ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursurilor de față;
în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului lași, inculpatul C.A.
a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de omor,
prev. de
art. 174 C. pen.
S-a
aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev.
de
art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A
menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata
reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2007 la zi.
S-a
făcut
aplic. art. 71
-64 lit. a) și b)
C. pen.
A
fost admisă în parte acțiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să
plătească părții civile C.M. suma de 100.000 lei daune morale.
A
fost respinsă plângerea formulată de petenții B.C. și F.M. împotriva ordonanței
din 06 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, prin care
s-a instituit sechestru asigurător asupra apartamentului proprietatea
inculpatului situat în municipiul lași.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă
nr. 3177 din 16 martie 2006, Judecătoria lași a desfăcut căsătoria încheiată
între inculpat și fosta sa soție, R.A., constatând că părțile erau despărțite
în fapt de 6 ani, dată la care inculpatul a părăsit locuința, care era
proprietatea sa personală, fiind dobândită anterior căsătoriei.
Starea
tensionată dintre părți s-a accentuat pentru că inculpatul nu a obținut pe cale
judecătorească și evacuarea fostei soții din locuința sa.
La
data de 16 iulie 2007, inculpatul a ridicat pensia, a făcut mai multe
cumpărături, iar în jurul orelor 20,00 a revenit în apartament. Victima, aflată
în apartament, în stare de ebrietate, a reproșat inculpatului că nu a cumpărat
băuturi alcoolice, lucru pe care acesta
I-
a făcut
ulterior, luând de la un chioșc de lângă bloc o sticlă cu vin, una cu apă,
alune și un pachet de țigări.
În
apartament, cei doi au consumat împreună vin, după care inculpatul a reproșat
victimei că nu plătește datoriile fiului lor, răspunzând necuviincios.
Inculpatul
a mers în balcon de unde a revenit cu un cuțit de
bucătărie cu lama de 25 cm lungime, și mâner transparent din material
plastic.
A apăsat cuțitul pe sânul stâng al victimei, fără a o înțepa, în timp ce
victima era culcată în pat.
Aceasta
a râs de inculpat, a luat cuțitul și l-a așezat între tăblia patului și saltea,
fapt ce a provocat o reacție violentă din partea inculpatului, care a mers din
nou în balcon de unde a revenit cu o bărdiță cu tăișul de 9 cm, s-a apropiat de
patul unde era așezată victima, i-a dat o lovitură cu pumnul în frunte și 3
lovituri cu barda în zona gâtului, victima decedând instantaneu.
Inculpatul
a spălat lama bărdiței, a așezat-o pe pernă lângă victimă, a părăsit
apartamentul circa 4 ore, declarând ulterior că a fost în imobilul unei
persoane a cărei identitate nu înțelege să o dezvăluie, a revenit în
apartamentul său, unde a consumat 200 ml coniac, s-a culcat în cealaltă cameră,
iar a doua zi, a mai băut circa un litru de bere, după care s-a autodenunțat
organelor de poliție, predând cheile apartamentului și indicând adresa și
identitatea victimei.
Raportul
medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și
s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui
traumatism cranio-cervical, cu plăgi despicate cervical posterior, cu fractura
coloanei cervicale la nivel C6-7 și transectiune medulară.
La
necropsie, în zona cervicală, a antebrațului stâng, a degetelor mâinii stângi,
la nivelul cervical anterior, preauricular drept și genian drept s-au mai
identificat plăgi tăiate, produse cu un obiect tăietor înțepător, posibil
cuțit, dar nu s-a stabilit dacă aceste leziuni au fost rezultatul acțiunii
inculpatului.
La
individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a
avut în vedere criteriile
prev. de
art.72 C. pen.,
respectiv gradul de
pericol social concret al faptei, împrejurările în care
aceasta a fost
săvârșită, limitele speciale ale pedepselor și persoana infractorului, dar și
conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, nefiind cunoscut cu
antecedente penale, atitudinea sa procesuală sinceră, cooperantă.
Instanța
de fond a luat act că partea civilă C.M., fiul
victimei și al inculpatului, s-a constituit parte civilă cu suma de
400.000
lei, daune morale, pentru prejudiciul suferit, însă s-a apreciat
că acest
prejudiciu poate fi acoperit prin
acordarea daunelor morale în cuantum
de 100.000 lei.
Pentru
garantarea acoperirii prejudiciului cauzat părții civile, s-a dispus în cursul
urmăririi penale instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului
proprietatea inculpatului, măsură împotriva căreia petenții B.C. și F.M. au
formulat plângere
la data de 22 ianuarie 2008,
motivat de faptul că au încheiat un antecontract
de vânzare-cumpărare cu
inculpatul, iar pentru perfectarea vânzării este necesar a fi ridicate măsurile
de indisponibilizare.
Plângerea
a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de fond,
motivat de faptul că încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare
nu
este de natură să ducă la ridicarea măsurii asigurătorii.
Împotriva
sentinței au declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,
raportat la cuantumul pedepsei aplicate, iar în latură civilă, cu privire la
măsura sechestrului asigurător, și părțile civile creditori B.C. și F.M., în
latură civilă, referitor la măsura asiguratorie dispusă.
Instanța
de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de
apelanți, a constatat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, a
făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului,
reținând vinovăția acestuia, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii
săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, dar și persoana
inculpatului, care a avut un comportament corespunzător în societate anterior
săvârșirii infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut
comiterea faptei, dovedind cooperare în faza urmăririi penale
Instanța
de apel a constatat, totodată, că, reevaluând circumstanțele personale ale
inculpatului, pot fi reținute în favoarea acestuia
disp.
art. 74
lit. a) și c) C. pen., aplicându-se în consecință
disp. art. 76
lit. a) C. pen., cu efect asupra
reducerii cuantumului pedepsei
aplicate.
