ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 martie 2007, reclamanta SC S.I.

SRL, Băile Herculane a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor: - anularea adresei din 28 decembrie 2006 emisă de pârât, prin care i s-a refuzat avizarea cererii de plată aferente proiectului „Dotare Hotel S.”, Subprogramul Investiții în turism și care face obiectul Contractului de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005; - anularea adresei din 16 februarie 2007 a aceleiași instituții, prin care i s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva primei adrese atacate; - constatarea respectării de către societate a obligațiilor contractuale; - obligarea pârâtului la avizarea în continuare a contractului; - obligarea pârâtului la achitarea contravalorii bunurilor achiziționate în baza și cu respectarea condițiilor din contractul de finanțare, respectiv a sumei de 282.092 RON; - obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 14 decembrie 2006 și până la data achitării sumei datorate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, de la data de 25 octombrie 2005 a încheiat cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest Timișoara - ADR contractul de finanțare din 25 octombrie 2005, prin care această instituție, în calitate de autoritate contractantă și Ministerul Integrării Europene - MIE în calitate de autoritate de management se obligau să finanțeze cu suma de 316.433 RON Proiectul „Dotare Hotel SMS” din cadrul Subprogramului Investiții în turism aprobat prin H.G. nr. 1307/2004. Termenul de finalizare a proiectului a fost 10 decembrie 2006. Până la acest termen a realizat, din fonduri proprii, toate achizițiile de bunuri așa cum au fost prevăzute în contract. Ulterior, conform prevederilor art. 5 „Modalități de plată” din contract a trimis facturile cu cererea de plată la ADR pentru ca aceasta, la rândul său, să solicite Ministerului Integrării Europene virarea sumelor aferente în contul ADR de unde să plătească furnizorii bunurilor achiziționate.

ADR a constatat legalitatea și oportunitatea tuturor achizițiilor efectuate, a aplicat ștampila de conformitate și a trimis facturile împreună cu cererea de plată la Ministerul Integrării Europene pentru virarea sumelor în contul ADR. Ulterior, ADR Vest Timișoara i-a comunicat societății că, prin adresa din 28 decembrie 2006 a Ministerului Integrării Europene - Direcția generală de dezvoltare regională - fonduri PHARE nu avizează cererea de plată pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 6 alin. (6) din contractul de finanțare, respectiv finalizarea lucrărilor de execuție a clădirilor nu a fost realizată de către beneficiar la data depunerii cererii de plată. Consideră reclamanta că decizia luată de către Ministerul Integrării Europene este total netemeinică și nelegală.

Adresa contestată contravine pct. 1 al anexei la Ordinul nr. 1476/2006 al Ministrului integrării europene și nu are nici un alt suport juridic. În ceea ce o privește, reclamanta apreciază că și-a îndeplinit obligațiile contractuale achiziționând toate utilajele și echipamentele înainte de data contractuală pentru finalizarea proiectului, finalizând construcția la termen și înaintând cererea de plată așa cum s-a prevăzut în contract. Pe de altă parte, nici în contractul cadru de prestări servicii, nici în contractul de finanțare nu există nici o prevedere prin care să se stabilească ca efectuarea plăților de către ADR să fie condiționată de către ADR de avizul Ministerul Integrării Europene. Fiind nemulțumită de soluția ministerului exprimată prin adresa nr. PP/2006, societatea a formulat plângere prealabilă.

Prin adresa nr. OO/2007 Ministerul Integrării Europene a comunicat faptul că refuză efectuarea plății, datorită faptului că nu a fost finalizată clădirea, iar în bugetul pe 2007 al instituției nu mai sunt alocate sume pentru subprogramul respectiv, acesta fiind încheiat la data de 31 decembrie 2006, aceste susțineri fiind contrazise de alte precizări din cuprinsul adresei. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201 din 12 septembrie 2007, a admis acțiunea în sensul anulării adreselor emise de Ministerul Integrării Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor), cu obligarea pârâtului la avizarea derulării contractului de finanțare dintre reclamantă și ADR Vest, precum și la achitarea sumelor din bugetul subprogramului, conform cu prevederile contractului în cauză.

Totodată, a respins excepțiile de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara ca instanță de contencios administrativ și de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de 6.012 RON. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că soluția se impune, având în vedere că reclamanta a depus la dosar cererile adresate pârâtului, care probează îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Referitor la competența materială, Curtea de Apel a apreciat că litigiul nu are natură comercială, în cauză fiind vorba despre un contract administrativ, obiectul pricinii constituindu-l modalitatea de interpretare și executare a acestuia, în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că acțiunea trebuie admisă, în raport cu prevederile contractului, care reprezintă un proiect unitar, cuprinzând o parte tehnică și una financiară și ale cărui prevederi au fost respectate de reclamantă, care a finalizat construcția, neputându-se accepta susținerile pârâtului privind modificarea doar a duratei de execuție a proiectului fără ca acesta să atragă modificarea datelor privind finanțarea. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor. Recurentul solicită admiterea excepției necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Timișoara și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția comercială.

Susține recurentul că litigiul de față este unul comercial și nu unul de contencios administrativ întrucât contractul din 25 octombrie 2005 a fost încheiat în vederea dezvoltării activității comerciale a beneficiarului SC S.I. SRL care este o societate comercială, ce realizează acte și fapte de comerț conform art. 4 și 7 C. com., iar actele și operațiunile săvârșite de această societate comercială sunt fapte de comerț cărora le sunt aplicabile prevederile comerciale. Astfel, chiar dacă recurentul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor nu este comerciant, are calitate de parte în contractul al cărui beneficiar este comerciantul și prin urmare i se aplică prevederile legilor comerciale.

