ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2392/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Banca Națională a României - Consiliul de Administrație prin hotărârea din 26 septembrie 2007 a respins ca nefondată contestația formulată de C.I.L. - director al Sucursalei G. a Băncii C.R.F. România SA împotriva Ordinului din 29 iunie 2007 al Prim-Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, cu consecința menținerii măsurii înlocuirii din funcție a contestatoarei - respectiv manager de relații cu clienții Băncii C.R.F. România SA - Sucursala R. În motivarea hotărârii s-a reținut că, activitatea desfășurată de contestatoarea C.I.L.

este neconformă cu principiile unei activități financiare bancare prudente și sănătoase, prin raportare la dispozițiile bancare privind aprecierea reputației și activității profesionale a unei persoane desemnate a îndeplini calitatea de conducător - Consiliul de administrație a stabilit că, argumentele invocate de contestatoare nu modifică situația de fapt constatată, aceasta încercând să inducă în eroare organele de control. C.I.L.

a declarat recurs împotriva hotărârii din 26 septembrie 2007 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, criticând-o pentru netemeinicie, susținând, în esență că, membrii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nu au evaluat corect activitatea pe care a desfășurat-o în sistemul financiar - bancar, analizând exclusiv cele consemnate în scrisorile de dispoziție din 11 iulie 2006 și din 19 iulie 2006 emise de Direcția Control a centralei CEC, prin care s-a propus CEC - SMB să ia anumite măsuri, respectiv atenționarea sa pentru deficiențele constatate în activitatea de creditare. Recurenta susține că gradul său de vinovăție nu a fost dovedit pentru deficiențele constatate de organul de control.

Examinând cauza în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În perioada 3 aprilie - 12 mai 2006 o echipă de control din cadrul Direcției de Control și Serviciului Teritorial de control CEC București a efectuat un control la Agenția CEC - S.P.

- unitate teritorială în care recurenta a îndeplinit funcția de director cu delegație, respectiv șef agenție în perioada mai 2002 – septembrie 2005. Urmare controlului s-au constatat deficiențe numeroase în faza de acordare a creditelor, precum și în faza de monitorizare a rambursării creditelor, motiv pentru care prin scrisoarea de dispoziție din 11 iulie 2006 s-a propus Sucursalei CEC a Municipiului București, atenționarea scrisă a persoanelor stabilite răspunzătoare, între care și recurenta (întrucât termenul în care se puteau lua măsuri disciplinare era prescris), precum și atragerea răspunderii patrimoniale, în temeiul art. 270 C. muncii. Un control similar s-a efectuat în perioada 14 - 30 iunie 2006 la Agenția CEC - D. (unitate teritorială la care recurenta C.I.L.

a îndeplinit funcția de director în perioada octombrie 2005 - noiembrie 2006). Prin scrisoarea de dispoziție din 19 iulie 2006 s-a cerut CEC - conducerii Sucursalei Municipiului București, analizarea posibilității concedierii pentru necorespundere profesională a directorului Agenției CEC - D.- C.I., față de gravele deficiențe constatate în activitatea de creditare desfășurată în cadrul Agențiilor CEC - S.P. și D., în perioadele în care aceasta a deținut funcția de director, precum și atenționarea persoanelor stabilite răspunzătoare prin actul de control, datorită prescrierii termenului pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare, inclusiv față de recurentă. Abateri de la disciplina bancară săvârșite de cele două agenții CEC au fost constatate și de Banca Națională a României, așa cum acestea au fost consemnate în rapoartele de supraveghere din 2 martie 2006 și din 3 iulie 2005 semnate de către contestatoare, fără obiecțiuni.

În consecință, Banca Națională a României a dispus ca CEC să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor deficiențelor care generează risc operațional și de credit, iar prin Ordinul din 29 iunie 2007, Prim-Viceguvernatorul Băncii Naționale a României a dispus înlocuirea recurentei din funcția de director al Sucursalei G. a Băncii C.R.F. România SA, pentru neîndeplinirea condițiilor de reputație, integritate morală, onorabilitate. Din analiza actelor de control ale activității desfășurate la CEC de recurentă, se reține contrar susținerilor acesteia, că s-a efectuat verificarea în concret a motivelor în baza cărora s-a dispus înlocuirea sa din funcție, măsura luată fiind întemeiată. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul declarat de C.I.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I.L. împotriva hotărârii nr. 12 din 26 septembrie 2007 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.