ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 166 din 18

decembrie 2008 a Tribunalului Călărași,

în baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a

fost condamnat inculpatul A.C., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A fost admisă cererea de despăgubiri

civile formulată de partea civilă

A.G., în baza art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., și, luând act de acordul

părților, a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 45 lei, cu

acest titlu.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de

Urgență Bagdasar Arseni București suma de 4006,18 lei, cu titlu de cheltuieli

de spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei, până la achitarea

debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un

ciocan sau contravaloarea de 10 lei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat, cu

titlu

de cheltuieli judiciare, din care 400

lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în ziua

de 9 august 2008, în jurul orelor 19,30, pe fondul unei stări tensionate mai

vechi între inculpat și martora A.D., a izbucnit un conflict verbal, în cadrul

căruia ambii și-au adresat jigniri și insulte.

În momentul izbucnirii conflictului, cei doi se aflau fiecare în curtea

sa, cele două curți vecine fiind despărțite parțial printr-un gard viu.

La un moment dat, în curtea sa a apărut partea vătămată A.G. care,

auzind discuțiile contradictorii dintre fratele și soția sa, a pătruns în curtea

fratelui său A.C., pentru a-l determina pe acesta să o lase în pace pe soția

sa. În acel moment, în curtea inculpatului a apărut și mama celor doi frați, A.T.,

aceasta încercând să intervină între cei doi, mai ales sesizând atitudinea

agresivă a inculpatului, însă, inculpatul a luat un ciocan din căruța ce se

afla în apropiere și i-a aplicat fratelui o lovitură în zona temporo-parietală

dreaptă, cu partea ascuțită a ciocanului.

În urma loviturii aplicate, partea vătămată A.G. s-a prăbușit la

pământ, fiind ulterior transportat la spital.

În continuare, agresorul a pus mâna pe o lopată pentru a-l lovi din nou

pe fratele său, însă a intervenit mama și cumnata sa și, ulterior, fiul părții

vătămate A.C., care l-a imobilizat pe autor, trântindu-l pe niște table iar

martora A.D. a reușit să-i smulgă lopata din mâini.

Fiul părții vătămate a anunțat poliția și ambulanța, care a sosit la

fața locului, A.G. fiind transportat la Spitalul Bagdasar Arseni și internat în

perioada 9 - 15 august 2008 cu diagnosticul „fractură craniană frontală dreaptă

completă intruziv-operată”.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător, a

solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art.

20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 181 C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., dar această cerere i-a fost

respinsă întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză, pe de o

parte și, pe de altă parte, zona în care a lovit inculpatul, instrumentul folosit,

precum și dinamica derulării incidentului dedus judecății, exclud existența

scuzei provocării, cât timp nu s-a probat o eventuală agresiune de proporții a

părții vătămate asupra inculpatului.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere

sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, dar și gravitatea

faptei comise, consecințele ulterioare agresiunii asupra stării de sănătate a

părții vătămate, precum și pericolul social concret al activității

infracționale.

B.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul A.G., solicitând, în principal, schimbarea

încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

iar, în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării

juridice, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și

aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței

penale atacate, apreciindu-se criticile nefondate.

C.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru

netemeinicie, susținând că acționat în stare de provocare, lovind partea

vătămată cu pumnii după ce aceasta îl lovise cu o lopată. A solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare

invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de

provocare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care l-a lovit

în umăr cu o lopată, nu poate fi primită, probele administrate în cauză

neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea

acestei circumstanțe atenuante legale.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel,

din probele dosarului rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1)

lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de

lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o

provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență

ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune

ilicită gravă. Or, așa cum s-a arătat, partea vătămată A.C. a intervenit pentru

a-l determina pe inculpat să o lase în pace pe soția sa, în același sens

acționând și mama celor doi frați, martora A.T. Cu toate acestea, inculpatul a

luat un ciocan din căruța ce se afla în apropiere și i-a aplicat părții

vătămate o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuțită a

ciocanului, încercând să o lovească în continuare cu o lopată, deși partea

vătămată era prăbușită la pământ. Acțiunea agresivă a inculpatului o fost

stopată de intervenția conjugată a mamei și cumnatei sale și, ulterior, a

fiului părții vătămate, care l-au imobilizat și au reușit să-i smulgă lopata din

mâini.

În aceste condiții, nu poate vorbi nici un moment de o provocare

printr-o acțiune agresivă a părții vătămate, îndreptată împotriva

inculpatului, dimpotrivă, acesta din urmă a

încercat să o lovească chiar și

după ce era căzută la pământ.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a

acesteia, Curtea constată că circumstanțele personale invocate de inculpat, constând

în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor

penale, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a stabilit

pedeapsa într-un cuantum orientat cu puțin peste minimul special prevăzut de

lege, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de gravitatea

faptei comise, ce rezultă din consecințele agresiunii asupra stării de sănătate

a părții vătămate, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și lipsă de substanță

osoasă la nivelul craniului, precum și de pericolul social concret al

activității infracționale.

Sub un alt aspect, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de 8 ani

închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de

executare a pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat

de inculpat, ca nefondat, constatând

că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia,

întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure

reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o

constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat

va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva

deciziei penale nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08

aprilie 2009.