ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.07.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2008

HOTĂRÂRE
01.07.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față;

în baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului lași, inculpatul C.A.

a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor,

prev. de

art. 174 C. pen.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2007 la zi.

S-a

făcut

aplic. art. 71

-64 lit. a) și b)

A

fost admisă în parte acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.M. suma de 100.000 lei daune morale.

A

fost respinsă plângerea formulată de petenții B.C. și F.M. împotriva ordonanței

din 06 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, prin care

s-a instituit sechestru asigurător asupra apartamentului proprietatea

inculpatului situat în municipiul lași.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă

nr. 3177 din 16 martie 2006, Judecătoria lași a desfăcut căsătoria încheiată

între inculpat și fosta sa soție, R.A., constatând că părțile erau despărțite

în fapt de 6 ani, dată la care inculpatul a părăsit locuința, care era

proprietatea sa personală, fiind dobândită anterior căsătoriei.

Starea

tensionată dintre părți s-a accentuat pentru că inculpatul nu a obținut pe cale

judecătorească și evacuarea fostei soții din locuința sa.

La

data de 16 iulie 2007, inculpatul a ridicat pensia, a făcut mai multe

cumpărături, iar în jurul orelor 20,00 a revenit în apartament. Victima, aflată

în apartament, în stare de ebrietate, a reproșat inculpatului că nu a cumpărat

băuturi alcoolice, lucru pe care acesta

I-

a făcut

ulterior, luând de la un chioșc de lângă bloc o sticlă cu vin, una cu apă,

alune și un pachet de țigări.

În

apartament, cei doi au consumat împreună vin, după care inculpatul a reproșat

victimei că nu plătește datoriile fiului lor, răspunzând necuviincios.

Inculpatul

a mers în balcon de unde a revenit cu un cuțit de

bucătărie cu lama de 25 cm lungime, și mâner transparent din material

plastic.

A apăsat cuțitul pe sânul stâng al victimei, fără a o înțepa, în timp ce

victima era culcată în pat.

Aceasta

a râs de inculpat, a luat cuțitul și l-a așezat între tăblia patului și saltea,

fapt ce a provocat o reacție violentă din partea inculpatului, care a mers din

nou în balcon de unde a revenit cu o bărdiță cu tăișul de 9 cm, s-a apropiat de

patul unde era așezată victima, i-a dat o lovitură cu pumnul în frunte și 3

lovituri cu barda în zona gâtului, victima decedând instantaneu.

Inculpatul

a spălat lama bărdiței, a așezat-o pe pernă lângă victimă, a părăsit

apartamentul circa 4 ore, declarând ulterior că a fost în imobilul unei

persoane a cărei identitate nu înțelege să o dezvăluie, a revenit în

apartamentul său, unde a consumat 200 ml coniac, s-a culcat în cealaltă cameră,

iar a doua zi, a mai băut circa un litru de bere, după care s-a autodenunțat

organelor de poliție, predând cheile apartamentului și indicând adresa și

identitatea victimei.

Raportul

medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui

traumatism cranio-cervical, cu plăgi despicate cervical posterior, cu fractura

coloanei cervicale la nivel C6-7 și transectiune medulară.

La

necropsie, în zona cervicală, a antebrațului stâng, a degetelor mâinii stângi,

la nivelul cervical anterior, preauricular drept și genian drept s-au mai

identificat plăgi tăiate, produse cu un obiect tăietor înțepător, posibil

cuțit, dar nu s-a stabilit dacă aceste leziuni au fost rezultatul acțiunii

inculpatului.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a

avut în vedere criteriile

prev. de

art.72 C. pen.,

respectiv gradul de

pericol social concret al faptei, împrejurările în care

aceasta a fost

săvârșită, limitele speciale ale pedepselor și persoana infractorului, dar și

conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, nefiind cunoscut cu

antecedente penale, atitudinea sa procesuală sinceră, cooperantă.

Instanța

de fond a luat act că partea civilă C.M., fiul

victimei și al inculpatului, s-a constituit parte civilă cu suma de

400.000

lei, daune morale, pentru prejudiciul suferit, însă s-a apreciat

că acest

prejudiciu poate fi acoperit prin

acordarea daunelor morale în cuantum

de 100.000 lei.

Pentru

garantarea acoperirii prejudiciului cauzat părții civile, s-a dispus în cursul

urmăririi penale instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului

proprietatea inculpatului, măsură împotriva căreia petenții B.C. și F.M. au

formulat plângere

la data de 22 ianuarie 2008,

motivat de faptul că au încheiat un antecontract

de vânzare-cumpărare cu

inculpatul, iar pentru perfectarea vânzării este necesar a fi ridicate măsurile

de indisponibilizare.

Plângerea

a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de fond,

motivat de faptul că încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare

nu

este de natură să ducă la ridicarea măsurii asigurătorii.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

raportat la cuantumul pedepsei aplicate, iar în latură civilă, cu privire la

măsura sechestrului asigurător, și părțile civile creditori B.C. și F.M., în

latură civilă, referitor la măsura asiguratorie dispusă.

Instanța

de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de

apelanți, a constatat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, a

făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului,

reținând vinovăția acestuia, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii

săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, dar și persoana

inculpatului, care a avut un comportament corespunzător în societate anterior

săvârșirii infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut

comiterea faptei, dovedind cooperare în faza urmăririi penale

Instanța

de apel a constatat, totodată, că, reevaluând circumstanțele personale ale

inculpatului, pot fi reținute în favoarea acestuia

disp.

art. 74

lit. a) și c) C. pen., aplicându-se în consecință

disp. art. 76

lit. a) C. pen., cu efect asupra

reducerii cuantumului pedepsei

aplicate.

