ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2876/2009

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 148 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Mureș a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 245 din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Mureș. Soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză s-a întemeiat pe constatarea că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se încadrau între cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. S-a arătat în acest sens că cererea de revizuire, deși formulată pe temeiul art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., era motivată în fapt de omisiunea instanțelor de condamnare de a reține în favoarea revizuientului legitima apărare în care acesta ar fi acționat în săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.

Această împrejurare, invocată de revizuient ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei ori ca circumstanță atenuată legală, cu scopul de a obține eventual o schimbare de încadrare juridică favorabilă, a fost considerată de instanță ca nefiind de natură a atrage incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În analiza efectuată, instanța a arătat că prin intermediul revizuirii nu se poate reexamina o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat pentru fapte sau împrejurări care au fost cunoscute revizuientului și care puteau fi probate în fața instanțelor de condamnare. În caz, în cursul procesului penal, revizuientul a negat săvârșirea faptei, nerecunoscând nici măcar că ar fi lovit victima.

S-a reținut că apărarea formulată prin cererea de revizuire, săvârșirea faptei ca ripostă la atacul inițiat de victimă, nu fusese invocată și probată în fața instanțelor învestite cu soluționarea fondului acuzațiilor, fiind formulată pentru prima dată în calea extraordinară de atac. Ca urmare, s-a constatat că nefiind vorba de o împrejurare nouă în sensul art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., condamnatul nu se putea prevala de cazul de revizuire invocat. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către revizuientul - condamnat. Prin decizia penală nr. 64/ A din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța Tribunalului Mureș.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că soluția de inadmisibilitate pronunțată de prima instanță era nelegală în raport de motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire și dispozițiile legale aplicabile în materie. S-a arătat în acest sens că cererea de revizuire formulată în cauză viza netemeinicia hotărârii de condamnare și că elementele pe care se întemeia impunea examinarea ei de către instanță întrucât, în măsura în care situația invocată se verifica, era susceptibilă de a conduce la pronunțarea unei soluții de achitare, în condițiile prevăzute de art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. În legătură cu acest aspect, s-a constatat greșită concluzia primei instanțe în sensul că prin promovarea cererii de revizuire se urmărea reținerea unei cauze de atenuare a răspunderii penale ori de reducere a pedepsei aplicate condamnatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

De asemenea, instanța de apel a observat că în cadrul procedurii prealabile sesizării instanței nu au fost efectuate acte de cercetare de către procuror și nici nu a fost audiat condamnatul, deși ascultarea acestuia era obligatorie conform art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cel puțin pentru complinirea omisiunii privitoare la neindicarea în cuprinsul cererii a mijloacelor de probă de care condamnatul înțelegea să se folosească în dovedirea situației care constituia cazul de revizuire invocat. Eronată s-a apreciat și concluzia instanței de fond potrivit căreia prin împrejurarea invocată de revizuient se urmărea eventual obținerea unei schimbări de încadrare juridică favorabilă acestuia câtă vreme incidența legitimei apărări avea de consecință înlăturarea caracterului penal al faptei și imposibilitatea exercitării acțiunii penale.

Pentru aceste motive, instanța de apel a constatat că cererea de revizuire formulată de condamnat îndeplinea cerința de admisibilitate cerută de art. 394 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele sau împrejurările noi invocate în condițiile art. 394 alin. l lit. a) C. proc. pen., erau de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Admisibilitatea cererii de revizuire a fost constatată și din perspectiva conținută în art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., privind cerința descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, arătându-se, în esență, că elementul de noutate la care se face referire în lege trebuie să subziste pentru instanța care a soluționat fondul acuzațiilor și nu pentru condamnat sau celelalte părți din dosar.

