ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4432/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4432/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 130/2/2008, reclamantul

Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.N.A.D.N.R. SA), solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 1.067.077,5271 RON reprezentând sume

alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea creditelor

externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente creditelor, rămase

nejustificate, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.

La data de 15 aprilie

2008 pârâta C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție

prin care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea,

în sensul de a arăta ce se solicită în fapt:

- plata sumei de 1.067.077,5271

RON reprezentând sume alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea

creditelor externe, plăți de dobânzi și comisioane aferente creditelor sau

- justificarea sumei de

1.067.077,5271 RON din punct de vedere economic.

Având în vedere că C.N.A.D.N.R.

SA a beneficiat de mai multe credite externe acordate de diverse instituții finanțatoare,

suma de 1.067.077,5271 RON este aferentă cărui credit acordat și pentru care C.N.A.D.N.R.

SA a beneficiat de sume alocate de la bugetul statului în vederea rambursării acestora.

Față de pretențiile reclamantului,

pârâta C.N.A.D.N.R. SA a arătat că în evidențele economico–financiare ale C.N.A.D.N.R.

SA și din motivarea cererii de chemare în judecată se presupune că în cauză este

vorba despre Acordul de împrumut încheiat între România și Banca Internațională

de Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) semnat la 30 martie 1993 și ratificat

prin Legea nr. 50/1993.

Împrumutul în valoare

de 120 mil. dolari S.U.A. a fost utilizat pentru finanțarea Proiectului privind

creșterea eficienței sectorului transporturilor, având ca agenții de execuție: C.N.A.D.N.R.

SA, R.A.R. și C.N.C.F. „C.F.R.” SA.

În anul 1993, Ministerul

Finanțelor Publice a încheiat cu agențiile de execuție Acorduri Subsidiare de Finanțare,

potrivit cărora au fost subîmprumutate acestora sumele prevăzute de Acordul de Împrumut.

În conformitate cu prevederile

Acordului subsidiar de finanțare încheiat între C.N.A.D.N.R. SA și Ministerul Economiei

și Finanțelor, pârâta avea obligația de a rambursa subîmprumuturile acordate C.N.A.D.N.R.

SA, C.F.R. și R.A.R., dobânzile și celelalte costuri legate de aceste subîmprumuturi.

C.N.A.D.N.R. SA a încheiat

la data de 21 martie 1994 cu R.A.R. și C.N.C.F. „C.F.R.” SA, Convenții privind derularea

împrumutului, potrivit cărora aceasta are obligația de a comunica obligațiile de

plată ce revin părților conform estimărilor transmise de M.E.P., părțile având obligația

să vireze în contul C.N.A.D.N.R. SA, cota parte din sumele aferente ratelor scadente,

dobânzilor și comisioanelor.

Sumele pentru rambursarea

ratelor, plata dobânzilor și comisioanelor aferente cotei C.N.A.D.N.R. SA sunt primite

de Companie de la Ministerul Transporturilor, prin bugetul acestuia.

Urmare a decontării efectuate

de către Ministerul Economiei și Finanțelor la extern, a rezultat o diferență de

6.760.670.747, 60 ROL.

Pentru achitarea cu 75

de zile întârziere a cotei aferente de către C.N.C.F. „C.F.R.” SA și pentru depășirea

cu o zi a termenului de către C.N.A.D.N.R. SA, Ministerul Economiei și

Finanțelor a calculat penalități în valoare de 10.248.665.789,50 ROL.

În contul penalităților

calculate, Ministerul Economiei și Finanțelor nu a mai restituit suma de 6.760.670.747,60

ROL.

Totodată, în temeiul

art. 60 și urm. din C. proc. civ. a înțeles să cheme în garanție C.N.C.F. C.F.R.

SA (C.N.C.F. „C.F.R.” SA) și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a se dispune

obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 1.067.077,5271 RON reprezentând

sume alocate de la bugetul de stat pe anul 2002 pentru rambursarea creditelor externe,

plăți de dobânzi și comisioane aferente.

Prin încheierea din data

de 17 aprilie 2008 instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de chemați în

garanție, a C.N.C.F. „C.F.R.” SA și a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul

art. 60 și urm. din C. proc. civ.

La data de 19 iunie 2008,

pârâta C.N.A.D.N.R. SA a formulat completare la cererea de chemare în garanție,

sub aspectul motivelor de fapt și de drept, susținând că din vina C.N.C.F. „C.F.R.”

SA s-a ajuns ca sumele achitate în plus de către C.N.A.D.N.R. SA și R.A.R. să fie

oprite de către statul român, după ce acesta a stabilit și a acordat tuturor părților

implicate în prezentul litigiu cu sau fără întârzierea aferentă, astfel încât toate

sumele acordate s-au întors la Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al

statului român.

În concluzie, pârâta C.N.A.D.N.R.

