ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2500/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamantul S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21400 din 27 iunie 2007, obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să se

refugieze cu familia sa din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că

acesta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungați din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a

invocat excepția tardivității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 192

din 14 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea ca tardiv

formulată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că împotriva hotărârii atacate

recurentul putea formula contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile

de la data comunicării hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul S.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că petiționarul a

respectat întrutotul termenul indicat/menționat de autoritatea emitentă a

hotărâri în cuprinsul ei - 6 luni - drept termen de introducere a contestației la

Curtea de Apel Cluj.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Recuentul-reclamant și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri

și a celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care recurentul le invocă în susținerea acțiunii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după

Dictatul de la Viena.

Datorită faptului că

instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată, deși în actul atacat

se făcea mențiunea expresă că termenul este de 6 luni pentru contestare, Înalta

Curte constată că instanța de fond nu a analizat această împrejurare.

Raportat la circumstanțele

concrete ale cauzei, pentru a i se asigura accesul reclamantului la examinarea

pe fond a cauzei, este necesar a se aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile

pentru repunerea reclamantului în termenul de formulare al contestației,

prevăzut de art. 7 din Legea nr. 188/2000, având în vedere mențiunea făcută de

Casa de Pensii în hotărârea atacată, de vârsta înaintată a petentului, de lipsa

de informare și de inducerea în eroare de către pârâtă prin precizarea că „are

drept de contestație în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel”.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată cu consecința

trimiteri cauzei aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.A. împotriva sentinței civile nr. 192 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.