În aceste condiții, s-a arătat că era irelevant faptul că revizuientul condamnat nu invocase și probase la timp legitima apărare, în fața instanțelor de judecată învestite cu soluționarea fondului acuzațiilor. Nelegalitatea sentinței instanței de fond a fost reținută și pentru omisiunea analizării cererii de revizuire și cu referire la infracțiunea de tâlhărie pentru care revizuientul fusese deopotrivă condamnat și cu privire la care se invocase incidența prevederilor art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 840./102/2008. Prin sentința penală nr. l/ 9 ianuarie 2009 a Tribunalului Mureș, secția penală, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș în vederea efectuării actelor de cercetare, prealabil sesizării instanței. Pentru a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a reținut că prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a relevat o altă stare de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de condamnare, susținând că infracțiunea de omor s-a săvârșit în stare de legitimă apărare, ca ripostă la atacul injust, inițiat asupra sa de către victimă. La locuința sa cât și în autoturism au fost găsite bunuri aparținând victimei, identificate ca atare de către soția acestuia. În legătură cu infracțiunea de tâlhărie, în cererea de revizuire se arăta că imediat după consumarea faptei, dar înainte de a afla despre moartea victimei, condamnatul povestise despre cele petrecute numitului L.K., pe care îl întâlnise în respectiva împrejurare.

În raport de susținerile formulate de condamnat care îl situau pe o poziție diferită de cea adoptată inițial, instanța de rejudecare a apreciat că în cadrul actelor de cercetare era necesară clarificarea aspectelor nou invocate, respectiv identificarea martorului indicat și administrarea probelor ce se impuneau pentru dovedirea situației care constituia cazul de revizuire invocat. S-a constatat însă procurorul nu efectuase asemenea acte de cercetare, mărginindu-se la formularea concluziilor de admisibilitate exclusiv prin raportare la conținutul cererii de revizuire, fără a audia condamnatul și fără a se fi procedat la identificarea martorului în cauză, deși revizuientul făcuse afirmații pentru prima dată în sensul recunoașterii învinuirii aduse.

S-a arătat de către instanță că îndreptarea acestei neregularități nu poate avea loc direct în cursul judecății întrucât într-un asemenea caz persoana condamnată ar fi lipsită de posibilitatea de a-și expune apărările în fața procurorului și de a obține administrarea cu celeritate a probelor necesare dovedirii situației pe care se întemeiază cererea de revizuire. Concluzia instanței de rejudecare a avut în vedere și observațiile instanței de control judiciar care în decizia pronunțată arăta că respectarea principiului legalității procesului penal impune organelor judiciare, inclusiv procurorului, administrarea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal. Prin urmare, s-a considerat că aspectele invocate de condamnat trebuie clarificate în etapa cercetării prealabile, cercetare ce se impunea a fi efectuată și nu în mod formal, prin reevaluarea probatorului inițial administrat, cum se procedase.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. În cadrul criticilor formulate, s-a arătat că soluția primei instanțe nu își găsește suport în dispozițiile legale referitoare la soluțiile ce pot fi adoptate în cererea de revizuire, trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării actelor de cercetare nefiind prevăzută ca soluție la dispoziția instanței de revizuire. S-a arătat că eventuala complinire a lipsurilor din cererea de revizuire putea fi realizată direct în fața instanței, conform art. 397 alin. (3) C. proc. pen., iar după completarea cercetărilor, în cadrul cărora se poate proceda și la audierea de martori, instanța urmează să pronunță fie o soluție de admitere în principiu, fie de respingere a cererii de revizuire.

S-a susținut de către parchet că în același sens se pronunțase și instanța de control judiciar care dacă considera că instanța de fond nu era abilitată să verifice probele pe care se întemeia cererea de revizuire, ar fi dispus ea însăși trimiterea cauzei la procuror. Cererea de recurs a fost motivată și cu argumente ce vizau inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză, arătându-se, în esență, că prin concluziile formulate prealabil sesizării instanței, procurorul analizase în speță și impactul susținerilor revizuientului referitoare la legitima apărare în care ar fi acționat în săvârșirea faptei de omor și motivele pentru care se justifica condamnarea și în privința infracțiunii scop.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanței de control judiciar au avut loc dezbateri cu privire la calificarea căii de atac exercitate împotriva hotărârii primei instanțe. Prin încheierea de ședință din 11 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș calea de atac exercitată de Ministerul Public a fost calificată ca apel și soluționată în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea cauzelor în apel. Prin decizia penală nr. 47/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză, confirmându-se soluția instanței de fond în sensul trimiterii cauzei la procuror pentru efectuarea actelor de cercetare, conform art. 399 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, formulând critici de nelegalitate sub următoarele aspecte: 1. Greșita constituire a completului de judecată prin includerea în complet a unui judecător incompatibil în măsura în care același judecător participase și la soluționarea căii de atac anterior exercitată în cauză, exprimându-și astfel părerea cu privire la soluția ce putea fi dată în cererea de revizuire de față. Omisiunea instanței de rejudecare de a se conforma dispozițiilor instanței de apel care în considerentele deciziei pronunțate prevăzuse în sarcina instanței de rejudecare obligația de a examina pe fond cererea de revizuire cu referire la infracțiunea de omor și de analiza calea extraordinară de atac și sub aspectul celeilalte infracțiuni, potrivit limitelor în care avusese loc învestirea instanței.