SA a susținut că din vina C.N.C.F. „C.F.R.” SA s-a ajuns la sumele achitate în plus

de către C.N.A.D.N.R. SA și R.A.R. să fie oprite de către statul român după ce acesta

a stabilit și acordat tuturor părților implicate în prezentul litigiu cu sau fără

întârzierea aferentă, astfel încât toate sumele acordate s-au întors la Ministerul

Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului român.

În drept, cererea de chemare

în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 și urm. din C. proc. civ.,

Legea privind finanțele publice locale nr. 500/2002 și Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

La data de 18

septembrie 2008 chemata în garanție C.N.C.F. „C.F.R.” SA a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în considerarea

următoarelor argumente:

În anul 2002 C.N.C.F.

„C.F.R.” SA a plătit obligațiile privind rambursarea cotei aferente creditului B.I.R.D.

direct Ministerului Economiei și Finanțelor, atât pentru scadența din 15

aprilie 2002, cât și pentru cea din 15 octombrie 2002.

Sumele pretinse de C.N.A.D.N.R.

SA prin cererea de chemare în garanție s-au prescris, având în vedere prevederile

Decretului nr. 167/1958 și anume „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial

se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege,

respectiv de trei ani, de la data când s-a născut dreptul la acțiune”.

Dreptul de a solicita

penalități s-a născut la data de 16 aprilie 2002, prescripția acestui drept întrerupându-se

prin plata efectuată de C.N.C.F. „C.F.R.” SA în data de 24 iunie 2002. În raport

de această dată, respectiv 24 iunie 2002, termenul de prescripție s-a împlinit la

data de 24 iunie 2005.

Creanța C.N.A.D.N.R. SA,

pretinsă de la C.N.C.F. „C.F.R.” SA avea natura juridică a unei obligații comerciale,

având în vedere statutul C.N.A.D.N.R. SA, acela de societate comercială a cărei

activitate este reglementată de Legea nr. 31/1990.

Ceea ce pentru Ministerul

Transporturilor (autoritate publică centrală) suma reprezintă o creanță bugetară,

față de C.N.A.D.N.R. SA suma nu poate reprezenta decât o creanță comercială.

În raport de această calificare,

operează prescripția de 3 ani și nu cea de 5 ani specifică obligațiilor fiscale.

Și în situația în care

suma pretinsă de C.N.A.D.N.R. SA ar fi calificată ca obligație bugetară, aceasta

este prescrisă, având în vedere că obligațiile bugetare se prescriu în termen de

5 ani de la data la care ele s-au născut.

Pe fondul cauzei, chemata

în garanție C.N.C.F. „C.F.R.” SA a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție

formulată de C.N.A.D.N.R. SA, arătând că și-a îndeplinit obligațiile de plată născute

din Acordurile Subsidiare de Finanțare, potrivit cărora au fost subîmprumutate agențiilor

de execuție (C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R și C.N.C.F. „C.F.R.” SA) sumele prevăzute în

Acordul de Împrumut.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 4732

din 14 iulie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în contradictoriu

cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca neîntemeiată.

Instanța a respins cererea,

formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, de chemare în garanție a C.N.C.F. „C.F.R.”

SA și a Ministerului Finanțelor Publice, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata sumei de 6.380 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert către pârâta C.N.A.D.N.R.

SA.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin Legea nr. 50/1993 a fost ratificat Acordul

de împrumut din anul 1993 încheiat între România și B.I.R.D. pentru finanțarea Proiectului

privind creșterea eficienței în sectorul transporturilor, având ca agenții de execuție:

C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R. și C.N.C.F. „C.F.R.” SA.

În vederea realizării

proiectului, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al României

în relația cu B.I.R.D. a încheiat în anul 1993 cu cele trei agenții de execuție

Acorduri subsidiare de finanțare.

În conformitate cu prevederile

Acordului subsidiar de finanțare încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și

C.N.A.D.N.R. SA, C.N.A.D.N.R. SA, avea obligația de a rambursa subîmprumuturile

acordate C.N.A.D.N.R. SA, R.A.R și C.N.C.F. „C.F.R.” SA., dobânzile și celelalte

costuri aferente.

La rândul său, C.N.A.D.N.R.

SA a încheiat la data de 21 martie 1994 cu R.A.R și C.N.C.F. „C.F.R.” SA, Convenții

privind derularea împrumutului, potrivit cărora C.N.A.D.N.R. SA avea obligația de

a comunica părților obligațiile de plată ce le revin conform estimărilor transmise

de Ministerul Economiei și Finanțelor, părțile având obligația de a vira în contul

C.N.A.D.N.R. SA cota parte din sumele aferente ratelor scadente, dobânzilor și comisioanelor.

Pârâta C.N.A.D.N.R. SA

a achitat ratele scadente și dobânzile aferente creditului B.I.R.D. în anul 2002

prin alocații bugetare primite prin bugetul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii,

urmând ca la sfârșitul anului Ministerul Finanțelor Publice să restituie către C.N.A.D.N.R.

