ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 martie

2007, reclamanta SC S.I. SRL, Băile Herculane a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor:

- anularea adresei din

28 decembrie 2006 emisă de pârât, prin care i s-a refuzat avizarea cererii de plată

aferente proiectului „Dotare Hotel S.”, Subprogramul Investiții în turism și care

face obiectul Contractului de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005;

- anularea adresei din

16 februarie 2007 a aceleiași instituții, prin care i s-a respins plângerea prealabilă

formulată împotriva primei adrese atacate;

- constatarea respectării

de către societate a obligațiilor contractuale;

- obligarea pârâtului

la avizarea în continuare a contractului;

- obligarea pârâtului

la achitarea contravalorii bunurilor achiziționate în baza și cu respectarea condițiilor

din contractul de finanțare, respectiv a sumei de 282.092 RON;

- obligarea pârâtului

la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere

începând cu data de 14 decembrie 2006 și până la data achitării sumei datorate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, de la data de 25 octombrie 2005 a încheiat cu Agenția pentru

Dezvoltare Regională Vest Timișoara - ADR contractul de finanțare din 25 octombrie

2005, prin care această instituție, în calitate de autoritate contractantă și Ministerul

Integrării Europene - MIE în calitate de autoritate de management se obligau să

finanțeze cu suma de 316.433 RON Proiectul „Dotare Hotel SMS” din cadrul Subprogramului

Investiții în turism aprobat prin H.G. nr. 1307/2004.

Termenul de finalizare

a proiectului a fost 10 decembrie 2006. Până la acest termen a realizat, din fonduri

proprii, toate achizițiile de bunuri așa cum au fost prevăzute în contract.

Ulterior, conform prevederilor

art. 5 „Modalități de plată” din contract a trimis facturile cu cererea de plată

la ADR pentru ca aceasta, la rândul său, să solicite Ministerului Integrării Europene

virarea sumelor aferente în contul ADR de unde să plătească furnizorii bunurilor

achiziționate.

ADR a constatat legalitatea

și oportunitatea tuturor achizițiilor efectuate, a aplicat ștampila de conformitate

și a trimis facturile împreună cu cererea de plată la Ministerul Integrării Europene

pentru virarea sumelor în contul ADR.

Ulterior, ADR Vest Timișoara

i-a comunicat societății că, prin adresa din 28 decembrie 2006 a Ministerului Integrării

Europene - Direcția generală de dezvoltare regională - fonduri PHARE nu avizează

cererea de plată pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 6 alin. (6) din

contractul de finanțare, respectiv finalizarea lucrărilor de execuție a clădirilor

nu a fost realizată de către beneficiar la data depunerii cererii de plată.

Consideră reclamanta că

decizia luată de către Ministerul Integrării Europene este total netemeinică și

nelegală.

Adresa contestată contravine

pct. 1 al anexei la Ordinul nr. 1476/2006 al Ministrului integrării europene și

nu are nici un alt suport juridic.

În ceea ce o privește,

reclamanta apreciază că și-a îndeplinit obligațiile contractuale achiziționând toate

utilajele și echipamentele înainte de data contractuală pentru finalizarea proiectului,

finalizând construcția la termen și înaintând cererea de plată așa cum s-a prevăzut

în contract.

Pe de altă parte, nici

în contractul cadru de prestări servicii, nici în contractul de finanțare nu există

nici o prevedere prin care să se stabilească ca efectuarea plăților de către ADR

să fie condiționată de către ADR de avizul Ministerul Integrării Europene.

Fiind nemulțumită de soluția

ministerului exprimată prin adresa nr. PP/2006, societatea a formulat plângere prealabilă.

Prin adresa nr. OO/2007

Ministerul Integrării Europene a comunicat faptul că refuză efectuarea plății, datorită

faptului că nu a fost finalizată clădirea, iar în bugetul pe 2007 al instituției

nu mai sunt alocate sume pentru subprogramul respectiv, acesta fiind încheiat la

data de 31 decembrie 2006, aceste susțineri fiind contrazise de alte precizări din

cuprinsul adresei.

