ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamantul M.N.R. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să dispună dizolvarea pârâtei SC B.A. SRL București, deoarece asociatul unic al

societății nu are sediul în România, iar societatea este constituită nelegal.

Prin sentința nr. 12646 din 5 noiembrie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei

de interes și respins acțiunea reclamantului M.N.R.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța fondului a reținut că reclamantul nu a justificat un interes în

promovarea acțiunii, iar susținerile privind existența pe rolul instanțelor a

unui alt dosar în care pârâta este parte, iar reclamantul este reprezentantul

părții adverse, nu au fost probate prin nici un mijloc de probă.

A mai reținut instanța că, potrivit

dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, persoana care cere dizolvarea

societății, trebuie să justifice un interes, condiție ce nu a fost dovedită în

cauză.

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care, prin

decizia nr. 103 din 22 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Analizând criticile formulate, instanța

de control judiciar a constatat că față de temeiul de drept invocat prin

cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a justificat și dovedit

interesul în promovarea unei asemenea acțiuni. A mai reținut instanța că nici

critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu este

întemeiată, având în vedere că pe tot parcursul desfășurării procesului în fața

instanței, reclamantul a fost legal citat la toate termenele de judecată, având

posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale legal prevăzute. În ceea

ce privește excepțiile de ordine publică, instanța a mai reținut că nu există

nicio obligație legală de a acorda termen special și de a cita părțile, atâta

vreme cât acestea au fost legal citate pentru termenul respectiv.

Împotriva deciziei sus-menționate, a

declarat recurs reclamantul M.N.R., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii

apelului și desființării sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul București.

În argumentarea motivului de recurs

invocat, reclamantul a susținut, în esență, că motivarea deciziei atacate este

incompletă și lipsită de temei, întrucât nu răspunde pertinent criticii

întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A

mai susținut recurentul că instanța era obligată să garanteze acestuia un

proces echitabil, în sensul de a i se comunica excepția invocată și de a-și

formula apărări pe acest aspect, iar hotărârea pronunțată este nulă, potrivit

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din examinarea lucrărilor dosarului, prin

prisma motivului de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă

că instanța de control judiciar a apreciat în mod corect că nu se poate reține

o eventuală încălcare a dreptului la un proces echitabil, având în vedere că

partea a fost legal citată având posibilitatea de a-și exercita drepturile

procesuale prevăzute de lege. Mai mult decât atât, în mod corect a mai reținut

instanța că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., partea avea obligația

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, iar lipsa acesteia la

termenul de judecată stabilit, nu poate fi în niciun caz imputată instanței.

Referitor la critica privind motivarea

incompletă și lipsită de temei legal a instanței de apel, pe aspectul

încălcării dispozițiilor art. 6alin. (1) din CEDO, se constată că este

nefondată, având în vedere că din considerentele deciziei recurate rezultă că a

fost analizată și această critică, instanța motivând soluția de respingere a

apelului și pe acest aspect, prin raportare a dispozițiilor pretins a fi

încălcate, la dispozițiile din dreptul național.

În ceea ce privește trimiterea la art. 105

alin. (2) C. proc. civ., trebuie reținut că textul legal sus-citat are în

vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale, cu cele două

ipoteze:

- îndeplinirea actului de procedură

cu neobservarea formelor legale și

- îndeplinirea actului de către un

funcționar necompetent.

Din perspectiva cerințelor textului,

se constată că motivul invocat de recurent nu se încadrează în niciuna din cele

2 ipoteze, pentru a putea fi reținut. Altfel spus, nu se poate reproșa

instanței, lipsa părții la termenul stabilit în vederea soluționării cauzei,

termen pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.N.R., împotriva deciziei nr. 103 din 22 februarie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2009.