Greșita interpretare de către instanțe a dispozițiilor art. 399 alin. (l) C. proc. pen., prin recurgerea la o soluție neprevăzută de lege, aceea de trimitere a cauzei la procuror, dar nu pentru motivul că cererea de revizuire ar fi fost adresată direct instanței, ci pentru neefectuarea unor acte de cercetare. Sub acest aspect, s-a arătat că primind concluziile procurorului față de cererea revizuientului, instanța de judecată avea posibilitatea de a administra ea însăși probe cu celeritate și cu respectarea principiului legalității procesului penal, pentru a se pronunța conform art. 403 C. proc. pen., fie prin admiterea în principiu, fie prin respingerea cererii de revizuire. Din oficiu, în ședința publică de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen., atras de nelegala compunere a instanței învestită cu soluționarea căii de atac exercitate împotriva sentinței pronunțate în rejudecare de instanța Tribunalului Mureș. Examinând cauza în raport de motivul de casare enunțat, luat în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și care necesită o examinare prioritară raportat la celelalte critici formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 407 C. proc. pen., sentințele instanței de revizuire date în condițiile art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Întrucât textul de lege enunțat se referă expres la sentințele date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (l) C. proc. pen., rezultă că sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea numai acele sentințe prin care fie s-a respins cererea de revizuire, după verificarea admisibilității în principiu a acesteia, fie au fost pronunțate în rejudecarea cauzei, după admiterea în principiu a cererii de revizuire. În speță, însă, prima instanță nu a pronunțat niciuna dintre soluțiile prevăzute de art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (l) C. proc. pen., pentru a fi incidență reglementarea conținută în art. 407 C. proc. pen. Sentința pronunțată în primă instanță constată dispoziția de trimitere a cauzei la procuror pentru efectuarea actelor de cercetare, conform art. 399 C. proc.

pen. Dispoziția de trimitere a cauzei la procuror nu are însă altă valoare decât aceea a unei desesizări a instanței și, ca atare, sentința astfel pronunțată poate fi atacată numai cu recurs, știut fiind că sentințele de dezinvestire nu sunt susceptibile de apel. Este adevărat că nici sentințele de dezinvestire nu sunt enumerate între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs potrivit art. 385 1 C. proc. pen., însă pentru aceleași rațiuni cu cele expuse în deciziile din recurs în interesul legii pronunțate de Secțiile Unite cu privire calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 300 alin. (2) și art. 285 teza I C. proc.

pen., se impune ca și hotărârile de trimitere a cererii de revizuire la procuror în vederea efectuării actelor de cercetare să fie supuse căii de atac a recursului în condițiile art. 332 alin. (4) din același cod, neexistând argumente solide care să excludă acest tip de sentințe din categoria celor care sancționează neregularitatea sesizării instanței. În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea căii de atac exercitate împotriva hotărârii de dezinvestire pronunțată în primă instanță a fost greșit calificată ca apel și judecată în complet format din 2 judecători. Procedându-se în acest mod au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, recursurile se judecă în complet format din 3 judecători.

Sancțiunea care intervine pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la compunerea instanței este nulitatea absolută a deciziei pronunțată în apel, în condițiile art. 385 9 alin. (l) pct. 3 C. proc. pen., cu referire la art. 197 alin. (2) din același cod. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 47/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe revizuientul condamnat B.M., a casat decizia penală menționată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de recurs.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe revizuientul condamnat B.M. Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de recurs. Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.