ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 166 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Călărași, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.G., în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., și, luând act de acordul părților, a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 45 lei, cu acest titlu.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București suma de 4006,18 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânzile legale aferente sumei, până la achitarea debitului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un ciocan sau contravaloarea de 10 lei. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în ziua de 9 august 2008, în jurul orelor 19,30, pe fondul unei stări tensionate mai vechi între inculpat și martora A.D., a izbucnit un conflict verbal, în cadrul căruia ambii și-au adresat jigniri și insulte.

În momentul izbucnirii conflictului, cei doi se aflau fiecare în curtea sa, cele două curți vecine fiind despărțite parțial printr-un gard viu. La un moment dat, în curtea sa a apărut partea vătămată A.G. care, auzind discuțiile contradictorii dintre fratele și soția sa, a pătruns în curtea fratelui său A.C., pentru a-l determina pe acesta să o lase în pace pe soția sa. În acel moment, în curtea inculpatului a apărut și mama celor doi frați, A.T., aceasta încercând să intervină între cei doi, mai ales sesizând atitudinea agresivă a inculpatului, însă, inculpatul a luat un ciocan din căruța ce se afla în apropiere și i-a aplicat fratelui o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuțită a ciocanului.

În urma loviturii aplicate, partea vătămată A.G. s-a prăbușit la pământ, fiind ulterior transportat la spital. În continuare, agresorul a pus mâna pe o lopată pentru a-l lovi din nou pe fratele său, însă a intervenit mama și cumnata sa și, ulterior, fiul părții vătămate A.C., care l-a imobilizat pe autor, trântindu-l pe niște table iar martora A.D. a reușit să-i smulgă lopata din mâini. Fiul părții vătămate a anunțat poliția și ambulanța, care a sosit la fața locului, A.G. fiind transportat la Spitalul Bagdasar Arseni și internat în perioada 9 - 15 august 2008 cu diagnosticul „fractură craniană frontală dreaptă completă intruziv-operată”. În faza cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător, a solicitat, în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., dar această cerere i-a fost respinsă întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză, pe de o parte și, pe de altă parte, zona în care a lovit inculpatul, instrumentul folosit, precum și dinamica derulării incidentului dedus judecății, exclud existența scuzei provocării, cât timp nu s-a probat o eventuală agresiune de proporții a părții vătămate asupra inculpatului. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, dar și gravitatea faptei comise, consecințele ulterioare agresiunii asupra stării de sănătate a părții vătămate, precum și pericolul social concret al activității infracționale.

B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.G., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar, în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinței penale atacate, apreciindu-se criticile nefondate.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, susținând că acționat în stare de provocare, lovind partea vătămată cu pumnii după ce aceasta îl lovise cu o lopată. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care l-a lovit în umăr cu o lopată, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei circumstanțe atenuante legale.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Or, așa cum s-a arătat, partea vătămată A.C. a intervenit pentru a-l determina pe inculpat să o lase în pace pe soția sa, în același sens acționând și mama celor doi frați, martora A.T.

Cu toate acestea, inculpatul a luat un ciocan din căruța ce se afla în apropiere și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona temporo-parietală dreaptă, cu partea ascuțită a ciocanului, încercând să o lovească în continuare cu o lopată, deși partea vătămată era prăbușită la pământ. Acțiunea agresivă a inculpatului o fost stopată de intervenția conjugată a mamei și cumnatei sale și, ulterior, a fiului părții vătămate, care l-au imobilizat și au reușit să-i smulgă lopata din mâini. În aceste condiții, nu poate vorbi nici un moment de o provocare printr-o acțiune agresivă a părții vătămate, îndreptată împotriva inculpatului, dimpotrivă, acesta din urmă a încercat să o lovească chiar și după ce era căzută la pământ.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, Curtea constată că circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat cu puțin peste minimul special prevăzut de lege, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de gravitatea faptei comise, ce rezultă din consecințele agresiunii asupra stării de sănătate a părții vătămate, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și lipsă de substanță osoasă la nivelul craniului, precum și de pericolul social concret al activității infracționale.

Sub un alt aspect, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de 8 ani închisoare, nu se poate dispune nici o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.