SA sumele virate în plus și care erau în valoare totală de 14.991.649.568,47 ROL,

potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert P.A..

Din valoarea totală de

14.991.649.568,47 ROL, Ministerul Finanțelor Publice a restituit suma de 4.320.874.257,17

ROL și a reținut suma de 10.670.775.311,30 ROL, din care:

- în contul datoriei (penalități

de întârziere) ce o avea agentul de execuție C.N.C.F. „C.F.R.” SA, ca urmare a neachitării

la scadență a cotei sale din obligațiile de plată ce decurg din contractul de credit

B.I.R.D. în valoare de 9.871.435.846,75 ROL;

- diferența de 799.339.465

ROL reprezentând penalitățile de întârziere pentru o zi datorate de agentul de execuție

C.N.A.D.N.R. SA.

Ministerul Finanțelor

Publice, în calitate de reprezentant al statului român, în baza Acordului subsidiar

de finanțare, încheiat cu C.N.A.D.N.R. SA, cu modificările ulterioare, avea dreptul

să facă rețineri direct de la C.N.A.D.N.R. SA pentru neachitarea împrumutului și

a penalităților de întârziere de către unul din agenții de execuție, R.A.R și C.N.C.F.

„C.F.R.” SA.

Instanța de primă jurisdicție

a reținut concluziile expertizei contabile la obiectivul nr. 1 al acesteia, respectiv

că, prin reținerea directă de către Ministerul Finanțelor Publice a sumei de 10.670.775.311,30

ROL, pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu mai are datorie către reclamantului Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii.

De asemenea, instanța

a reținut că, prin concluziile scrise înregistrate la instanță la data de 29

iunie 2011, Ministerul Finanțelor Publice a confirmat faptul că suma de bani a cărei

restituire se solicită, a fost plătită bugetului de stat, iar bugetul de stat nu

a suferit niciun prejudiciu, în condițiile în care sumele datorate au fost colectate

de Ministerul Finanțelor Publice și utilizate în vederea rambursării creditului

B.I.R.D.

Pe cale de consecință,

instanța a respins și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost completată,

formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și C.N.C.F. „C.F.R.” SA.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Prin motivele de recurs

formulate, recurentul a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate

și astfel a făcut o interpretare eronată a raportului juridic dedus judecății, pronunțând

o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

S-a arătat că este eronată

soluția instanței de fond care s-a întemeiat pe expertiza efectuată în cauză și

care a concluzionat că bugetul statului nu a fost prejudiciat prin debitarea conturilor

C.N.A.D.N.R., deschise pentru a asigura alocarea de la bugetul de stat a sumelor

necesare cotelor sale de rambursare, în contul datoriei C.N.C.F. „C.F.R.” SA.

Recurentul a arătat că

pârâta însăși a recunoscut prin actul din 17 decembrie 2007 faptul că suma de 1.067.077,5312

RON, pe care avea obligația să o justifice față de Ministerul Transporturilor, reprezintă

valoarea reținută de Ministerul Finanțelor în contul penalităților de întârziere

calculate C.N.C.F. „C.F.R.” SA la rambursarea creditului B.I.R.D. aferent anului

2002.

S-a precizat că în cauză

creditorul raportului juridic dedus judecății este Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii și nu Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, s-a arătat că,

deși este evidentă paguba înregistrată la bugetul de stat pentru nerecuperarea sumelor

alocate C.N.A.D.N.R. SA, exclusiv pentru propria cotă de rambursare, soluția instanței

de fond este străină pricinii.

Recurentul a susținut

că, față de destinația alocațiilor bugetare de care a beneficiat C.N.A.D.N.R. SA,

diferența neutilizată se impune a fi restituită bugetului de stat, prin bugetul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și acesta este raționamentul pentru

care, pe relația de finanțare externă bugetul statului nu a înregistrat nicio pagubă,

iar demersul Ministerului Finanțelor Publice de a executa C.N.A.D.N.R. SA în contul

datoriei C.N.C.F. „C.F.R.” SA este tocmai de natură a proteja interesele statului

în raportul juridic ce are ca obiect finanțarea externă.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Față de întreaga succesiune

a situației de fapt, Înalta Curte reține că, deși instanța de fond a acordat cuvântul

pe excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de chemata în garanție C.N.C.F.

„C.F.R.” SA prin întâmpinare și a rămas în pronunțare pe această excepție, așa cum

rezultă din încheierea de ședință de la data de 30 iunie 2011, prin sentința pronunțată

instanța de primă jurisdicție nu a analizat, nu a motivat, nu a concluzionat, altfel

spus nu s-a pronunțat pe excepția invocată.

Pentru aceste considerente,

văzând că instanța nu s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului material

la acțiune, pentru a nu lipsi partea de o cale de atac, cu respectarea dreptului

la un proces echitabil, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de Ministerul transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 4732 din

14 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2012.