Pe fondul cauzei se arată că în mod corect nu a aprobat cererea de plată formulată de reclamantă, întrucât aceasta nu a finalizat lucrările în termenii și condițiile prevăzute în contract. Hotărârea instanței de fond se sprijină pe motive contradictorii deoarece rezultă pe de o parte că Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2005 e aplicabil beneficiarilor care au primit deja fonduri din bugetul subprogramului că prevederile ordinului se aplică și intimatei-reclamante, care nu a primit fonduri, apreciind astfel că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În mod greșit instanța de fond a reținut că prin ordinul sus menționat s-a modificat atât durata de execuție a contractului de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005, cât și termenii privind finanțarea.

Se arată că beneficiarul trebuia să finalizeze proiectul „Dotare Hotel S.” până la data de 10 decembrie 2006, iar ordinul a intrat în vigoare la 28 decembrie 2006 și nu se poate aplica retroactiv. Prin întâmpinare intimata SC S.I. SRL Băile Herculane a solicitat respingerea recursului ca nefondat atât în privința criticilor ce vizează excepția necompetenței materiale și teritoriale, calificare ca și contract comercial a contractului din 25 octombrie 2005 cât și a celor ce privesc fondul cauzei, cu motivarea că prima instanță era competentă material în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată ce viza și anularea unor acte administrative unilaterale cât și contractul de finanțare nerambursabilă care este un contract administrativ pe baza căruia trebuia făcută plata, avizul recurentei în acest sens fiind doar un aviz consultativ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor expuse, a apărărilor făcute prin întâmpinare și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Contractul de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005 s-a încheiat în temeiul prevederilor H.G. nr. 1307/2004 privind aprobarea structurii, indicatorilor și fondurilor aferente subprogramului „Investiții în turism” care se finanțează de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Integrării Europene pe anii 2004 și 2005 în cadrul programelor regionale specifice; Ordinului Ministerului Integrării Europene nr. 368/2004 privind aprobarea Procedurilor de implementare, monitorizare și evaluare a subprogramului „Investiții în turism” și a H.G.

nr. 402/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Integrării Europene. Acest contract s-a încheiat între Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest în calitate de autoritate contractantă, Societatea Comercială S.I. beneficiar și Ministerul Integrării Europene în calitate de autoritate de management a subprogamului care avizează contractul de finanțare și prin bugetul căruia se asigură finanțarea proiectului. Obiectul contractului îl reprezintă ajutorul financiar nerambursabil acordat beneficiarului, de la bugetul de stat al României pentru implementarea proiectului „Dotare Hotel S.” conform anexei A la contract. Din analiza acestui contract se constată astfel că este încheiat între o autoritate a administrației publice și un beneficiar persoană juridică prin care se transmit cu titlu gratuit, sume de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.

Contractul încheiat în baza dispozițiilor menționate special, cuprinde multe reguli comune atât de drept public, cât și de drept privat. Astfel sunt incluse reguli de drept public privind procedurile de achiziții publice, utilizarea ghidului beneficiarului. Acest contract de finanțare nerambursabilă cuprinde trăsăturile contractului administrativ fiind, așa cum s-a menționat, încheiat pe baza ordinului de voință a Ministerul Integrării Europene autoritate publică și un particular, în speță persoană juridică. Împrejurarea că acest particular are calitate de comerciant în sensul Legii nr. 31/1990 fiind societate cu răspundere limitată nu poate atrage natura comercială a contractului pe care l-a încheiat cu autoritatea administrației publice și în baza căruia are dreptul la finanțarea proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.

Contractul de finanțare s-a încheiat în urma unei preselecții, prin care beneficiarul primește cu titlu gratuit, sume de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat. Fiind un contract administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ competența materială de soluționare aparține instanței de contencios administrativ în condițiile art. 10 din lege, motiv pentru care motivul de recurs ce vizează greșita soluționare a acestei excepții absolute, de către prima instanță, este nefondat.

Nu este lipsită de relevanță apărarea făcută de intimata-reclamantă prin întâmpinare, care vine în susținerea tezei privind competența instanței de contencios administrativ atrasă de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează anularea celor două adrese emise de Ministerul Integrării Europene prin care se refuză avizarea cererii de plată aferente proiectului „Dotare Hotel S.” - subprogramul Investiții în turism, care face obiectul contractului de finanțare nerambursabilă și respectiv adresa de răspuns la această solicitare care are caracterul unor acte administrative unilaterale.

Critica ce vizează interpretarea făcută de prima instanță a modificărilor aduse prin Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2006, contractul de finanțare nu poate fi reținută și în mod corect s-a constatat că s-a modificat atât durata de execuție a proiectului cât și datele privind finanțarea având în vedere că proiectul vizat este un tot ce cuprinde atât partea tehnică cât și pe cea financiară. Trebuie observat că toți beneficiarii au primit fonduri din bugetul subprogramului la încheierea contractelor, iar plățile se efectuează în raport de contractele de finanțare care s-au încheiat în acest sens. Prin adresa din 9 martie 2007 Agenția pentru dezvoltare regională, autoritate contractantă în contractul de finanțare nerambursabilă din 25 octombrie 2005 la cererea de plată transmisă de reclamanta-intimată îi comunică acesteia că cererea este aprobată, dar nu a primit avizul Ministerului Integrării Europene.

Astfel această instituție și-a însușit achizițiile efectuate de beneficiar iar refuzul recurentei de a emite avizul pentru plata de către ADR prin interpretarea greșită a Ordinului Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2006 este nefondat și în mod corect a fost cenzurat de prima instanță. Cum intimata a terminat proiectul înainte de 29 decembrie 2006, ordinul îi este perfect aplicabil iar refuzul avizării plății este nelegal, motiv pentru care criticile de nelegalitate formulate în acest sens sunt nefondate. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor împotriva sentinței civile nr. 201 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2008.