ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2016

Decizia nr. 870/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118/2008, reclamanta SC A. SRL, cu denumirea actuală de SC B. SRL a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei SC C. SRL la plata sumei de 86.644 lei, reprezentând contravaloarea prestației executate de reclamantă potrivit celor trei contracte de prestări servicii încheiate între părți, la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată începând cu data fiecărei facturi fiscale emise potrivit mențiunilor din cele trei contracte menționate și până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin precizările formulate la termenul de judecată din data de 17 februarie 2009, reclamanta a indicat valoarea debitului principal - 86.644 lei, diferența rezultată din actualizarea acestuia - 7.238,06 lei, dobânda de referință a Băncii Naționale a României - 3.931,68 lei, valoarea pretențiilor solicitate fiind de 105.182,11 lei, ce atrăgea, în raport de dispozițiile procedural civile în vigoare la momentul introducerii acțiunii, competența materială în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială. Pârâta SC C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii - motivată prin lipsa concilierii prealabile, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2009, instanța a dispus respingerea ca nefondată, a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C. SRL prin întâmpinare, în raport de împrejurarea că reclamanta s-a conformat obligației legale prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. de a invita pârâta la conciliere prealabilă. Prin încheierea din data de 17 martie 2009, instanța a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/842/2008 al Judecătoriei Hârșova.

Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din data de 05 martie 2013. Urmare pronunțării hotărârii irevocabile în Dosarul nr. x/842/2008, reclamanta a formulat precizări, prin care a arătat că prezenta acțiune are ca obiect contravaloarea serviciilor prestate în baza contractelor 2 și 3, cărora le corespund facturile din 01 februarie 2008, în valoare de câte 36.102 lei fiecare, facturi la care se adaugă dobânda calculată potrivit tabelului de la fila 22 dosar, în valoare de 48.825,88 lei pentru fiecare factură, cuantumul total al pretențiilor reclamantei fiind de 159.855,76 lei. Prin sentința civilă nr. 1900 din 5 iunie 2014, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, ca nefondată și în baza art. 274 C. proc.

civ. a obligat reclamanta la plata către pârâta SC C. SRL a sumei de 3.720 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că î ntre reclamanta SC A. SRL .- în calitate de prestator și pârâta SC C. SRL în calitate de beneficiar, s-au încheiat, la data de 01 februarie 2008 un număr de trei contracte de prestări servicii, după cum urmează: 1. contractul din 01 februarie 2008, având ca obiect prestarea de către reclamantă, în favoarea pârâtei, a serviciilor de preevaluare având ca și conținut șansa de succes la finanțare, concepte de proiecte finanțabile, astfel cum s-a stipulat în art. 2.1 din contract; potrivit clauzei de la art. 4.1, prețul serviciilor era de 4.000 euro, fără T.V.A., plata prețului urmând a se efectua în termen de 45 zile de la întocmirea facturii; 2. contractul din 01 februarie 2008, având ca obiect prestarea de către reclamantă în favoarea pârâtei a serviciilor de colectare, interpretare și organizare a datelor existente pentru implementare proiect investiție, având ca și conținut colectarea, interpretarea și organizarea datelor existente pentru implementare proiect investiție, astfel cum s-a stipulat în art. 2.1 din contract ; potrivit clauzei de la art. 4.1, prețul serviciilor era de 10.000 euro, fără T.V.A., plata prețului urmând a se efectua în termen de 45 zile de la întocmirea facturii; 3. contractul din 01 februarie 2008,

având ca obiect prestarea de către reclamantă în favoarea pârâtei a serviciilor de obținere a datelor și documentelor suplimentare necesare pentru implementare proiect investiție, având ca și conținut obținerea datelor și documentelor suplimentare necesare pentru implementare proiect investiție, astfel cum s-a stipulat în art. 2.1 din contract ; potrivit clauzei de la art. 4.1, prețul serviciilor era de 10.000 euro, fără T.V.A., plata prețului urmând a se efectua în termen de 45 zile de la întocmirea facturii. Urmare încheierii acestor contracte, reclamanta a procedat la întocmirea unui număr de trei facturi fiscale în data de 01 februarie 2008, pentru sumele menționate în fiecare contract, care poartă semnătura și ștampila pârâtei SC C. SRL.

