ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 166 din 18
decembrie 2008 a Tribunalului Călărași,
în baza art. 20 C.
pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a
fost condamnat inculpatul A.C., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., de la
rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A fost admisă cererea de despăgubiri
civile formulată de partea civilă
A.G., în baza art. 14 C.
proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., și, luând act de acordul
părților, a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 45 lei, cu
acest titlu.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de
Urgență Bagdasar Arseni București suma de 4006,18 lei, cu titlu de cheltuieli
de spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei, până la achitarea
debitului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un
ciocan sau contravaloarea de 10 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat, cu
titlu
de cheltuieli judiciare, din care 400
lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în ziua
de 9 august 2008, în jurul orelor 19,30, pe fondul unei stări tensionate mai
vechi între inculpat și martora A.D., a izbucnit un conflict verbal, în cadrul
căruia ambii și-au adresat jigniri și insulte.
În momentul izbucnirii conflictului, cei doi se aflau fiecare în curtea
sa, cele două curți vecine fiind despărțite parțial printr-un gard viu.
La un moment dat, în curtea sa a apărut partea vătămată A.G. care,
auzind discuțiile contradictorii dintre fratele și soția sa, a pătruns în curtea
fratelui său A.C., pentru a-l determina pe acesta să o lase în pace pe soția
sa. În acel moment, în curtea inculpatului a apărut și mama celor doi frați, A.T.,
aceasta încercând să intervină între cei doi, mai ales sesizând atitudinea
agresivă a inculpatului, însă, inculpatul a luat un ciocan din căruța ce se
afla în apropiere și i-a aplicat fratelui o lovitură în zona temporo-parietală
dreaptă, cu partea ascuțită a ciocanului.
În urma loviturii aplicate, partea vătămată A.G. s-a prăbușit la
pământ, fiind ulterior transportat la spital.
În continuare, agresorul a pus mâna pe o lopată pentru a-l lovi din nou
pe fratele său, însă a intervenit mama și cumnata sa și, ulterior, fiul părții
vătămate A.C., care l-a imobilizat pe autor, trântindu-l pe niște table iar
martora A.D. a reușit să-i smulgă lopata din mâini.
Fiul părții vătămate a anunțat poliția și ambulanța, care a sosit la
fața locului, A.G. fiind transportat la Spitalul Bagdasar Arseni și internat în
perioada 9 - 15 august 2008 cu diagnosticul „fractură craniană frontală dreaptă
completă intruziv-operată”.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător, a
solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art.
20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 181 C.
pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., dar această cerere i-a fost
respinsă întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză, pe de o
parte și, pe de altă parte, zona în care a lovit inculpatul, instrumentul folosit,
precum și dinamica derulării incidentului dedus judecății, exclud existența
scuzei provocării, cât timp nu s-a probat o eventuală agresiune de proporții a
părții vătămate asupra inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere
sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, dar și gravitatea
faptei comise, consecințele ulterioare agresiunii asupra stării de sănătate a
părții vătămate, precum și pericolul social concret al activității
infracționale.
B.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul A.G., solicitând, în principal, schimbarea
încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de vătămare
corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,
iar, în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării
juridice, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și
aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 C. pen.
Prin decizia penală nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel
București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței
penale atacate, apreciindu-se criticile nefondate.
C.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru
netemeinicie, susținând că acționat în stare de provocare, lovind partea
vătămată cu pumnii după ce aceasta îl lovise cu o lopată. A solicitat aplicarea
dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și
suspendarea condiționată a executării acesteia.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare
invocat, prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte
constată următoarele:
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de
provocare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care l-a lovit
în umăr cu o lopată, nu poate fi primită, probele administrate în cauză
neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea
acestei circumstanțe atenuante legale.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel,
din probele dosarului rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1)
lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de
lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice
tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o
provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență
ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune
ilicită gravă. Or, așa cum s-a arătat, partea vătămată A.C. a intervenit pentru
a-l determina pe inculpat să o lase în pace pe soția sa, în același sens
acționând și mama celor doi frați, martora A.T. Cu toate acestea, inculpatul a
luat un ciocan din căruța ce se afla în apropiere și i-a aplicat părții
vătămate o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuțită a
ciocanului, încercând să o lovească în continuare cu o lopată, deși partea
vătămată era prăbușită la pământ. Acțiunea agresivă a inculpatului o fost
stopată de intervenția conjugată a mamei și cumnatei sale și, ulterior, a
fiului părții vătămate, care l-au imobilizat și au reușit să-i smulgă lopata din
mâini.
În aceste condiții, nu poate vorbi nici un moment de o provocare
printr-o acțiune agresivă a părții vătămate, îndreptată împotriva
inculpatului, dimpotrivă, acesta din urmă a
încercat să o lovească chiar și
după ce era căzută la pământ.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a
acesteia, Curtea constată că circumstanțele personale invocate de inculpat, constând
în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor
penale, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a stabilit
pedeapsa într-un cuantum orientat cu puțin peste minimul special prevăzut de
lege, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de gravitatea
faptei comise, ce rezultă din consecințele agresiunii asupra stării de sănătate
a părții vătămate, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și lipsă de substanță
osoasă la nivelul craniului, precum și de pericolul social concret al
activității infracționale.
Sub un alt aspect, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de 8 ani
închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de
executare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există
motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., va respinge recursul formulat
de inculpat, ca nefondat, constatând
că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia,
întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure
reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o
constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat
va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva
deciziei penale nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția
ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08
aprilie 2009.