MUSTAFAYEV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MUSTAFAYEV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2006)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 14712/05 de către Asabali MOSTAFAYEV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides dna Tulkens Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 3 martie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Asabali Mustafayev, este un național azerian născut în 1951 și locuiește în Sumgayit. Guvernul azerian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost unul dintre fondatorii unei asocieri publice numite „Asistență în protecția drepturilor constituționale a cetățenilor” ( „Vętṣndașların Konstitusiya Hüquqların Tṣminatına Yardım” İctimai Birliyi ). Asociația a fost fondată la 23 decembrie 2003. La 3 noiembrie 2003, reclamantul a depus o cerere de înregistrare a statului asociației la Ministerul Justiției (denumit în continuare „Ministrul”), autoritatea guvernamentală responsabilă pentru înregistrarea statului a persoanelor juridice. În conformitate cu dreptul intern, o organizație neguvernamentală a dobândit statutul de entitate juridică numai după înregistrarea statului de către Minister. Noua lege privind înregistrarea statului, care a avut loc începând cu ianuarie 2004, a cerut Ministerului să examineze documentele de înregistrare într-o perioadă de 30 de zile de la data depunerii. În circumstanțe excepționale, această perioadă ar putea fi prelungită oficial pentru 30 de zile suplimentare. Cu toate acestea, Ministerul a răspuns reclamantului numai la 28 februarie 2004, returnând documentele de înregistrare fără a lua nicio acțiune, adică fără a emite un certificat de înregistrare a statului sau refuzul oficial de înregistrare a asociației. Ministerul a remarcat că, în conformitate cu cerințele de la art. 131.4 din Codul Civil, cererea de înregistrare a statului nu a fost certificată de către un public notar. Reclamantul a corectat deficiențele din documentele de înregistrare în conformitate cu observațiile Ministerului și a reintrodus cererea de înregistrare la 21 aprilie 2004. De data aceasta, deși reclamantul aștepta să primească un răspuns oficial din partea Ministerului în termenul legal de zece zile după reintroducerea documentelor de înregistrare, el nu a primit nimic din partea Ministerului până în iunie 2004. La 2 iunie 2004, reclamantul a depus un proces împotriva Ministerului la Curtea de District Yasamal, plângând că aceasta nu a răspuns la cererea de înregistrare în timp util. La 29 iunie 2004, în timp ce cazul era încă în suspensie înaintea instanței, Ministerul a trimis o scrisoare reclamantului, notificându-i că perioada de examinare a documentelor de înregistrare a fost prelungită timp de 30 de zile suplimentare. La o audiere din 12 iulie 2004, reprezentantul Ministerului a cerut instanței să suspende procedura până când Ministerul a încheiat examinarea cererii de înregistrare a reclamantului și a emis o decizie oficială. Curtea de district Yasamal a acordat cererea Ministerului. La 3 august 2004, Ministerul a returnat din nou documentele de înregistrare reclamantului, menționând că, în conformitate cu cerințele articolului 13.1 din Legea privind organizațiile neguvernamentale , Carta asociației nu a specificat termenii și condițiile de încheiere a aderării la asociere. În plus, în conformitate cu cerințele articolului 130 din Codul Civil, Carta asociației nu a conținut nicio dispoziție privind exercițiul fiscal al asociației. La 17 august 2004, Curtea de District Yasamal a examinat cererea reclamantului împotriva Ministerului și a respins-o. Curtea a constatat că Carta asociației nu a fost redactată în conformitate cu cerințele legislației interne și, prin urmare, refuzul Ministerului de a înregistra asociere este legal. La 12 octombrie 2004, Curtea de Apel a menținut hotărârea de primă instanță. La 22 decembrie 2004, Curtea Supremă a susținut hotărârile instanțelor inferiore. Între timp, reclamantul a reformulat cartea asociației și a reintrodus cererea de înregistrare. La 30 iunie 2006, Ministerul Justiției a înregistrat asocierea sub noua sa denumire „Centrul de Resurse pentru Democrația și Drepturile Omului” (“ Demokratiya vÄ İnsan Hüquqları Resurs MÄrkćzi”). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție că neapărarea Ministerului Justiției de a înregistra asociației într-un mod oportun constituie o interferență cu libertatea sa de asociere. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că instanțele interne nu au fost independente și imparțiale și că au eșuat în evaluarea faptelor cauzei și au aplicat greșit legislația internă. Curtea constată că, la 31 iulie 2006, reclamantul a trimis o scrisoare care informa Curtea cu privire la dorința de a retrage cererea din cauza faptului că asociația publică a fost înregistrată de Ministerul Justiției. În aceste circumstanțe, Curtea constată că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea în fața Curții în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, ceea ce ar necesita examinarea cererii în temeiul articolului respectiv. Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului