ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din 6 decembrie

2007, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererea de achitare conform

art. 10 lit. c) C. proc. pen., formulată de inculpata B.B.C.

În baza art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpata B.B.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani

interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 291 teze I C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat inculpata la 2 luni

închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultanta de 7 ani și

7 luni și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c)

și e) stabilită prin sentința penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploiești,

prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 285/2004

a Judecătoriei Lehliu Gară și sentința penală nr. 1510 a Judecătoriei Slobozia,

a pus pedepsele în reindividualitatea lor și în baza art. 36 alin. (2) cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

descontopite cu pedepsele pronunțate în sentința, urmând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 2 ani întreruperea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat pedeapsa

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1233 din 1998 a Judecătoriei Sector 4 București, inculpata B.B.C.

având de executat o pedeapsă rezultantă, în urma contopirii în total 10 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

A scăzut din pedeapsa pronunțată perioada

executată de la 20 octombrie 1995 la 06 februarie 1996 și de la 23 februarie 2003

la 22 mai 2007, a menținut liberarea condiționată privind restul de pedeapsă

rămas neexecutat de 1114 zile închisoare din sentința penală nr. 2633/2006 a

Judecătoriei Ploiești.

A admis cererea de despăgubiri civile

formulată de partea civilă S.A.S. și a obligat inculpata către aceasta la plata

sumei de 55.689 lei c/val facturii 1220141 din 1 martie 2002 și a sumei de

127.909 lei c/val factură 1220148/2002.

A luat act că SC A.M. SRL nu se constituie

parte civilă și a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpată

a sumei de 269.322, 48 lei reprezentând prejudiciul cu care SC A.M. SRL nu s-a

constituit parte civilă. A anulat mandatele de executare nr. 375 din 12

noiembrie 2004 1681/2004 și 3718/2006 și a dispus emiterea unui nou mandat de

executare a pedepsei închisorii.

Instanța a reținut, în fapt, că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 8 mai 2006 nr. 378/P/2006

inculpata B.B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpata, în calitate de

delegată a SC T. SRL, împreună cu inculpatul T.F., prin folosirea unor

instrumente frauduloase, a indus și menținut în eroare reprezentanții SA S. și

SC A.M. cu prilejul încheierii și pe parcursul executării unor contracte

comerciale producându-le acestora un prejudiciu de peste 4 miliarde lei. S-a

mai reținut că inculpata a folosit cu știință un document fals încredințat de

inculpatul T.F., spre a induce în eroare partea cocontractantă, pentru a o

determina să încheie contractul. Față de inculpatul T.F. s-a dispus încetarea

urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), întrucât a intervenit decesul

făptuitorului și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru

săvârșirea infracțiunii de fals pentru decesul său.

La data de 3 iunie 2002, SA S. a formulat

plângere împotriva numitei B.B.C., arătând că aceasta cu prilejul executării

unei convenții având drept obiect livrarea de grâu de panificație a emis pentru

plata contravalorii grâului, file C.E.C. și bilete la ordin în valoare totală

de 2.252.056.610 lei, care fiind introduse la plată, au fost refuzate pe

motivul lipsă totală de disponibil.

La data de 24 ianuarie 2003, SC A.M. SRL a

formulat plângere împotriva numitului T.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, constând în aceea că în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2002 a

cumpărat cantitatea de 594.393 kg grâu, pentru achitarea căreia a emis

documente de plată fără acoperire.

Între reprezentanții S.C. A.M. și SC T. s-a

încheiat o convenție prin care T.F. se angaja să achite suma de 2.693.224.800

lei reprezentând cantitatea de 594.893 kg grâu și s-a încheiat un contract de

ipotecă între părți.

Instanța de fond a apreciat că din ansamblul

probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei B.B.C.

și a inculpatului T.F., care în baza unei înțelegeri prealabile și în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat s-a acționat pentru a se

induce în eroare reprezentanții părților vătămate, fabricând și folosind

instrumente frauduloase, constatând că faptele săvârșite de inculpata B.B.C.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva aceste hotărâri, inculpata B.B.C. a

declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică și a solicitat

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 109 din 17 aprilie

2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în complet de divergență, în

temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

declarat de inculpata B.B.C., a desființat în parte sentința penală numai sub

aspectul laturii penale și în fond descontopind pedepsele, în temeiul

dispozițiilor art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) art.

37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. a), în referire la art.

80 C. pen., a condamnat inculpata la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art.

74 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.,

după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

inculpatei prin sentința penală nr. 1.233/1998 a Judecătoriei Sectorului 4

București, pedeapsă ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa

aplicată de 3 ani închisoare, astfel că aceasta va avea de executat o pedeapsă

de 5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c), C. pen., cu referire la art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 –

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 291 teza I-a

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. e) C.

pen., în referire la art. 80 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o

pedeapsă de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen., a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1233/1998 a Judecătorie Sectorului

4 București, și în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (2) cu aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, astfel că inculpata B.B.C.

va avea executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 7 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzută 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu referire la

art. 65 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 a), b) și c) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 381 C. proc.

pen., cu referire la art. 383 din același cod a scăzut din pedeapsa aplicată

inculpatei perioada executată de la 20 octombrie 1995 la 6 februarie 1996 și de

la 22 februarie 2003 la 22 mai 2007.

A menținut liberarea condiționată pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1114 zile închisoare, aplicată sentința

penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploiești și a menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate. Instanța a apreciat că se impune reindividualizarea

pedepsei în sensul reducerii acesteia având în vedere perioada executată,

faptul că după ce a fost pusă în libertate s-a încadrat în muncă, a dat dovadă

de îndreptare și reintegrare socială, regretând în mod direct conduita sa

anterioară.

În opinia separată, s-a apreciat că se impune

respingerea apelului inculpate, având în vedere că s-a făcut o corectă evaluare

a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune reducerea

cuantumului pedepsei, considerând sentința instanței de fond ca legală și

temeinică atât sub aspectul individualizării pedepsei cât și al reținerii

vinovăției inculpatei.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată

cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiat pe

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., în sensul aplicării unei pedepsei într-un cuantum mai ridicat și cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit.

e) C. pen.

Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs

și inculpata B.B.C. și la data judecării cauzei, respectiv la data de 18

februarie 2009, inculpata a arătat că dorește să-și retragă recursul.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Înalta Curte va luat act de retragerea recursului

declarat de inculpata B.B.C., având în vedere declarația acesteia în fața

instanței din data de 18 februarie 2009, iar cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 64 lit.

e) C. pen., constată că este fondat.

Înalta Curte constată că instanța de apel nu

a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei și a apreciat

greșit conduita inculpatei înainte de săvârșirea faptei cât și după săvârșirea

faptei și a dispus în mod nejustificat condamnarea acesteia la o pedeapsă de

numai 3 ani și 4 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările în

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de dispozițiile art. 52 C. pen., privind

scopul pedepsei urmează a se avea în vedere faptul că inculpata are antecedente

penale și a mai comis anterior fapte penale de aceiași natură, pentru care a

fost condamnată, ceea ce denotă că inculpata a perseverat în același gen de

infracțiuni.

Infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (5) C.

pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpata, este sancționată cu

închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de către

instanța de fond de 8 ani închisoare, este o pedeapsă sub minimul special

prevăzut de lege, în urma contopirii inculpata având de executat o pedeapsă

rezultantă de 10 ani închisoare.

Prejudiciul cauzat părților este semnificativ

fiind de 4.945.281.010 lei, și nefiind acoperit integral nici până în prezent.

Înalta Curte apreciază că nu se impunea

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât funcția de reeducare a

pedepsei nu mai poate fi realizată, iar pedepsele anterioare la care a fost

condamnată inculpata nu au fost suficiente pentru realizarea scopului pedepsei,

care este tocmai acela de reeducare.

Astfel, apreciază că pedeapsa aplicată de

instanța de fond este corect individualizată față de criteriile prevăzute de

lege și prin raportare la persoana inculpatei, astfel încât aceasta să nu

creeze o stare de pericol social pentru membrii societății.

Cu privire la omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 64 lit. e) C. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt aplicabile,

fiind înlăturate în mod greșit, față de dispozițiile art. 34, art. 35 alin. (2)

și art. 36 C. pen., aceasta aplicându-se alături de pedeapsa prevăzută de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 109

din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa decizia penală atacată și va menține

sentința penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală.

Va lua act de retragerea recursului declarat

de inculpata B.B.C. și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de

inculpata B.B.C. împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și menține

sentința penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călărași, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la 300 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2009.