Motivul încheierii acestor contracte l-a constituit intenția pârâtei SC C. SRL de a solicita D. Brăila aprobarea acordării unor fonduri nerambursabile, în scopul transformării de către pârâtă a unui ponton plutitor în hotel 4*, întregul proiect vizând deci Hotelul E. Prin scrisoarea de notificare din 06 august 2008, D. a comunicat pârâtei faptul că, în urma finalizării procesului de evaluare tehnică și financiară a cererii de finanțare din 15 mai 2008 a fost respins proiectul, motivat de existența deficientelor la studiul de fezabilitate cât și la soluția tehnică a proiectului. Urmare a acestui fapt, pârâta SC C. SRL a refuzat plata celor trei facturi fiscale emise de reclamantă, iar la data de 04 noiembrie 2008 a formulat cerere de chemare în judecată a SC A. SRL., solicitând rezilierea celor trei contracte de prestări servicii încheiate în data de 01 februarie 2008 și obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova sub Dosar nr. x/842/2008, iar prin sentința civilă nr. 325 din 05 aprilie 2012 a fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se rezilierea contractului de prestări servicii din 01 februarie 2008 urmare culpei exclusive a pârâtei SC B. SRL (fostă SC A. SRL.), respingerea cererii de reziliere a contractelor de prestări servicii nr. 2 și 3 din 01 februarie 2008 ca neîntemeiată și respingerea cererii de obligare a SC B. SRL la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat urmare executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC C. SRL, care prin Decizia nr. 754 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respins ca nefondat.

Totodată, ca urmare a respingerii proiectului, pârâta SC C. SRL a încheiat un contract cu o altă societate comercială SC F. SRL, cu același obiect - al întocmirii proiectului necesar obținerii finanțării pentru proiectul Hotel E., respectiv contractul din 18 august 2008, în baza acestui nou proiect pârâta obținând finanțarea solicitată. Reclamanta a invocat faptul că, deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin cele două contracte, nr. 2 și 3 din 01 februarie 2008, iar pârâta a preluat în documentația ulterioară documentația întocmită de reclamantă, aceasta nu și-a îndeplinit obligația corespunzătoare de plată a contravalorii serviciilor efectuate de reclamantă, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 969 C. civ., privind răspunderea contractuală.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, arătând că reclamanta nu a mai executat contractele nr. 2 și nr. 3 urmare neajungerii proiectului la etapa următoare, susținând totodată că nu a preluat în documentația ulterioară studiile întocmite de reclamantă. În acest context, instanța a apreciat că excepția de neexecutare a contractelor invocate de pârâtă este întemeiată, pentru următoarele considerente: Prin raportul de expertiză efectuat în cauză și răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert Barbu Nicoleta, s-a menționat că, între lucrarea Studiu de Fezabilitate întocmită de reclamanta SC B. SRL și lucrarea întocmită de SC F. SRL există similitudini și diferențe, existând paragrafe identice, dar și diferențe privind valoarea investiției, sursele de finanțare.

Față de mențiunile din raportul de expertiză și din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, ce relevă diferențe între studiul întocmit de către părți, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada preluării în cadrul documentelor întocmite ulterior de pârâtă (prin SC F. SRL) a documentelor întocmite de reclamantă, astfel că nu s-a reținut faptul că pârâta ar fi folosit, în cuprinsul documentației ulterioare, în baza căreia a fost declarată eligibilă, studii și documente întocmite de reclamantă, susținerile pârâtei sub acest aspect fiind întemeiate.

Mai arată instanța, că în considerentele sentinței civile nr. 325 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Hârșova - irevocabilă prin respingerea recursului, s-a reținut, cu puterea lucrului judecat, că SC B. SRL nu și-a îndeplinit culpabil obligația de rezultat asumată prin contractul nr. 1, iar contractele nr. 2 și nr. 3 ce fac obiectul prezentei acțiuni nu au mai fost executate tocmai pentru că nu a fost realizat obiectul contractului nr. 1, existând o interdependență între aceste obiective, derularea în timp a acestora fiind o consecință logică a atingerii dezideratului principal - realizarea unui proiect finanțabil. Nefiind realizat obiectivul primului contract, nu avea cum să se execute celelalte contracte, iar motivul pentru care s-a dispus respingerea cererii de reziliere a contractelor 2 și 3 a constat tocmai în împrejurarea că aceste contracte 2 și 3 nu s-au mai derulat.

