ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 224 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., formulată de inculpata B.B.C. În baza art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.B.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 291 teze I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat inculpata la 2 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultanta de 7 ani și 7 luni și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) stabilită prin sentința penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploiești, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 285/2004 a Judecătoriei Lehliu Gară și sentința penală nr. 1510 a Judecătoriei Slobozia, a pus pedepsele în reindividualitatea lor și în baza art. 36 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele descontopite cu pedepsele pronunțate în sentința, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 2 ani întreruperea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat pedeapsa condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1233 din 1998 a Judecătoriei Sector 4 București, inculpata B.B.C. având de executat o pedeapsă rezultantă, în urma contopirii în total 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A scăzut din pedeapsa pronunțată perioada executată de la 20 octombrie 1995 la 06 februarie 1996 și de la 23 februarie 2003 la 22 mai 2007, a menținut liberarea condiționată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1114 zile închisoare din sentința penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploiești.

A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.A.S. și a obligat inculpata către aceasta la plata sumei de 55.689 lei c/val facturii 1220141 din 1 martie 2002 și a sumei de 127.909 lei c/val factură 1220148/2002. A luat act că SC A.M. SRL nu se constituie parte civilă și a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpată a sumei de 269.322, 48 lei reprezentând prejudiciul cu care SC A.M. SRL nu s-a constituit parte civilă. A anulat mandatele de executare nr. 375 din 12 noiembrie 2004 1681/2004 și 3718/2006 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Instanța a reținut, în fapt, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 8 mai 2006 nr. 378/P/2006 inculpata B.B.C.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut că inculpata, în calitate de delegată a SC T. SRL, împreună cu inculpatul T.F., prin folosirea unor instrumente frauduloase, a indus și menținut în eroare reprezentanții SA S. și SC A.M. cu prilejul încheierii și pe parcursul executării unor contracte comerciale producându-le acestora un prejudiciu de peste 4 miliarde lei. S-a mai reținut că inculpata a folosit cu știință un document fals încredințat de inculpatul T.F., spre a induce în eroare partea cocontractantă, pentru a o determina să încheie contractul. Față de inculpatul T.F.

s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), întrucât a intervenit decesul făptuitorului și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de fals pentru decesul său. La data de 3 iunie 2002, SA S. a formulat plângere împotriva numitei B.B.C., arătând că aceasta cu prilejul executării unei convenții având drept obiect livrarea de grâu de panificație a emis pentru plata contravalorii grâului, file C.E.C. și bilete la ordin în valoare totală de 2.252.056.610 lei, care fiind introduse la plată, au fost refuzate pe motivul lipsă totală de disponibil. La data de 24 ianuarie 2003, SC A.M.

SRL a formulat plângere împotriva numitului T.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2002 a cumpărat cantitatea de 594.393 kg grâu, pentru achitarea căreia a emis documente de plată fără acoperire. Între reprezentanții S.C. A.M. și SC T. s-a încheiat o convenție prin care T.F. se angaja să achite suma de 2.693.224.800 lei reprezentând cantitatea de 594.893 kg grâu și s-a încheiat un contract de ipotecă între părți. Instanța de fond a apreciat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei B.B.C. și a inculpatului T.F., care în baza unei înțelegeri prealabile și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat s-a acționat pentru a se induce în eroare reprezentanții părților vătămate, fabricând și folosind instrumente frauduloase, constatând că faptele săvârșite de inculpata B.B.C.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva aceste hotărâri, inculpata B.B.C. a declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică și a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 109 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în complet de divergență, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpata B.B.C., a desființat în parte sentința penală numai sub aspectul laturii penale și în fond descontopind pedepsele, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. a), în referire la art. 80 C. pen., a condamnat inculpata la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 74 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1.233/1998 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pedeapsă ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, astfel că aceasta va avea de executat o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), C. pen., cu referire la art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 291 teza I-a cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., în referire la art. 80 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1233/1998 a Judecătorie Sectorului 4 București, și în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, astfel că inculpata B.B.C.

va avea executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 7 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 a), b) și c) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 din același cod a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată de la 20 octombrie 1995 la 6 februarie 1996 și de la 22 februarie 2003 la 22 mai 2007. A menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1114 zile închisoare, aplicată sentința penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploiești și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia având în vedere perioada executată, faptul că după ce a fost pusă în libertate s-a încadrat în muncă, a dat dovadă de îndreptare și reintegrare socială, regretând în mod direct conduita sa anterioară. În opinia separată, s-a apreciat că se impune respingerea apelului inculpate, având în vedere că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, considerând sentința instanței de fond ca legală și temeinică atât sub aspectul individualizării pedepsei cât și al reținerii vinovăției inculpatei. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în sensul aplicării unei pedepsei într-un cuantum mai ridicat și cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs și inculpata B.B.C. și la data judecării cauzei, respectiv la data de 18 februarie 2009, inculpata a arătat că dorește să-și retragă recursul. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte va luat act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C., având în vedere declarația acesteia în fața instanței din data de 18 februarie 2009, iar cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., constată că este fondat. Înalta Curte constată că instanța de apel nu a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei și a apreciat greșit conduita inculpatei înainte de săvârșirea faptei cât și după săvârșirea faptei și a dispus în mod nejustificat condamnarea acesteia la o pedeapsă de numai 3 ani și 4 luni închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările în care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei urmează a se avea în vedere faptul că inculpata are antecedente penale și a mai comis anterior fapte penale de aceiași natură, pentru care a fost condamnată, ceea ce denotă că inculpata a perseverat în același gen de infracțiuni. Infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpata, este sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de către instanța de fond de 8 ani închisoare, este o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, în urma contopirii inculpata având de executat o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. Prejudiciul cauzat părților este semnificativ fiind de 4.945.281.010 lei, și nefiind acoperit integral nici până în prezent.

Înalta Curte apreciază că nu se impunea reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât funcția de reeducare a pedepsei nu mai poate fi realizată, iar pedepsele anterioare la care a fost condamnată inculpata nu au fost suficiente pentru realizarea scopului pedepsei, care este tocmai acela de reeducare. Astfel, apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată față de criteriile prevăzute de lege și prin raportare la persoana inculpatei, astfel încât aceasta să nu creeze o stare de pericol social pentru membrii societății. Cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt aplicabile, fiind înlăturate în mod greșit, față de dispozițiile art. 34, art. 35 alin. (2) și art. 36 C. pen., aceasta aplicându-se alături de pedeapsa prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa decizia penală atacată și va menține sentința penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală. Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C. și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C. împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală. Obligă recurenta inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.