ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la 29 ianuarie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei la plata sumei de 545.109,52 RON, reprezentând pierderea pe care societatea reclamantă a înregistrat-o ca urmare a nerespectării de către pârâtă a dispozițiilor contractuale, respectiv contravaloarea mărfii lipsă; obligarea pârâtei la plata sumei de 414.520 RON reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă, ca urmare a imposibilității de valorificare a mărfurilor lipsă; plata despăgubirilor datorate ca urmare a denunțării unilaterale a contractului înainte de termenul convenit de părți; plata dobânzii legale pentru sumele mai sus arătate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și 1000 C. civ. din 1865 și O.U.G. nr. 13/2011.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și următoarele din C. civ. din 1865 și cele art. 115 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 184 din 22 iunie 2016, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. și, în consecință, a respins acțiunea având ca obiect "pretenții", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind continuată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părțile S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de prestări serviciu portuare nr. 92/15.06.2010, contract prelungit prin actele adiționale nr. x și nr. 2. Pârâta s-a angajat să asigure descărcarea din autovehicule și depozitarea de bușteni fag în vrac în perioada 15 iunie 2010 - 31 decembrie 2012, pe platforma portuară și apoi încărcarea pe nave a masei lemnoase.

În desfășurarea raporturilor contractuale, s-a constatat că între cantitatea de bușteni intrată în port și cea încărcată pe nave, a apărut o diferență de cantitate care face obiectul litigiului de față.

Totodată, s-a arătat că la 01 februarie 2016, Tribunalul Galați a admis hotărârea de divizare a societății S.C. B. S.R.L., în S.C. B. S.R.L., cu o parte din activele și pasivul inițial și S.C. C. S.R.L., cu o parte din activul și pasivul societății inițiale.

Din proiectul de divizare și anexa la proiect a rezultat că clienții incerți sau în litigiu au fost preluați de S.C. C. S.R.L.

Totodată, prima instanță a constatat că potrivit înțelegerii părților din 20 ianuarie 2016, dată anterioară validării divizării, s-a încheiat o situație a dosarelor aflate pe rol, cu indicarea numărului de dosar, a părților, obiect, valoare în litigiu, termene de judecată și observații, iar din lista atașată la dosar rezultă că S.C. C. S.R.L. a preluat o serie de litigii printre care și cel cu S.C. A. S.R.L.

Apreciind că sunt incidente prevederile 239 - 250 din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 137 C. proc. civ., prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L., ca urmare a divizării și pierderii calității procesuale pasive.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a reținut că, începând cu data validării divizării - 01 februarie 2016, calitate procesuală pasivă în cauză nu mai avea S.C. B. S.R.L., ci S.C. C. S.R.L., către această din urmă societate fiind repartizat acest litigiu, aspect care se regăsește și în anexa la planul de divizare, din care rezultă clar că S.C. B. S.R.L. nu preia nicio creanță în litigiu.

Astfel, prima instanță a reținut că, deși inițial exista identitate între părțile raportului juridic și părțile în litigiu, ca urmare a divizării societății S.C. B. S.R.L. și a preluării creanței în litigiu de către S.C. C. S.R.L., pârâta inițială nu mai este deținătoarea drepturilor și obligațiilor din raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L., care a pierdut calitatea procesuală prin divizare.

În continuare, prima instanță a apreciat că litigiul nu se mai poate desfășura, deoarece reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., instanța doar citând această nouă societate în proces, pentru a evita o eventuală tergiversare a cauzei în cazul în care reclamanta și-ar fi exprimat opțiunea de a se judeca cu noua societate rezultată în urma divizării.

Totodată, prin încheierea din 4 iulie 2016, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a constatat că din eroare s-a acordat termen de judecată la 27 iunie 2016 pentru soluționarea fondului litigiului și că S.C. C. S.R.L. nu era parte legal introdusă în cauză cu care reclamanta să poată continua litigiul pe fond.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 4 iulie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel criticându-le, în esență, pentru greșita soluționare a cauzei prin prisma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. s-a solicitat, în principal, respingerea apelului ca nefondat, iar, în subsidiar, în cazul anulării sentinței atacate cu apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea judecării pe fond a acțiunii introductive.

Prin decizia civilă nr. 243/A, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 184 din 22 iunie 2016 și a încheierii din 4 iulie 2016, pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, a anulat atât sentința, cât și încheierea apelate, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a întemeiat pe următoarele:

Instanța de apel a constatat că, după dezînvestirea instanței, prin pronunțarea sentinței civile nr. 184 din 22 iunie 2016, cererea de comunicare a acesteia la sediul procesual ales, formulată de către apărătorul reclamantei, a primit termen de soluționare la 27 iunie 2016, însă, în încheierea de amânare a pronunțării pentru data de 4 iulie 2016, (existentă la dosar fond) apare în dispozitivul acesteia și mențiunea că se "amână pronunțarea cu privire la continuarea judecății în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., în situația în care aceasta nu este parte în prezenta cauză".

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin încheierea din 4 iulie 2016, instanța de fond constată că din eroare s-a acordat termen de judecată la 27 iunie 2016 pentru soluționarea pe fond a litigiului, dar a înțeles ca prin aceeași încheiere (dată în urma unei erori) să tranșeze și un alt aspect ce ținea de fondul cauzei, respectiv să constate că pârâta S.C. C. S.A. nu era parte legal introdusă în cauză cu care reclamanta să poată continua soluționarea litigiului pe fond.

De asemenea, în apel s-a constatat că, deși instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pentru că nu a fost continuată împotriva părții care avea calitate procesuală pasivă, (în viziunea sa - doar S.C. C. S.A. avea această calitate) printr-o încheiere nulă absolut, respectiv cea din 4 iulie 2016, a statuat că aceasta nu era parte legal introdusă în cauză, deși reclamanta a solicitat expres introducerea acesteia, în urma invocării divizării primei pârâte, lăsând în mod nelegal nesoluționat fondul cauzei, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în speță care reglementează efectele divizării unei societăți prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei apelate și, în rejudecare, respingerea ca nefondat a apelului formulat în cauză.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, ca o chestiune prealabilă, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 3 alin. (1), art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a recursului, având în vedere că aceasta primează oricăror alte cereri și excepții, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, "cererile de chemare în judecată, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON (RON), în cazul în care se solicită soluționarea în fond a cauzei, și în valoare de 0,15 RON (RON), când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac".

De asemenea, conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru", iar potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că în cazul neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar până la termenul stabilit de instanța de judecată, va fi aplicată sancțiunea anulării cererii sau a căii de atac formulate ca netimbrată sau insuficient timbrată.

În cuprinsul citațiilor comunicate recurentelor-pârâte la 14 martie 2017, pentru termenul de judecată din 13 aprilie 2017, a fost făcută mențiunea în sensul de a fi achitat, în solidar, timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON .

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei se află dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, însă nu și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.

Având în vedere că recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. nu s-au conformat obligației legale de a depune la dosarul cauzei dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, deși au fost citate cu mențiunea expresă de a-și îndeplini această obligație până la termenul din 13 aprilie 2017, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 3 alin. (1), art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și să dispună anularea recursului declarat în cauză ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentele-pârâte C. S.A. și B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 243/A din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2017.