ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1625 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.

C.F.R. SA, instanța dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a

sumei de 3.315.605,1477 lei, reprezentând sume alocate din credite externe

conform O.G. nr. 97/2000 și a dobânzilor și penalităților de întârziere

aferente.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 19 octombrie 2001

s-a încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței,

în calitate de ordonator de proiect și C.N.C.F.C.F.R. SA, în calitate de

agenție de implementare, convenția de implementare nr. 40/5227 din 19 octombrie

2001, pentru realizarea „Proiectului de reconstituire pentru eliminarea

efectelor inundațiilor”, având în vedere Acordul de împrumut subsidiar încheiat

între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de împrumutat și Ministerul

Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței în calitate de Coordonator de

proiect și în temeiul Legii nr. 106/2001 prin care s-a aprobat O.G. nr. 97/2000,

potrivit cu care pârâtei i s-a alocat, din suma totală de 120.000.000 Euro,

suma de 43.297.606 Euro pentru reconstrucția și consolidarea infrastructurilor

din Transport.

Societății

C.N.C.F.R. SA i-a fost atribuită și responsabilitatea fizică pentru

implementarea alocației externe.

A mai reținut prima instanță că din probele administrate în cauză,

rezultă că pe parcursul anului 2002 pârâta a făcut dovada implementării sumei

de 9.033.215,77 Euro, la sfârșitul anului având de justificat suma de 4,000.000

Euro, iar în anul 2003 a justificat suma de 3.060.351, 83 Euro, rămânând în sold

la data de 31 decembrie 2003 suma de 3.243.759,4477 RON, respectiv 939.648,17

Euro, sume necontestate de către pârâtă prin întâmpinare și care trebuiau

restituite potrivit Convenției, actualizate, împreună cu dobânzile si

penalitățile aferente.

În temeiul H.G. nr.313/2001, privind alocarea sumei de 13,946 miliarde

lei din fondul la dispoziția Guvernului României pentru relațiile cu Republica

Moldova pentru anul 2001, pentru finanțarea unor proiecte de integrare economică

și culturală între România și Republica Moldova, în vederea realizării

proiectului „Studiu de fezabilitate pentru calea ferată cu ecartament european

Unghieni – Chișinău” a fost alocată MLPTL suma de 4.900 milioane lei ROL, iar

pentru perioada „Plan de amenajare a teritoriului zonal riveran râului Prut

suma de 399, 95 milioane lei ROL.

Potrivit celor cuprinse în H.G. nr. 913/2001 a fost încheiat contractul

nr.6754/26 octombrie 2001 în baza căruia în anul 2001 C.N.C.F. C.F.R. SA a

beneficiat de asemenea de alocări.

Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut, potrivit

înscrisurilor depuse la dosar și din cuprinsul Notei justificative nr. 25/319

din 24 ianuarie 2002, că din suma alocată pârâta nu a justificat suma de

718.487.395 lei, reprezentând contravaloarea TVA -ului de recuperat,

împrejurare de asemenea necontestată de aceasta.

Instanța

a apreciat că nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul scutirii la

plată ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 128/2006, întrucât sumele de care a

beneficiat aceasta nu au caracterul unor alocații bugetare, în sensul art. 1

alin. (1) și alin. (2) din acest act normativ, ci de împrumuturi cu destinație

specială în sensul realizării unor proiecte.

Așadar, în speță este vorba de

rambursarea sumelor alocate în baza unor împrumuturi și a unor proiecte

finanțate de la bugetul de stat, sume care nu au fost justificate.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs pârâta C.N.C.F.C.F.R. SA, solicitând în temeiul

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. casarea sentinței atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea

cuantificării dobânzilor și penalităților de întârziere.

Prin motivele de recurs dezvoltate,

recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile O.U.G. nr. 128/2006, privind unele măsuri pentru diminuarea

arieratelor bugetare, apreciind că acest act normativ nu se aplică în cauză,

deși în art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 128/2006 sunt expres prevăzute și obligațiile

fiscale pentru care nu se aplică dispozițiile ordonanței, respectiv „impozitele

și contribuțiile cu stopaj la sursă, pentru taxa pe valoare adăugată datorată

în vamă și accesoriile calculate la acestea”, cele ce fac obiectul prezentei

cauze nefiind în mod evident incluse în această categorie.

A mai arătat recurenta că în sensul

prevederilor indicate, singurele obligații bugetare pentru care nu operează

scutirea la plată sunt impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă precum și

taxa pe valoarea adăugată datorată în vamă, rezultând astfel că sumele la plata

cărora au fost obligați au caracter de obligații bugetare și se înscriu printre

obligațiile fiscale scutite la plată, contrar celor reținute.

Printr-un al doilea motiv de recurs

dezvoltat, referitor la dobânzile și penalitățile de întârziere care reprezintă

obligații fiscale accesorii, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit

instanța de fond, pe de o parte, a reținut că și aceste sume sunt datorate iar,

pe de altă parte, a omis să menționeze cuantumul lor exact, mai cu seamă că se impunea

efectuarea cuantificării acestor penalități prin chiar cererea de chemare în

judecată.

Apreciind că este imperios necesară

cuantificarea dobânzilor și penalităților de întârziere, în raport de actele

normative invocate, precum și efectuarea unei expertize contabile în acest

sens, recurenta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Intimatul-reclamant Ministerul

Transporturilor a solicitat prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs ale

recurentei, respingerea ca nefondat a prezentului recurs, apreciind, în esență,

că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

O.U.G. nr. 128/2006, privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor

bugetare, ci actele normative expres indicate în considerentele sentinței

atacate.