Totodată,

instanța de apel a luat act de faptul că în cursul judecării apelului,

creditorii B.C. și F.M. au declarat personal de faptul că își retrag apelurile

formulate.

Față

de aceste considerente, prin decizia penală nr. 56 din 15 mai 2008, Curtea de

Apel lași, secția penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței penale nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului lași, pe care a

desființat-o în parte, și, în rejudecare, a redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor

prev. de

art. 174 C. pen.

A

luat act de retragerea apelurilor declarate de creditorii B.C. și F.M.

împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a inculpatului și a

dedus prevenția de la 29 ianuarie 2008 la zi.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de

pe lângă Curtea

de Apel lași și inculpatul.

În

recursul parchetului se invocă motive de netemeinicie ale deciziei recurate,

referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului în apel, insuficient

pentru a asigura reeducarea acestuia.

Se

apreciază că actele noi, depuse în apel de inculpat nu erau de natură a exprima

regretul pentru săvârșirea infracțiunii de omor, motiv pentru care ele nu

reprezintă o noutate cu privire la persoana inculpatului, de natură a atrage

incidența

disp. art. 74

lit. a) și c) C.

pen., cu consecința reducerii în continuare a cuantumului pedepsei aplicate de

instanța de fond.

Se

solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței

pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

In

recursul său, inculpatul solicită reducerea pedepsei față de circumstanțele

personale și conduita sa procesuală. Se arată, de asemenea, că victima se afla

într-o avansată stare de ebrietate și a avut o atitudine provocatoare.

Inculpatul

solicită și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului

proprietate personală.

Examinând

hotărârea în raport de criticile recurenților, care se circumscriu cazurilor de

casare

prev. de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile

enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține

următoarele:

Probele

administrate în cauză relevă fără echivoc că în seara de 16 iulie 2007, pe

fondul unor discuții contradictorii, inculpatul a aplicat victimei o lovitură

cu pumnul în frunte, în timp ce victima se afla pe pat și apoi a luat o

bărdiță, cu care i-a aplicat trei lovituri în zona gâtului, provocându-i

decesul.

Această

situație de fapt a fost stabilită și de prima instanță, pentru ca apoi să fie

confirmată de instanța de control judiciar.

În

individualizarea judiciară, însă, cele două instanțe au aplicat diferit

criteriile

prev. de

art. 72 C. pen., și

s-au orientat la pedepse diferite în cuantum.

Instanța

de control judiciar a dat o valență exagerată circumstanțelor personale ale

inculpatului și a stabilit un cuantum de pedeapsă orientat la minimum prevăzut

de lege, aducând atingere funcției educativ-preventive și de exemplaritate a

sancțiunii penale.

Este

adevărat că inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare și a

regretat fapta săvârșită, dar aceste împrejurări nu pot determina în mod

obligatoriu reducerea pedepsei sub minimum prevăzut de lege.

Instanța

de apel a minimalizat pericolul social concret al faptei și periculozitatea

inculpatului, care impuneau o reacție mai severă din partea organelor

judiciare, în cursul tragerii la răspundere penală.

Între

inculpat și victimă existau serioase neînțelegeri, cărora inculpatul Ie-a găsit

rezolvare prin suprimarea vieții victimei, într-un mod deosebit de violent.

Mai

mult, se poate observa că inculpatul a dat dovadă de o ferocitate ieșită din

comun, când, după primele lovituri aplicate cu bărdița, a aplecat capul

victimei spre stânga și i-a aplicat a treia lovitură tot în zona gâtului,

asigurându-se de rezultatul letal.

Cu

multă stăpânire de sine, inculpatul a spălat obiectul vulnerant de sânge, după

care l-a așezat pe pernă lângă victimă, părăsind apoi apartamentul pentru

câteva ore. A revenit în jurul orelor 3.00, și a mai consumat băuturi

alcoolice, după care s-a culcat într-o altă cameră a apartamentului.

Aceste

circumstanțe reale se constituie în împrejurări care justifică opțiunea de

individualizare judiciară adoptată de prima instanță, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul parchetului, va

casa în parte decizia și va menține sentința primei instanțe cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului.

Pentru

considerentele de mai sus, se va privi ca nefondat recursul inculpatului sub

aspectul individualizării judiciare a sancțiunii penale

În

ceea ce privește critica inculpatului privind ridicarea sechestrului asigurător

asupra apartamentului proprietate personală, Înalta Curte reține că măsura

asigurătorie este justificată, față de modul de soluționare a acțiunii civile

exercitate în cauză, eliminându-se riscul insolvabilității debitorului și

asigurându-se repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Drept urmare, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

În

baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive, de la 17 iulie 2007 la zi. Văzând și

disp.

art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a

Curții de Apel lași, secția penală, privind pe inculpatul C.C.A.

Casează în parte decizia penală atacată,

numai cu privire la

pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.A. și menține sentința penală

nr. 53 din 22 ianuarie

2008 a Tribunalului lași.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.C.A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a Curții

de Apel lași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2007 la 1

iulie 2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1

iulie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2047/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 17 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul M.I., la pedepsele de 25 ani închisoare ș
ÎCCJ 2012-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrările din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123/P/2009 din data de 02 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus: Respingerea cererii inculpatului de schimbare a
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2013
, dispunându-se desființarea sentinței penale nr. 292/2001 a Tribunalului lași și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. După desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, prin sentința penală nr. 287/2003 pronunțată
ÎCCJ 2008-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2008
ării preventive, de la 16 noiembrie 2006 și până la zi. În baza art. 14 – art. 15 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea, art. 998 – art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de moștenitoarea victimei, respecti
ÎCCJ 2012-09-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2726/2012
împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 19 martie 2012, până în p
Sursă