ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul M.N.R. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună dizolvarea pârâtei SC B.A. SRL București, deoarece asociatul unic al societății nu are sediul în România, iar societatea este constituită nelegal. Prin sentința nr. 12646 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei de interes și respins acțiunea reclamantului M.N.R. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că reclamantul nu a justificat un interes în promovarea acțiunii, iar susținerile privind existența pe rolul instanțelor a unui alt dosar în care pârâta este parte, iar reclamantul este reprezentantul părții adverse, nu au fost probate prin nici un mijloc de probă.

A mai reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, persoana care cere dizolvarea societății, trebuie să justifice un interes, condiție ce nu a fost dovedită în cauză. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care, prin decizia nr. 103 din 22 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului. Analizând criticile formulate, instanța de control judiciar a constatat că față de temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a justificat și dovedit interesul în promovarea unei asemenea acțiuni. A mai reținut instanța că nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu este întemeiată, având în vedere că pe tot parcursul desfășurării procesului în fața instanței, reclamantul a fost legal citat la toate termenele de judecată, având posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale legal prevăzute.

În ceea ce privește excepțiile de ordine publică, instanța a mai reținut că nu există nicio obligație legală de a acorda termen special și de a cita părțile, atâta vreme cât acestea au fost legal citate pentru termenul respectiv. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs reclamantul M.N.R., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și desființării sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. În argumentarea motivului de recurs invocat, reclamantul a susținut, în esență, că motivarea deciziei atacate este incompletă și lipsită de temei, întrucât nu răspunde pertinent criticii întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai susținut recurentul că instanța era obligată să garanteze acestuia un proces echitabil, în sensul de a i se comunica excepția invocată și de a-și formula apărări pe acest aspect, iar hotărârea pronunțată este nulă, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Din examinarea lucrărilor dosarului, prin prisma motivului de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de control judiciar a apreciat în mod corect că nu se poate reține o eventuală încălcare a dreptului la un proces echitabil, având în vedere că partea a fost legal citată având posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, în mod corect a mai reținut instanța că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., partea avea obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, iar lipsa acesteia la termenul de judecată stabilit, nu poate fi în niciun caz imputată instanței. Referitor la critica privind motivarea incompletă și lipsită de temei legal a instanței de apel, pe aspectul încălcării dispozițiilor art. 6alin. (1) din CEDO, se constată că este nefondată, având în vedere că din considerentele deciziei recurate rezultă că a fost analizată și această critică, instanța motivând soluția de respingere a apelului și pe acest aspect, prin raportare a dispozițiilor pretins a fi încălcate, la dispozițiile din dreptul național.

În ceea ce privește trimiterea la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., trebuie reținut că textul legal sus-citat are în vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale, cu cele două ipoteze: - îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și - îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent. Din perspectiva cerințelor textului, se constată că motivul invocat de recurent nu se încadrează în niciuna din cele 2 ipoteze, pentru a putea fi reținut. Altfel spus, nu se poate reproșa instanței, lipsa părții la termenul stabilit în vederea soluționării cauzei, termen pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.N.R., împotriva deciziei nr. 103 din 22 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.