ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8750/2/2006 pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

reclamanții H.M., L.M., A.G., M.S. și alții au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României, M.A.P.D.R. și A.D.S., anularea în parte a H.G. nr. 35/2006

privind înființarea unor stațiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în

domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție

agricolă din domeniul zootehniei, în sensul radierii din Anexa I a unei

suprafețe de 916 ha teren și obligarea pârâtului Guvernul României să înscrie

această suprafață de teren în Anexa 1e) la H.G. nr. 35/2006.

S-a solicitat și suspendarea

H.G. nr. 35/2006 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâților

la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 le-a

fost restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Prin hotărârea nr. 18

din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia Locală Arad pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată s-a aprobat înscrierea reclamanților în Anexa nr. 29 la

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 18/1991 însumând suprafața totală de

978,27 ha teren agricol în vederea reconstituirii dreptului de proprietate

privată conform Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Prin hotărârea nr. 552 din

14 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Arad pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor a fost validată hotărârea nr. 18 din

8 decembrie 2005.

În baza acestor hotărâri

reclamanții au început demersurile pentru punerea în posesie în eliberarea

titlurilor de proprietate.

La data de 11 ianuarie 2006

a fost emisă H.G. nr. 35/2006 prin care, în mod nelegal au fost înscrise în Anexa

1c) suprafețele de teren ce au format obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate în modalitatea arătată.

Reclamanții au arătat că au

formulat plângere prealabilă potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

iar pârâtul Guvernul României prin adresa din 20 iulie 2006 a precizat că

înscrierea suprafeței de 916 ha s-a făcut din eroare în urma neinformării M.A.P.D.R.

despre plângerea formulată, suprafața de teren necesară Stațiunii de cercetare -

dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad fiind de 750 ha.

În baza dispozițiilor art. 132

pct. 2 C. proc. civ., reclamanții și-au restrâns ulterior acțiunea, renunțând

la capătul de acțiune privind suspendarea H.G. nr. 35/2006 și au completat

proba cu acte.

Prin sentința nr. 1145 din 26

aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României, M.A.P.D.R. și A.D.S., astfel cum a fost restrânsă.

A dispus anularea în parte a

H.G. nr. 35/2006, în sensul radierii suprafeței de 916 ha teren situat în

perimetrul stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad,

din Anexa 1c) a H.G. nr. 35/2006.

A obligat pârâtul Guvernul

României să înscrie suprafața de 916 ha teren în anexa 1e) la H.G. nr. 35/2006.

A obligat pârâții la 20,6 ron cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cererea reclamanților de reconstituire a

drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 1/2006 a fost aprobată la data de

8 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia

Locală Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,

hotărâre care a fost validată la data de 14 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 552/2005

emisă de Comisia Județeană Arad pentru stabilirea drepturilor de proprietate

privată.

Prin efectul validării,

această suprafață de teren trebuia să fie transmisă către autoritățile locale,

pe bază de protocol, în acest sens fiind emisă adresa nr. 11134 din 22

decembrie 2005 prin care pârâții M.A.P.D.R. și A.D.S. erau informați de această

situație.

Faptul că Guvernul României

a emis H.G. nr. 35/2006 la inițiativa M.A.P.D.R., nefiind informat de existența

hotărârilor menționate anterior, nu confirmă legalitatea hotărârii contestate

care, arată Curtea de Apel București, este în parte nelegală, deoarece a

încălcat dreptul de proprietate al reclamanților lăsând fără conținut cererile

lor privind reconstituirea acestuia, aprobate și validate la data de 8

decembrie 2005 și 14 decembrie 2005.

Față de aceste împrejurări,

hotărârile autorităților locale, necontestate, sunt valabile conform art. 2 din

H.G. nr. 1832/2006, ele stabilind că regimul juridic aplicabil pentru suprafața

de 916 ha este guvernat de Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005.

Prin Încheierea de ședință

din 19 iulie 2007, dosar nr. 8750/2/ 2006, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea

reclamanților privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1145 din 26

aprilie 2007, în sensul identificării în concret a solelor deținute de fiecare

reclamant, având o anumită suprafață fizică în cadrul suprafeței totale de 916

ha.

Reclamanții au arătat că

este necesară această lămurire a dispozitivului pentru a se putea realiza

formalitățile de punere în posesie și eliberare a titlurilor de proprietate.

Pentru a respinge cererea de

lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1145 din 26 aprilie 2007, Curtea de

Apel București a reținut că cererea reclamanților nu se încadrează în

dispozițiile art. 2811 C. proc. civ., fiind în afara soluțiilor pe care le

poate pronunța instanța în sensul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și că, în ipoteza rămânerii definitive și irevocabile a acestei

hotărâri, există o fază distinctă de identificare a terenurilor și de eliberare

a titlurilor de proprietate în baza legilor speciale ale Fondului Funciar,

nefiind de competența instanței de contencios administrativ să identifice în

concret pe sole, terenurile reclamanților.

Împotriva sentinței nr. 1145

din 26 aprilie 2007 au declarat recurs pârâții Guvernul României și M.A.D.R.,

solicitând modificarea ei în totalitate și, pe fond, respingerea acțiunii

reclamanților ca fiind neîntemeiată.

Ambii recurenți au criticat

hotărârea pentru nelegalitate, în considerarea motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor

legale incidente în materie, întrucât:

- H.G. nr. 35/2006 a fost

adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, art. 7 alin. (1) și art.

8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (2) și art.

