ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1261 din 28 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de R.I. împotriva hotărârii nr. 3 din 27 martie 2007 emisă de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României prin care i-a fost respinsă contestația împotriva măsurii de înlocuire din funcția de director al Sucursalei Craiova, Banca Comercială Carpatica. Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., R.I.

a formulat contestație în anulare invocând omisiunea de pronunțare asupra motivelor de casare care vizau conținutul nereal și incorect al adresei Direcției de Supraveghere IV/1/1066 din 7 august 2005, precum și cele referitoare la încălcarea principiului proporționalității, în sensul că singurele documente avute în vedere la pronunțarea hotărârii, au fost cele prezentate de Banca Națională a României. Contestația în anulare este nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare”.

Reținând aceste dispoziții și examinând motivele contestației rezultă cu evidența că acestea exprimă în fapt nemulțumirea față de modul în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze adresa Direcției Supraveghere IV/171066/2005, fără a reține caracterul incorect și nesincer al acesteia, precum și față de aprecierea preferențială a probelor, prin luarea în considerare exclusiv a documentelor depuse de Banca Națională a României, contestatorul, solicitând practic pe această cale o reanalizare a probelor. Or, nu numai că o astfel de motivare excede cazurilor limitativ și expres prevăzute de lege pentru care se poate formula contestația în anulare, dar din analiza considerentelor deciziei contestate și reține că aceasta a răspuns punctual și detaliat criticilor din recurs, având în vedere documentele prezentate de ambele părți și prin raportare la normele legale.

De altfel, atât adresa Direcției de Supraveghere prin care s-a dispus înlocuirea lui R.I. din funcția de director al Sucursalei Craiova a Băncii Comerciale Carpatica cât și condiția bunei reputații profesionale au fost analizate în raport de dispozițiile Legii nr. 58/1998 și Normele Băncii Naționale a României nr. 10/2004 date în aplicarea acesteia, care impuneau existența avizului Băncii Naționale a României pentru numirea în funcție (aviz negativ în cazul R.) și a bunei reputații profesionale apreciată independent de existența sau nu a vreunei condamnări pentru săvârșirea unei infracțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.I. împotriva deciziei nr. 1261 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.