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201 din 12

septembrie 2007, a admis acțiunea în sensul anulării adreselor emise de Ministerul

Integrării Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor),

cu obligarea pârâtului la avizarea derulării contractului de finanțare dintre reclamantă

și ADR Vest, precum și la achitarea sumelor din bugetul subprogramului, conform

cu prevederile contractului în cauză.

Totodată, a respins excepțiile

de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara ca instanță de contencios administrativ

și de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și

a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de 6.012 RON.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere

că reclamanta a depus la dosar cererile adresate pârâtului, care probează îndeplinirea

cerințelor prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la competența

materială, Curtea de Apel a apreciat că litigiul nu are natură comercială, în cauză

fiind vorba despre un contract administrativ, obiectul pricinii constituindu-l modalitatea

de interpretare și executare a acestuia, în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul

cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că acțiunea trebuie admisă, în raport

cu prevederile contractului, care reprezintă un proiect unitar, cuprinzând o parte

tehnică și una financiară și ale cărui prevederi au fost respectate de reclamantă,

care a finalizat construcția, neputându-se accepta susținerile pârâtului privind

modificarea doar a duratei de execuție a proiectului fără ca acesta să atragă modificarea

datelor privind finanțarea.

Împotriva susmenționatei

sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor.

Recurentul solicită admiterea

excepției necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Timișoara și trimiterea

cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția comercială.

Susține recurentul că

litigiul de față este unul comercial și nu unul de contencios administrativ întrucât

contractul din 25 octombrie 2005 a fost încheiat în vederea dezvoltării activității

comerciale a beneficiarului SC S.I. SRL care este o societate comercială, ce realizează

acte și fapte de comerț conform art. 4 și 7 C. com., iar actele și operațiunile

săvârșite de această societate comercială sunt fapte de comerț cărora le sunt aplicabile

prevederile comerciale.

Astfel, chiar dacă recurentul

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor nu este comerciant, are

calitate de parte în contractul al cărui beneficiar este comerciantul și prin urmare

i se aplică prevederile legilor comerciale.

Pe fondul cauzei se arată

că în mod corect nu a aprobat cererea de plată formulată de reclamantă, întrucât

aceasta nu a finalizat lucrările în termenii și condițiile prevăzute în contract.

Hotărârea instanței de

fond se sprijină pe motive contradictorii deoarece rezultă pe de o parte că Ordinul

Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2005 e aplicabil beneficiarilor care au

primit deja fonduri din bugetul subprogramului că prevederile ordinului se aplică

și intimatei-reclamante, care nu a primit fonduri, apreciind astfel că sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În mod greșit instanța

de fond a reținut că prin ordinul sus menționat s-a modificat atât durata de execuție

a contractului de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005, cât și termenii

privind finanțarea.

Se arată că beneficiarul

trebuia să finalizeze proiectul „Dotare Hotel S.” până la data de 10 decembrie 2006,

iar ordinul a intrat în vigoare la 28 decembrie 2006 și nu se poate aplica retroactiv.

Prin întâmpinare intimata

SC S.I. SRL Băile Herculane a solicitat respingerea recursului ca nefondat atât

în privința criticilor ce vizează excepția necompetenței materiale și teritoriale,

calificare ca și contract comercial a contractului din 25 octombrie 2005 cât și

a celor ce privesc fondul cauzei, cu motivarea că prima instanță era competentă

material în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată ce viza și anularea

unor acte administrative unilaterale cât și contractul de finanțare nerambursabilă

care este un contract administrativ pe baza căruia trebuia făcută plata, avizul

recurentei în acest sens fiind doar un aviz consultativ.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor expuse, a apărărilor făcute prin întâmpinare și sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Contractul de finanțare

nerambursabilă din 25 octombrie 2005 s-a încheiat în temeiul prevederilor H.G.

nr. 1307/2004 privind aprobarea structurii, indicatorilor și fondurilor aferente

subprogramului „Investiții în turism” care se finanțează de la bugetul de stat prin

bugetele Ministerului Integrării Europene pe anii 2004 și 2005 în cadrul programelor

regionale specifice; Ordinului Ministerului Integrării Europene nr. 368/2004 privind

aprobarea Procedurilor de implementare, monitorizare și evaluare a subprogramului

„Investiții în turism” și a H.G. nr. 402/2004 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Integrării Europene.

