ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4679/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 147 din 3 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 430/59/2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC V.B. 2001 SRL Caransebeș împotriva pârâtului Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor și Locuinței. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că reclamanta a încălcat prevederile art. 4 din Anexa II la Contractul de Grant RO 0108.03.01.176 respectiv cele referitoare la conflictul de interese. S-a mai reținut că societatea care a câștigat licitația organizată de reclamantă pentru achiziția contractului de lucrări amenajare a halei este asociată la societatea reclamantă și că reclamanta nu a demonstrat vătămarea drepturilor sau intereselor sale legitime, conform Legii nr. 554/2004.

Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a apreciat că este nerelevantă efectuarea unei expertize contabile în cauză. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC V.B. 2001 SRL Caransebeș, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. 1.Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. În Decizia nr. CA 79775 din 8 aprilie 2008 este prevăzut faptul că se poate ataca acest act administrativ în termen de 30 de zile la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în consecință hotărârea Curții de Apel Timișoara reprezintă soluția unei instanțe care nu avea competența să judece această cauză. 2.Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, prin această probă se dorea să se demonstreze că licitațiile și lucrările au fost efectuate în mod real, s-a achitat contravaloarea lucrărilor, s-au produs cheltuieli de achiziție și s-au plătit taxe și impozite aferente derulării relațiilor comerciale. Prevederile art. 4 din Anexa II la Contract – Condiții Generale ale Contractului de Finanțare în care se menționează că la licitații nu au voie să participe persoane juridice care au acționari persoane fizice ce au legătură cu beneficiarul lucrărilor, or în SC H. SA , dl. N.P. nu are nicio atribuție și nu deține nici acțiuni în această societate.

Susținerea instanței de fond că nu s-a invocat ce drept sau ce interes i-a fost vătămat reclamantei în sensul Legii nr. 554/2004 este neîntemeiată, deoarece dreptul societății de a accesa program de finanțare european a fost încălcat prin actele administrative atacate, care solicită înapoierea banilor alocați prin programul PHARE 2001. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În opina intimatului sunt aplicabile prevederile art. 75 secțiunea a 2-a „Evitarea concurenței neloiale” din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 4 din Condițiile Generale ale Contractului de grant privitoare la conflictul de interese. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. intimatul este de părere că sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Recursul este nefondat. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 312 pct. 3 C. proc. civ. nu este întrunit. Nu este relevantă opinia autorității publice înscrisă în cuprinsul deciziei atacate în ceea ce privește instanța care soluționează contestația. Competența instanței este dată de lege și aceasta este Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 reclamantul are alegerea între instanța de la domiciliul său și cea de la sediul autorității pârâte. Prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile cauzei deoarece litigiul nu s-a născut sub imperiul acestui act normativ. În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se va constata netemeinicia acesteia. Este adevărat că dl. P.N. nu are nicio atribuție și nu deține acțiuni în SC H. SA însă acesta este administrator în societatea reclamantă și SC C.B. SRL, care este subcontractant și executantul lucrării și instanța de fond, încălcarea prevederilor art. 4 din Anexa II – Condiții Generale la Contractul de finanțare. Proba cu expertiza contabilă este inutilă cauzei, deoarece nu are legătură cu motivul reținut în procesul-verbal de constatare și în Decizia nr. CA 79775/2008. În aceste condiții, recurenta-reclamantă nu dovedește încălcarea vreunui drept sau interes legitim ocrotit de lege. Ceea ce s-a dovedit este încălcarea prevederilor contractuale de însăși recurenta.

Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.B. 2001 SRL Caransebeș împotriva sentinței nr. 147 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.