ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin rezoluția nr. 734/P/2008 din 08 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.V., B.L. și M.R., judecători la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există; neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.V., B.L. și M.R., judecători la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 249 și art. 289 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

Cheltuielile judiciare în sumă de 350 lei au rămas în sarcina statului.

În baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. modificat, un exemplar al prezentei rezoluții se va trimite la persoanei vătămate M.N. la adresa indicată în sesizare și câte un exemplar magistraților indicați în dispozitiv, la unitatea în cadrul căreia își exercită activitatea.

S-a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2005, persoana vătămată M.N. a depus plângere penală la Secția 4 Poliție București, solicitând efectuarea de cercetări față de minorul I.C.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 și art. 217 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 15244/P/2005 din data de 16 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a dispus neînceperea urmăririi penale față de minorul I.C.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 50 C. pen. și trimiterea cauzei privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 205 C. pen. de către aceeași persoană, la Judecătoria Sectorului 1 spre competentă soluționare; aici, cauza s-a înregistrat sub nr. 6658/299/2006.

Pe parcursul cercetării judecătorești, persoana vătămată M.N. și-a extins obiectul plângerii, sesizând fapte susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 180 alin. (1) și art. 206 C. pen.

Prin sentința penală nr. 1269 din 12 mai 2006, Judecătoria Sectorului 1 a dispus, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 50 C. pen., achitarea inculpatului I.C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 205 și art. 206 C. pen.

În motivarea hotărârii, s-a reținut că la data comiterii faptelor sesizate de M.N., minorul I.C.E. nu împlinise vârsta de 14 ani, împrejurare care înlătură răspunderea penală.

Recursul declarat de M.N. împotriva sentinței penale nr. 1269/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 2848/R din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală.

Hotărârea definitivă a instanței de recurs a fost atacată pe calea contestației în anulare de către contestatarul M.N., aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă prin decizia penală nr. 29/R din 05 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția I penală.

Ulterior, M.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1269 din 12 mai 2006 a Judecătoriei Sectorului 1; cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 14966/299/2007 și a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr. 1787 din 15 octombrie 2007 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2415/R din 06 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, M.N. a declarat recurs la data de 17 decembrie 2007.

Prin decizia penală nr. 48 din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 14966/299/2007 de completul de judecată format din magistrații C.V., B.L. și M.R., recursul a fost respins ca inadmisibil.

Pe calea plângerilor ce fac obiectul prezentei cauze penale, persoana vătămată a criticat activitatea derulată de magistrații C.V., B.L. și M.R. cu ocazia soluționării Dosarului nr. 14966/299/2007 al Curții de Apel București, secția I penală, sesizând următoarele:

a) Faptul că i-au respins recursul fără a ține cont de probele existente în cauză.

Referitor la acest aspect, din verificările efectuate în cauză a rezultat că cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1269/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 formulată de M.N., a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și în fapt, exclusiv pe considerentul că instanța de fond și cea de recurs nu au apreciat în mod corect probele administrate; în susținerea cererii, revizuientul nu a relevat probe sau împrejurări noi necunoscute de instanțele anterioare, astfel că motivele invocate nu se încadrau între cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.

În aceste condiții, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de Judecătoria Sectorului 1, hotărârea astfel pronunțată fiind menținută de Tribunalul București, urmare recursului promovat de persoana vătămată.

Împotriva acestei hotărâri definitive, persoana vătămată a declarat un nou recurs, ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 48/16 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, de completul de judecată compus din magistrații C.V., B.L. și M.R.

Analizând sesizarea persoanei vătămate prin prisma dispozițiilor art. 407 C. proc. pen., care indică în mod expres căile de atac ce pot fi exercitate împotriva sentințelor instanței de revizuire și având în vedere că admisibilitatea unei căi de atac este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, s-a constatat că decizia penală nr. 48/2008, nu este consecința încălcării atribuțiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistrații reclamați.

Față de cele expuse, urmează ca în cauză să se dispună neînceperea urmăririi penale în ce-i privește pe magistrații C.V., B.L. și M.R., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

b) Faptul că în cuprinsul deciziei penale nr. 48/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, magistrații C.V., B.L. și M.R. au făcut referire la aspecte care nu au legătură cu demersurile sale judiciare.

Susținerile persoanei vătămate în acest sens sunt reale, însă nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., indicată în mod expres în sesizare și nici al vreunei alte fapte penale.

Astfel, examinând decizia penală nr. 48/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, se constată că, în cuprinsul acesteia, sunt inserate o serie de mențiuni care privesc o altă cauză penală decât cea vizată de M.N. prin cererea de revizuire.

