ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6153/2009

Deliberând

asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 496 pronunțată

la data de 2 noiembrie 2007 de către Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă,

au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta F.N.,

reclamantele-pârâte-reconvenționale B.C., B.P. și intervenienta B.R. împotriva

deciziei civile nr. 69A din 30 martie 2007 a Tribunalului Alba.

S-a reținut de către Curte că

recursurile formulate de reclamantă și intervenientă nu sunt motivate în drept,

iar criticile aduse vizează netemeinicia hotărârilor.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare reclamanta F.N., întemeiată pe dispozițiile art. 318

alin. (1) C. proc. civ. susținând că instanța de recurs nu a luat în

considerare motivele de recurs invocate și nu a judecat pe fond cauza.

Prin decizia nr. 103 din 21 martie 2008

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins contestația în anulare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că anularea unei decizii în temeiul art. 318 teza a II a C. proc. civ.

poate fi dispusă numai dacă instanța de recurs nu a cercetat criticile

formulată de recurentă, dar din cuprinsul considerentelor deciziei contestate

rezultă cu claritate că instanța a analizat criticile recurentei, care au putut

fi încadrate în dispoz. art. 304 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța de recurs nu a

insistat asupra fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurentă nu

poate deschide acesteia calea contestației în anulare, pentru că dispozițiile

art. 318 teza a II a sancționează doar omisiunea unui motiv de casare sau de

modificare din cele enumerate de art. 304 C. proc. civ., iar nu a susținerilor

în fapt sau în drept care sprijină aceste motive.

Curtea a reținut că

reclamanta-contestatoare nu a dovedit existența unei greșeli de fapt voluntare

dar esențiale, care să determine o soluție eronată, astfel încât nu este

incident în speță motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I

C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta F.N., neindicând temeiul de drept și dezvoltând critici pe

situația de fapt.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C.

proc. civ. hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de

vedere procedural, în raport de judecata propriu zisă, în fond sau recurs.

Astfel, hotărârea atacată cu recurs,

rezolvând o contestație în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este

irevocabilă ca și hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C.

proc. civ.

Având în vedere această împrejurare și

față de dispozițiile legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză

apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu

poate fi atacată pe această cale.

De altfel, această concluzie decurge și din

regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin

exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs

la recurs".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamanta F.N. împotriva deciziei nr. 103 din 21 martie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 mai 2009