ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1261 din 28
februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de R.I.
împotriva hotărârii nr. 3 din 27 martie 2007 emisă de Consiliul de
Administrație al Băncii Naționale a României prin care i-a fost respinsă
contestația împotriva măsurii de înlocuire din funcția de director al
Sucursalei Craiova, Banca Comercială Carpatica.
Împotriva acestei decizii, în temeiul
dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., R.I. a formulat
contestație în anulare invocând omisiunea de pronunțare asupra motivelor de
casare care vizau conținutul nereal și incorect al adresei Direcției de
Supraveghere IV/1/1066 din 7 august 2005, precum și cele referitoare la
încălcarea principiului proporționalității, în sensul că singurele documente
avute în vedere la pronunțarea hotărârii, au fost cele prezentate de Banca
Națională a României.
Contestația în anulare este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 C.
proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța
respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze
vreunul din motivele de casare”.
Reținând aceste dispoziții și examinând
motivele contestației rezultă cu evidența că acestea exprimă în fapt
nemulțumirea față de modul în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze
adresa Direcției Supraveghere IV/171066/2005, fără a reține caracterul incorect
și nesincer al acesteia, precum și față de aprecierea preferențială a probelor,
prin luarea în considerare exclusiv a documentelor depuse de Banca Națională a
României, contestatorul, solicitând practic pe această cale o reanalizare a
probelor.
Or, nu numai că o astfel de motivare
excede cazurilor limitativ și expres prevăzute de lege pentru care se poate
formula contestația în anulare, dar din analiza considerentelor deciziei contestate
și reține că aceasta a răspuns punctual și detaliat criticilor din recurs,
având în vedere documentele prezentate de ambele părți și prin raportare la
normele legale.
De altfel, atât adresa Direcției de
Supraveghere prin care s-a dispus înlocuirea lui R.I. din funcția de director
al Sucursalei Craiova a Băncii Comerciale Carpatica cât și condiția bunei
reputații profesionale au fost analizate în raport de dispozițiile Legii nr.
58/1998 și Normele Băncii Naționale a României nr. 10/2004 date în aplicarea
acesteia, care impuneau existența avizului Băncii Naționale a României pentru
numirea în funcție (aviz negativ în cazul R.) și a bunei reputații profesionale
apreciată independent de existența sau nu a vreunei condamnări pentru
săvârșirea unei infracțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de R.I. împotriva deciziei nr. 1261 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
iunie 2007.