Aceste aspecte reținute de instanță nu au făcut obiectul recursului declarat de reclamanta din prezenta cauză, motiv pentru care instanța, și prin raportare la efectele puterii de lucru judecat reține că excepția de neexecutare a contractelor este întemeiată, reclamanta neexecutându-și propria obligație care să justifice temeinicia solicitării de obligare a pârâtei la îndeplinirea obligației corelative de plată a prețului. Întrucât instanța a apreciat întemeiată excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta SC C. SRL, pretențiile reclamantei SC B. SRL nefiind fondate, neputându-se reține culpa pârâtei în neexecutarea propriei obligații de plată a prețului contractului, motiv pentru care răspunderea contractuală a acesteia nu poate fi angajată, acțiunea reclamantei fiind respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta SC B. SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 188 din 06 aprilie 2015 a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă SC B. SRL, obligând-o la 2.480 lei cheltuieli de judecată către intimată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că între parți s-a mai derulat un litigiu având ca obiect rezilierea contractelor, soluționat prin sentința nr. 325 din 05 aprilie 2012 de către Judecătoria Hârșova, irevocabilă prin respingerea recursului. În hotărârea pronunțată în acest litigiu instanța a dispus rezilierea contractului nr. 1 pentru neîndeplinirea obligației de rezultat și a respins cererea de reziliere a contractelor nr. 2 și nr. 3 motivat de faptul că acestea nu au mai fost executate.

Prin urmare, instanța a statuat irevocabil reținând neexecutarea prestațiilor din contractele nr. 2 și nr. 3, ceea ce contrazice susținerile apelantei pârâte din apel referitoare la întocmirea documentației prevăzută în clauzele contractuale. Curtea a reținut ca sentința Judecătoriei Hârșova se impune cu putere de lucru judecat, dezlegarea dată de către instanță cu privire la neexecutarea contractelor fiind obligatore în prezenta cauză. Curtea a constatat că obiectul acțiunii în reziliere în primul litigiu ca și criticile din apel antamează aceeași problema, care au primit deja o rezolvare prin chiar hotărârea menționată. Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă SC B. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În argumentarea cererii de recurs, recurenta susține că motivările instanței de apel s-au redus doar la preluarea considerentelor instanței de fond, mai cu seamă în ceea ce privește principiul puterii lucrului judecat, raportat la sentința nr. 325 din 05 aprilie 2012 pronunțata de către Judecătoria Hârșova. În acest context, recurenta arată că esența instituției lucrului judecat constă în evitarea pronunțării a două hotărâri asupra aceleiași pricini, atât în ideea menținerii stabilității raporturilor juridice, cât și pentru a asigura părții securitatea celor câștigate.

În acest sens, s-ar putea susține că doar dispozitivul hotărârii beneficiază de putere de lucru judecat, întrucât doar această parte din hotărâre, trebuie protejată, idee care a fost îmbrățișată de doctrina tradiționalistă. Astfel, considerentele nu pot intra în puterea lucrului judecat, întrucât ar fi extrem de periculos ca orice opinie teoretică a judecătorului să fie folosită cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu. Prin urmare, instanța de apel nu avea dreptul să preia cu putere de lucru judecat motivările unei alte instanțe - Judecătoria Hârșova - cu privire la derularea celor trei contracte, având în vedere că în acea cauză se analizau alte temeiuri de drept decât în cauza de față.

Instanța de apel trebuia să analizeze toate motivele expuse de apelantă prin declarația de apel și precizările ulterioare. În acest context, recurenta susține că în mod greșit cele două instanțe au reținut ca întemeiată excepția de neexecutare a contractului, întrucât consideră că a executat obligațiile asumate prin contractele nr. 2 și nr. 3 din 01 februarie 2008, așa cum rezultă din probe și din faptul că „ulterior” pârâta a aplicat, din nou, pentru același program finanțat din fonduri europene, un proiect întocmit de un terț SC F. SRL, proiect care a preluat, copiat în cea mai mare parte proiectul întocmit de reclamantă. Astfel, îndeplinirea obligațiilor de către una dintre cele două părți contractante, dă dreptul acesteia din urma să pretindă îndeplinirea obligației corelative de către cealaltă parte, prin intermediul unei acțiuni în instanță.

Dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute în contractele menționate este dată de probele administrate în cauză, din cuprinsul acestora rezultând similitudinea dintre lucrările recurentei și a unei terțe societăți SC F. SRL, cea cu care ulterior a colaborat intimata-pârâtă, unde se regăsesc paragrafe identice, chiar așezarea în pagină și caracterele folosite fiind de asemenea identice. În aceste condiții, recurenta susține că excepția de neexecutare a contractelor invocată în fond de către intimata-pârâtă prin întâmpinare nu este întemeiată. La 28 aprilie 2016, intimata-pârâtă SC C. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins în considerarea următoarelor argumente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. Din această perspectivă, recurenta susține că în mod greșit a apreciat instanța de apel puterea de lucru judecat, raportat la sentința pronunțată de Judecătoria Hârșova, precum și soluția dată excepției de neexecutare a contractului.

Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte, constată că în mod corect s-a reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură sentința nr. 325 din 05 aprilie 2012 a Judecătoriei Hârșova, prin care s-a statuat că în ceea ce privește contractul nr. 1, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de rezultat asumată, motiv pentru care s-a dispus rezilierea acestui contract și totodată a reținut că nu s-au mai executat contractele nr. 2 și 3, cu motivarea că aceste două contracte nu s-au mai derulat pentru că nu a fost realizat obiectul contractului nr. 1, iar executarea contractelor nr. 2 și 3 depindeau de realizarea primei etape a proiectului cuprinsă în contractul nr. 1. De asemenea, nu poate fi primită critica, potrivit căreia, instanța nu putea să rețină puterea de lucru judecat, sub motiv că în această cauză sunt alte temeiuri de drept.

Puterea de lucru judecat, ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces. Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.

Este adevărat că în sistemul nostru procesual actual, ceea ce poate fi pus în executare și are putere de lucru judecat este dispozitivul, însă, în măsura în care argumentele de fapt și de drept lămuresc înțelesul și întinderea dispozitivului, se reflectă practic în modul de soluționare a cauzei, și considerentele hotărârii au putere de lucru judecat. Deopotrivă, Înalta Curte observă că, deși recurenta aduce în discuție aspectele referitoare la excepția de neexecutare a contractelor nr. 2 și 3 invocată de intimata-pârâtă, această susținere nu se constituie într-o critică de nelegalitate, întrucât, argumentele aduse în sprijinul ei se referă la aspecte ce țin de situația de fapt și de probele administrate în legătură cu d ovezile ce privesc îndeplinirea obligațiilor prevăzute în cele trei contracte.

Mai mult, în ceea ce privește executarea contractelor nr. 1, 2 și 3 din 1 februarie 2008 având ca obiect întocmirea documentației pentru obținerea finanțării nerambursabile, se reține că între parți s-a mai derulat un litigiu având ca obiect rezilierea contractelor, soluționat prin sentința nr. 325/05 aprilie 2012 de către Judecătoria Hârșova, irevocabilă prin respingerea recursului. În această hotărâre, instanța a dispus rezilierea contractului nr. 1 pentru neîndeplinirea obligației de rezultat și a respins cererea de reziliere a contractelor nr. 2 și 3 motivat de împrejurarea că acestea nu au mai fost executate și prin urmare,instanța a statuat irevocabil reținând neexecutarea prestațiilor din contractele nr. 2 și 3, aspecte în raport cu care se constată că sentința Judecătoriei Hârșova se impune cu putere de lucru judecat dezlegarea dată de către instanță cu privire la neexecutarea contractelor fiind obligatorie în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la reținerea greșită a puterii de lucru judecat decurgând din cuprinsul sentinței civile nr. 325/2012 a Judecătoriei Hârșova și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC B. SRL. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă SC C. SRL a sumei de 3.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanței aflate la fila 30 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 188 din 06 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2016.