În concret, în considerentele deciziei sus-menționate, instanța a reținut că cererea de revizuire formulată de M.N. privește sentința penală nr. 1914 din 13 iulie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București, hotărâre pronunțată într-o cauză penală, în care acesta nu a avut nicio calitate; din verificările efectuate, a rezultat că, dosarul în care s-a pronunțat sentința penală mai sus menționată, a avut ca obiect o plângere formulată în temeiul prevederilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 1827/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Reținând în mod greșit obiectul cererii de revizuire formulată de M.N., instanța a motivat inadmisibilitatea căii de atac promovată de acesta, prin invocarea prevederilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., care nu erau aplicabile în respectiva cauză.

Într-adevăr, atât hotărârea vizată de M.N. prin cererea de revizuire cât și sentința penală nr. 1914/2005, invocată în mod greșit în cuprinsul deciziei penale nr. 48/2008, erau susceptibile de reformare doar pe calea recursului, astfel că, pe fond, soluția pronunțată de magistrații C.V., B.L. și M.R. este conformă normelor procesual penale.

Date fiind împrejurările concrete ale cauzei, apreciez că o eventuală intenție a magistraților C.V., B.L. și M.R. de a insera în considerentele deciziei penale nr. 48/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, aspecte referitoare la o cauză penală ce nu avea legătură cu cea dedusă judecății de M.N., nu poate fi pusă în discuție, astfel că prezenta sesizare urmează a fi analizată prin prisma prevederilor art. 249 C. pen.

În sensul celor de mai sus, se impune precizarea că toate instanțele anterioare învestite cu plângerea penală, cererile de recurs și cele de revizuire formulate de M.N., au făcut referire în cuprinsul hotărârilor pronunțate, în mod eronat, la aceeași cauză penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1914/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., presupune cauzarea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane.

Or, în speță, mențiunile din cuprinsul considerentelor deciziei penale nr. 48/2008 a Curții de Apel București, care exced cauzei deduse judecății de către M.N., nu sunt susceptibile de a vătăma interesele legale ale acestuia întrucât, consecințele juridice ale unei hotărâri judecătorești sunt produse de dispozitiv și nu de considerente; mai mult, respectiva hotărâre a fost pronunțată într-o cale de atac promovată de persoana vătămată, în alte condiții decât cele prevăzute de normele procesual penale.

În aceste condiții, nefiind realizată latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., față de magistrații C.V., B.L. și M.R. urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale în ce privește această infracțiune, în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, sarcina magistraților C.V., B.L. și M.R. nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., lipsind intenția acestora de a insera în cuprinsul hotărârii pronunțate mențiuni ce nu se circumscriu situației de fapt rezultată din actele cauzei deduse judecății de către persoana vătămată.

II. Plângerea împotriva rezoluției procurorului sus indicată a fost respinsă prin rezoluția nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. La data de 25 august 2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București plângerea petiționarului M.N., solicitând desființarea soluției din rezoluția procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008.

La termenul de judecată din 2 octombrie 2009 s-a pus în discuția părților excepția necompetenței Judecătoriei Sectorului 1 București de a soluționa prezenta plângere.

Conform art. 301 C. proc. pen., reținând cauza pentru a se pronunța prioritar asupra excepției, instanța a constatat:

În speță, competența de a soluționa cauza în primă instanță în eventualitatea trimiterii în judecată este Înalta Curte de Casație și Justiție

Această competență este stabilită strict de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Conform art. 278

1

alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., plângerea împotriva soluției procurorului este soluționată de instanța căreia i-ar reveni competența de a soluționa cauza în fond, urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 39 - art. 42 C. proc. pen., privind procedura invocării și soluționării excepției de necompetență.

Așa fiind, prin sentința penală nr. 561 din 02 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în Dosarul nr. 27882/299/2009, conform art. 278

1

alin. (1), art. 39 - art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența soluționării plângerii formulate de petentul M.N. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

IV. Examinând actele și lucrările dosarului, rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale atacată nr. 734/P/2008 din 08 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, (menținută prin rezoluția nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), ultima fiind comunicată la data de 10 octombrie 2008, Înalta Curte, din oficiu, are în vedere cu titlu de premisă dispozițiile imperative ale art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau .., date de procuror, persoana vătămată .. pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Or, în speță, plângerea de față a petiționarului M.N. a fost introdusă, chiar dacă la instanța material necompetentă a Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 25 august 2009, așadar cu întârziere de circa un an de zile, față de data de 28 octombrie 2008, când se epuiza termenul de 20 de zile ce se calculează în conformitate cu dispozițiile legale suscitate de la data comunicării de către procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a modului de rezolvare a plângerii sale împotriva rezoluției menționate de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind, pe calea unui silogism logico-formal și juridic prin neconformarea la termenul de decădere stabilit de norma procesual penală plângerea de față se privește ca tardivă și urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiționarul M.N. împotriva rezoluției nr. 734/P/2008 din 8 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.