ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3114/2015

Decizia nr. 3114/2015

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 382 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 382 din 28 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Ministerul Transporturilor - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 2845 din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis cererea de chemare în garanție a Societății Naționale a Căilor Ferate Române R.A.

A fost obligată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să plătească reclamantului Ministerul Transporturilor - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine suma de 871.001,27 RON, reprezentând sume alocate de la bugetul de stat în scopul rambursării creditelor externe de care a beneficiat în temeiul unor credite externe, cu dobânzile și penalitățile aferente.

A fost obligată Societatea Națională a Căilor Ferate Române R.A. la plata sumei 871.001,27 RON cu dobânzile și penalitățile aferente către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și a fost respinsă cererea de obligare a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice la plata aceleiași sume către C.N.A.D.N.R. SA.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

S-au respins recursurile declarate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 5831 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2015, intimata - chemată în garanție Societatea Națională a Căilor Ferate Române R.A. a solicitat, în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 382 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la omisiunea privind soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de Societatea Națională a Căilor Ferate Române R.A împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate - C.F.R SA.

În esență, s-a susținut că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție, ca urmare a admiterii recursurilor și a modificării sentinței de fond, precum și că cererea nu a fost soluționată la fond dat fiind că cererea principală a fost respinsă ca nefondată.

S-a solicitat admiterea cererii în sensul completării dispozitivului deciziei cu privire la această omisiune.

Intimata Compania Națională de Căi Ferate - C.F.R. SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului, solicitând, în principal, admiterea excepției și, în consecință, respingerea cererii ca tardivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării cererii privind completarea dispozitivului, invocată de intimata Compania Națională de Căi Ferate - C.F.R. SA, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 281

2

alin. (1) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care cererea promovată va fi respinsă ca tardiv declarată pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată că petenta a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în sensul soluționării cererii de chemare în garanție.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Este de reținut că termenul de 15 zile de la pronunțare instituit de art. 281

2

alin. (1) teza finală C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai solicita completarea dispozitivului, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Se constată că petenta a formulat și a transmis prin poștă cerere de completare a dispozitivului la data de 12 iunie 2015, iar în raport de data la

care a fost pronunțată hotărârea, respectiv 28 ianuarie 2014, cererea

a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțare prevăzut de art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcția sa procesuală, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

În cauză, petenta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 382 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, însă astfel cum s-a reținut anterior aceasta a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, iar petenta nici nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a formulării acesteia printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității și să respingă cererea promovată de petenta Societatea Națională a Căilor Ferate Române -S.N.C.F.R. R.A., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de Societatea Națională a Căilor Ferate Române - S.N.C.F.R. R.A. de completare a dispozitivului a deciziei civile nr. 382 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.