Totodată,
instanța de apel a luat act de faptul că în cursul judecării apelului,
creditorii B.C. și F.M. au declarat personal de faptul că își retrag apelurile
formulate.
Față
de aceste considerente, prin decizia penală nr. 56 din 15 mai 2008, Curtea de
Apel lași, secția penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva
sentinței penale nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului lași, pe care a
desființat-o în parte, și, în rejudecare, a redus pedeapsa aplicată
inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de omor
prev. de
art. 174 C. pen.
A
luat act de retragerea apelurilor declarate de creditorii B.C. și F.M.
împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a inculpatului și a
dedus prevenția de la 29 ianuarie 2008 la zi.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de
pe lângă Curtea
de Apel lași și inculpatul.
În
recursul parchetului se invocă motive de netemeinicie ale deciziei recurate,
referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului în apel, insuficient
pentru a asigura reeducarea acestuia.
Se
apreciază că actele noi, depuse în apel de inculpat nu erau de natură a exprima
regretul pentru săvârșirea infracțiunii de omor, motiv pentru care ele nu
reprezintă o noutate cu privire la persoana inculpatului, de natură a atrage
incidența
disp. art. 74
lit. a) și c) C.
pen., cu consecința reducerii în continuare a cuantumului pedepsei aplicate de
instanța de fond.
Se
solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței
pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
In
recursul său, inculpatul solicită reducerea pedepsei față de circumstanțele
personale și conduita sa procesuală. Se arată, de asemenea, că victima se afla
într-o avansată stare de ebrietate și a avut o atitudine provocatoare.
Inculpatul
solicită și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului
proprietate personală.
Examinând
hotărârea în raport de criticile recurenților, care se circumscriu cazurilor de
casare
prev. de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile
enunțate de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține
următoarele:
Probele
administrate în cauză relevă fără echivoc că în seara de 16 iulie 2007, pe
fondul unor discuții contradictorii, inculpatul a aplicat victimei o lovitură
cu pumnul în frunte, în timp ce victima se afla pe pat și apoi a luat o
bărdiță, cu care i-a aplicat trei lovituri în zona gâtului, provocându-i
decesul.
Această
situație de fapt a fost stabilită și de prima instanță, pentru ca apoi să fie
confirmată de instanța de control judiciar.
În
individualizarea judiciară, însă, cele două instanțe au aplicat diferit
criteriile
prev. de
art. 72 C. pen., și
s-au orientat la pedepse diferite în cuantum.
Instanța
de control judiciar a dat o valență exagerată circumstanțelor personale ale
inculpatului și a stabilit un cuantum de pedeapsă orientat la minimum prevăzut
de lege, aducând atingere funcției educativ-preventive și de exemplaritate a
sancțiunii penale.
Este
adevărat că inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare și a
regretat fapta săvârșită, dar aceste împrejurări nu pot determina în mod
obligatoriu reducerea pedepsei sub minimum prevăzut de lege.
Instanța
de apel a minimalizat pericolul social concret al faptei și periculozitatea
inculpatului, care impuneau o reacție mai severă din partea organelor
judiciare, în cursul tragerii la răspundere penală.
Între
inculpat și victimă existau serioase neînțelegeri, cărora inculpatul Ie-a găsit
rezolvare prin suprimarea vieții victimei, într-un mod deosebit de violent.
Mai
mult, se poate observa că inculpatul a dat dovadă de o ferocitate ieșită din
comun, când, după primele lovituri aplicate cu bărdița, a aplecat capul
victimei spre stânga și i-a aplicat a treia lovitură tot în zona gâtului,
asigurându-se de rezultatul letal.
Cu
multă stăpânire de sine, inculpatul a spălat obiectul vulnerant de sânge, după
care l-a așezat pe pernă lângă victimă, părăsind apoi apartamentul pentru
câteva ore. A revenit în jurul orelor 3.00, și a mai consumat băuturi
alcoolice, după care s-a culcat într-o altă cameră a apartamentului.
Aceste
circumstanțe reale se constituie în împrejurări care justifică opțiunea de
individualizare judiciară adoptată de prima instanță, astfel că, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul parchetului, va
casa în parte decizia și va menține sentința primei instanțe cu privire la
pedeapsa aplicată inculpatului.
Pentru
considerentele de mai sus, se va privi ca nefondat recursul inculpatului sub
aspectul individualizării judiciare a sancțiunii penale
În
ceea ce privește critica inculpatului privind ridicarea sechestrului asigurător
asupra apartamentului proprietate personală, Înalta Curte reține că măsura
asigurătorie este justificată, față de modul de soluționare a acțiunii civile
exercitate în cauză, eliminându-se riscul insolvabilității debitorului și
asigurându-se repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Drept urmare, în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte
va respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpat.
În
baza art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C.
proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii
și arestării preventive, de la 17 iulie 2007 la zi. Văzând și
disp.
art. 192
alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a
Curții de Apel lași, secția penală, privind pe inculpatul C.C.A.
Casează în parte decizia penală atacată,
numai cu privire la
pedeapsa aplicată
inculpatului C.C.A. și menține sentința penală
nr. 53 din 22 ianuarie
2008 a Tribunalului lași.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul C.C.A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a Curții
de Apel lași, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2007 la 1
iulie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească
statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 1
iulie 2008.