Acest contract s-a încheiat

între Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest în calitate de autoritate contractantă,

Societatea Comercială S.I. beneficiar și Ministerul Integrării Europene în calitate

de autoritate de management a subprogamului care avizează contractul de finanțare

și prin bugetul căruia se asigură finanțarea proiectului.

Obiectul contractului

îl reprezintă ajutorul financiar nerambursabil acordat beneficiarului, de la bugetul

de stat al României pentru implementarea proiectului „Dotare Hotel S.” conform anexei

A la contract.

Din analiza acestui contract

se constată astfel că este încheiat între o autoritate a administrației publice

și un beneficiar persoană juridică prin care se transmit cu titlu gratuit, sume

de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.

Contractul încheiat în

baza dispozițiilor menționate special, cuprinde multe reguli comune atât de drept

public, cât și de drept privat.

Astfel sunt incluse reguli

de drept public privind procedurile de achiziții publice, utilizarea ghidului beneficiarului.

Acest contract de finanțare

nerambursabilă cuprinde trăsăturile contractului administrativ fiind, așa cum s-a

menționat, încheiat pe baza ordinului de voință a Ministerul Integrării Europene

autoritate publică și un particular, în speță persoană juridică.

Împrejurarea că acest

particular are calitate de comerciant în sensul Legii nr. 31/1990 fiind societate

cu răspundere limitată nu poate atrage natura comercială a contractului pe care

l-a încheiat cu autoritatea administrației publice și în baza căruia are dreptul

la finanțarea proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.

Contractul de finanțare

s-a încheiat în urma unei preselecții, prin care beneficiarul primește cu titlu

gratuit, sume de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat.

Fiind un contract administrativ

în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ competența

materială de soluționare aparține instanței de contencios administrativ în condițiile

art. 10 din lege, motiv pentru care motivul de recurs ce vizează greșita soluționare

a acestei excepții absolute, de către prima instanță, este nefondat.

Nu este lipsită de relevanță

apărarea făcută de intimata-reclamantă prin întâmpinare, care vine în susținerea

tezei privind competența instanței de contencios administrativ atrasă de obiectul

cererii de chemare în judecată ce vizează anularea celor două adrese emise de Ministerul

Integrării Europene prin care se refuză avizarea cererii de plată aferente proiectului

„Dotare Hotel S.” - subprogramul Investiții în turism, care face obiectul contractului

de finanțare nerambursabilă și respectiv adresa de răspuns la această solicitare

care are caracterul unor acte administrative unilaterale.

Critica ce vizează interpretarea

făcută de prima instanță a modificărilor aduse prin Ordinul Ministerului Integrării

Europene nr. 1476/2006, contractul de finanțare nu poate fi reținută și în mod corect

s-a constatat că s-a modificat atât durata de execuție a proiectului cât și datele

privind finanțarea având în vedere că proiectul vizat este un tot ce cuprinde atât

partea tehnică cât și pe cea financiară.

Trebuie observat că toți

beneficiarii au primit fonduri din bugetul subprogramului la încheierea contractelor,

iar plățile se efectuează în raport de contractele de finanțare care s-au încheiat

în acest sens.

Prin adresa din 9

martie 2007 Agenția pentru dezvoltare regională, autoritate contractantă în contractul

de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005 la cererea de plată transmisă

de reclamanta-intimată îi comunică acesteia că cererea este aprobată, dar nu a primit

avizul Ministerului Integrării Europene.

Astfel această instituție

și-a însușit achizițiile efectuate de beneficiar iar refuzul recurentei de a emite

avizul pentru plata de către ADR prin interpretarea greșită a Ordinului Ministerului

Integrării Europene nr. 1476/2006 este nefondat și în mod corect a fost cenzurat

de prima instanță.

Cum intimata a terminat

proiectul înainte de 29 decembrie 2006, ordinul îi este perfect aplicabil iar refuzul

avizării plății este nelegal, motiv pentru care criticile de nelegalitate formulate

în acest sens sunt nefondate.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., art. 20 din Legea

nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor împotriva sentinței

civile nr. 201 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2008.