S-a mai arătat de către intimată că nu se

impune nici casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării

unei expertize contabile, câtă vreme cuantumul obligațiilor accesorii nu putea

fi determinat la acest moment, urmând a fi stabilit la data plății efective, și

cu atât mai mult cu cât, la fond, recurenta-pârâtă nu a formulat obiecții cu

privire la acest aspect.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale

incidente și față de criticile recurentei-pârâte reține că nu subzistă nici un

motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., în considerarea celor în

continuare arătate.

Prin O.G. nr. 97/2000, aprobată prin

Legea nr. 166/2001, a fost ratificat contractul de finanțare dintre România, în

calitate de împrumutat, prin Ministerul Finanțelor, și Banca Europeană de

Investiții, în vederea finanțării Proiectului de reconstrucție pentru

diminuarea efectelor inundațiilor, semnat la 9 august 2008, proiect pentru

realizarea căruia a fost acordat un împrumut ce urma a fi coordonat de

ministerele de resort în domeniile în care trebuiau să se realizeze

reconstrucțiile.

În acest sens, un acord subsidiar de

împrumut a fost încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul

Transporturilor, acord în baza căruia, acestei din urmă autorități i-a fost alocată

suma de 120.000.000 Euro.

La rândul său, Ministerul

Transporturilor, a încheiat cu C.N.C.F.C.F.R. SA, Convenția de Implementare nr.

40/9227 din 19 octombrie 2001 prin care i-a fost atribuită C.N.C.F.R. SA, în

calitate de Agenție de implementare suma de 43.297.606 Euro, din totalul de

120.000.000 euro alocați.

După cum corect a reținut și instanța de

fond, la realizarea proiectului finanțat prin împrumutul extern a contribuit și

Guvernul României, potrivit pct. 2.4 și 2.5, prin plata taxelor și a

impozitelor percepute pe teritoriul țării, precum și prin achitarea

contravalorii altor costuri locale care nu se puteau plăti din împrumut, sumele

fiind asigurate de la bugetul statului.

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate

criticile recurentei-pârâte, raportat la prevederile legale incidente, la situația

de fapt concretă ca și la probele administrate, ce au evidențiat, necontestat

de altfel, că din sumele alocate pârâta nu a justificat sumele menționate în

acțiunea de chemare în judecată a reclamantei, inclusiv cele rezultând din

contractul nr. 6754 din 26 octombrie 2001, încheiat în temeiul H.G. nr. 913/2001,

privind alocarea sumei de 13,946 miliarde lei pentru relațiile cu Republica

Moldova corespunzător anului 2001, pentru finanțarea unor proiecte de integrare

economică și culturală între România și Republica Moldova.

De menționat că în temeiul acestui

contract, în anul 2001 C.N.C.F. C.F.R. SA a beneficiat de alocări în sumă de

489.995,9 lei RON, din care a rămas nejustificată suma de 718.487 mii lei ROL,

reprezentând TVA-ul de recuperat.

Nu este așadar fondată critica recurentei

vizând greșita apreciere a instanței în ceea ce privește actele normative

incidente în cauză, câtă vreme, în raport de situația de fapt corect stabilită

și de sumele probate ca fiind nejustificate, corect s-a reținut incidența O.G.

nr. 97/2000, a H.G. nr. 913/2001 ca și a convențiilor și a altor documente

justificative încheiate în temeiul actelor normative arătate.

Înalta Curte reține că este neîntemeiată

și susținerea recurentei în sensul că pentru sumele pretinse la plată de către

reclamanta-intimată, dat fiind faptul că nu sunt justificate, nu mai subzistă

obligația de plată ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 128/2006, privind unele

măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare.

Corect a reținut instanța de fond că

prevederile acestui act normativ (art. 1) nu sunt aplicabile în cauză, câtă

vreme în sensul textului din O.U.G. nr. 128/2006, alocațiile bugetare nu

vizează sumele și împrumuturile speciale primite, inclusiv din împrumutul

extern contractat de Statul Român cu Banca Europeană de Investiții, în vederea

realizării unor proiecte specifice, respectiv diminuarea efectelor inundațiilor

precum și finanțarea unor proiecte de integrare economică și culturală între

România și Republica Moldova.

Ca atare, rezultă cu evidență că

recurenta-pârâtă nu se poate prevala, în contradictoriu cu intimata-reclamantă

de prevederile O.U.G. nr. 128/2006, obiectul cererii de chemare în judecată

vizând restituirea sumelor alocate prin realizarea și derularea contractelor

necesare proiectelor în care a fost angrenată în vederea achitării taxelor

pentru care nu a prezentat documente justificative.

În fine, nefondată este și critica vizând

nelegalitatea hotărârii atacate, justificată de neindicarea cuantumului

determinat al dobânzilor și penalităților aferente sumelor reținute în sarcina

recurentei-pârâte câtă vreme aceste sume, având caracter accesoriu, la momentul

pronunțării hotărârii nu puteau fi definitiv cuantificate, în condițiile în

care suma principală nu este la rândul său, achitată.

Cuantumul este însă determinabil și el va

putea fi stabilit la momentul plății sumei principale, până la care și curg, fiind

practic o chestiune de executare ce nu este de natură a antama o nouă judecată

asupra fondului cauzei, în care, în mod just s-a decis, care este suma

principală datorată.

Față de toate cele mai sus arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. , se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva sentinței

civile nr. 1625 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2008.