nu este de

natură să fie interpretată ca o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu

de către agenții constatatori”, cu atât mai mult cu cât instanța a apreciat că

anularea procesului verbal se impune pentru considerente de netemeinicie și nu

de nelegalitate.

S-a reținut, de asemenea, în mod just, că cei

trei făptuitori nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv

să urmărească vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, astfel că

fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 246 C.

pen.

Împotriva acestor

soluții, în termen legal, a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petentul C.S., în calitate de reprezentant legal

al SC S.C. SRL,

cauza fiind

înregistrată pe rolul Secției a II-a penală și pentru cauze cu Minori și de

Familie la data de 10 aprilie 2008 sub nr. 2242/2/2008.

În motivarea plângerii petentul a învederat că

soluțiile mai sus menționate sunt nelegale și netemeinice.

În esență, acesta a susținut că prin sentința

civilă nr. 1117 din 13 august 2007 a Judecătoriei Fetești, plângerea formulată

de SC S.C. SRL împotriva măsurii sancționării contravenționale a fost admisă,

dispunându-se anularea pentru

procesul-verbal

nr. 839/09 martie 2007 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON.

Constatarea de către Judecătoria Fetești a împrejurării că din

conținutul procesului verbal anterior menționat, nu rezultă refuzul

reprezentantului societății de a se supune controlului sau de a împiedica

efectuarea acestuia, cu consecința anulării actului, este interpretată de către

petent ca fiind o încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către

agenții constatatori care l-au întocmit, respectiv făptuitorii din prezenta

cauză.

Prin urmare, petentul a solicitat admiterea

plângerii formulate și

trimiterea cauzei la Parchet în vederea

începerii urmăririi penale față de făptuitori.

Prin sentința penală nr. 146 din 9 iunie

2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul C.S. împotriva

rezoluției din 23 ianuarie 2008 emisă în dosarul nr. 1730/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 277/II-2/2008 din 10

martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și a menținut rezoluția din 23 ianuarie 2008 în dosarul nr. 1730/P/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel a reținut că soluția

de neîncepere a urmăririi penale față făptuitorii P.A., B.F.M. și I.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen. este temeinică și legală. Cu privire la măsura dispusă

de aceiași făptuitori de a sigila depozitul de material lemnos, în raport de

obiectivul controlului nu se putea reține că a fost luată cu intenția de a

produce o vătămare sau un prejudiciu societății administrate de petent ci a

constituit o măsură procesuală în dosarul nr. 40109/2007 al Inspectoratului de

poliție al județului Ialomița ( dos. nr. 326/P/2007).

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petentul C.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

A arătat că în mod greșit instanța de

fond i-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului din 23 ianuarie

2008 dată în dosarul nr. 1730/P/2007, întrucât prin încheierea procesului

verbal nr. 839 din 9 martie 2007, cei trei făptuitori au sigilat depozitul de

material lemnos al SC S.C. SRL al cărei administrator este recurentul pe o

durată de 3 zile, fără a se constata în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte

penale sau contravenționale aceștia îndeplinindu-și cu intenție defectuos

atribuțiile de serviciu, a condus la înregistrarea unui prejudiciu în cuantum de

100.000 lei.

A mai susținut că cei trei făptuitori au

acționat cu intenție, în scopul de a-i vătăma interesele legale și de a-i produce

o pagubă din faptul că deși au efectuat această operațiune, pentru descoperirea

unor infracțiuni, în cursul celor 3 zile cât depozitul a fost sigilat intimații

nu au efectuat nici o activitate în acest sens.

Față de împrejurarea că în procesul

verbal s-a menționat de cei trei intimați că numitul C.S. a refuzat să supună controlului

cantitatea de material lemnos și instalația de fasonat lemn rotund și să pună

la dispoziție documentele solicitate refuz constatat telefonic, în diferite

solicitării telefonice, recurentul apreciază că agenții de control care au

întocmit proces-verbal au avut reprezentarea faptului că menționând în procesul

verbal „refuzul de a se supune controlului” a urmărit să falsifice un act

oficial. A solicitat instanței de recurs efectuarea de cercetări și sub

aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual și în baza art. 336 C.

proc. pen., extinderea procesului penal și pentru această faptă prev. de art. 289

C. pen.

Examinând motivele de recurs sub toate

aspectele, în temeiul art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond corect a respins

plângerea petentului C.S. împotriva rezoluției din 23 ianuarie 2008 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1730/P/2007.

Ca urmare a verificărilor efectuate la

data de 9 martie 2007 organele de cercetare penală și reprezentanții Inspectoratului

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București au întocmit un proces

verbal în care s-a consemnat realitatea faptică găsită la depozitul din comuna

Sudiți și prin care s-a dispus sigilarea a 11 gatere la clarificarea legalității

activității desfășurate .

Ulterior la data de 11 martie 2007, ca

urmare a prezentării de către reprezentantul SC S.C. SRL numitul C.S. a

autorizațiilor prevăzute de lege, s-a dispus desigilarea instalațiilor și

reluarea activității depozitului de material lemnos.

Procesul-verbal nr. 839 din 9 martie

2007, întocmit de aceiași agenți constatatori prin care s-a dispus sancționarea

cu amendă contravențională, în cuantum de 5000 lei a SC S.C. SRL pentru

emiterea contravenției prev. de art. 3 lit. a) din H.G. nr. 427/2004 a fost

anulat prin sentința civilă nr. 1117 din 13 august 2007 pronunțată de Judecătoria

Fetești, sentință prin care contestatoarea SC S.C. SRL a fost exonerată de

plata amenzii în cuantum de 5000 lei.

Pentru toate aceste considerente în mod corect

s-a reținut de instanța de fond că nu se poate reține punerea în mișcare a

acțiunii penale față de intimații P.A., B.F.M. și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, prin aceea că cei trei membri

care au constituit corpul de control nu au acționat cu forma de vinovăție cerută

de textul de incriminare, respectiv să urmărească vătămarea intereselor legale

ale persoanei vătămate. Recurentul nu a precizat în ce a constat această

vătămare și în ce s-a materializat pretinsul prejudiciu în cuantum de 100.000

lei.

Cât privește motivul de recurs privind

extinderea procesului penal în sensul trimiterii dosarului la parchet pentru a

se dispune începerea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 289 C. pen., nu poate fi primit , întrucât extinderea procesului

penal pentru alte fapte, fiind o etapă procesuală a judecății în primă instanță

, nu poate fi invocată în calea ordinară de atac a recursului.

Pentru aceste considerente în temeiul

art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.S. împotriva sentinței penale nr. 146 din 9 iunie

2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3

martie 2009.