12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

reglementând reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă în

domeniul zootehniei, obiectul lor de activitate, modul de finanțare,

contribuția acestora la promovarea progresului tehnico - științific și social

în mediul rural și pentru securitatea alimentației, regimul juridic și situația

terenurilor aflate sau care se transmit în administrarea stațiunilor nou înființate;

- potrivit art. 2 alin. (3)

din hotărârea contestată, suprafețele de teren ale stațiunilor de cercetare și

producție agricolă din domeniul zootehniei, aflate în domeniul public al

statului și în administrarea A.D.S. și concesionate acestora, trec în

administrarea stațiunilor nou înființate, acestea având datele de identificare

prevăzute în Anexele 1c) – 9c), în speță, Anexa 1c) contestată de reclamanți

vizând terenurile din domeniul public al statului date în administrarea

Stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad;

- art. 3 alin. (1) dispune

asupra trecerii terenurilor prevăzute în Anexele 1e), 6e), 8e) și 9e) din

domeniul public al statului și administrarea A.D.S. în domeniul privat al

statului, urmând a se transmite, la cererea comisiilor județene, comisiilor

locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;

- documentația transmisă

către A.D.S. pentru suprafața de 978,27 ha teren a fost restituită Comisiei

Județene în vederea modificării și revalidării suprafețelor;

- potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, terenurile

proprietate de stat, administrate de stațiunile de cercetare, rămân în

administrarea acestora, cu excepția celor preluate de la foștii proprietari și

solicitate de persoanele îndreptățite la restituire. Terenurile din perimetrul

stațiunilor care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte,

începând de la marginea perimetrului, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

290/2002;

- în aplicarea art. 9 alin. (1)

și art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate

pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare - dezvoltare

numai pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005,

fiind reglementată și procedura legală ce trebuie îndeplinită pentru

reconstituirea dreptului de proprietate un alt amplasament;

- din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că terenurile aflate în administrarea stațiunilor pot

forma obiectul retrocedării numai dacă au aparținut foștilor proprietari, au

fost solicitate de persoanele îndreptățite și nu sunt indispensabile

cercetării;

- întrucât în speță nu s-a

făcut dovada că pe raza municipiului Arad ar mai exista terenuri proprietate

privată a statului pentru a fi atribuite persoanelor cărora li s-a reconstituit

dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de stațiunile de cercetare,

în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2002, devin incidente

dispozițiile alin. (2) din același text, privind suplimentarea acestora cu

suprafețe de teren ce vor fi scoase din domeniul public, în condițiile legii,

la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri;

- reclamanților le-au fost

atribuite suprafețe de teren din domeniul public, supuse regimului juridic

stabilit prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pentru trecerea în

domeniul privat al acestora, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun [art.

10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998], conform cărora trecerea se face prin Hotărâre

de Guvern, la propunerea prefectului și nu cele ale pct. 2 din titlul V al

Legii nr. 247/2005, doar în acest din urmă caz terenurile trecând, după

validarea cererii de reconstituire, în rezerva comisiei de fond funciar, în

vederea punerii în posesie.

Stațiunea de cercetare -

dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad a formulat cerere de intervenție în

interesul acestor recurenți, solicitând a fi considerată ca fiind și o cerere

de recurs împotriva respectivei hotărâri.

În motivarea cererii s-a precizat

că aceasta se sprijină pe interesul comun de respingere a acțiunii

reclamanților, întrucât prima instanță nu a luat în considerare apărarea

Guvernului în sensul că puteau fi atribuite numai suprafețele de teren care nu

sunt necesare cercetării, soluția adoptată fiind de natură să ducă la

desființarea acestei stațiuni.

Intervenienta a solicitat să

fie avute în vedere și hotărârile judecătorești definitive pronunțate în

materie civilă (sentința civilă nr. 829 din 15 februarie 2006 de Judecătoria

Arad și decizia civilă nr. 297/2006 a Tribunalului Arad) prin care s-a

stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanții nu au depus cereri de

reconstituire pentru terenurile indicate, ci pentru alte terenuri, care însă nu

au fost libere în sensul legii, nefiind îndreptățiți așadar să solicite

anularea H.G. nr. 35/2005, întrucât nicio suprafață de teren din cele trecute

în administrarea Stațiunii nu le-a aparținut și nu li se cuvine.

Prin precizările depuse

ulterior la dosar, intervenienta a apreciat că este îndreptățită să formuleze

și un recurs în sprijinul și interesul pârâților recurenți, în considerarea

dispozițiilor art. 51 raportat la art. 54 C. proc. civ., la momentul

intervențiilor sale și în raport cu prevederile art. 53 C. proc. civ.

aflându-se încă în termenul legal pentru promovarea acestuia, întrucât sentința

de fond nu i-a fost comunicată.

De asemenea, pentru termenul

din 6 noiembrie 2007 această intervenientă a transmis unele completări la

notele de ședință depuse anterior, reprezentând un scurt istoric al stațiunii,

însoțit de acte justificative obținute de la Arhivele Statului din care rezultă

că unitatea a fost dotată cu suprafețe de teren încă din anul 1899, funcționând

ca unitate de cercetare încă din acea perioadă și folosind în mod exclusiv,

până în prezent, terenurile în discuție, care nu au aparținut altor persoane

fizice sau juridice.

Toți reclamanții din

prezenta cauză, anterior enumerați, au formulat recurs împotriva Încheierii din

data de 19 iulie 2007, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii

cererii de lămurire a dispozitivului sentinței în sensul identificării

suprafeței de 916 ha care trebuie radiată din Anexa 1c) și înscrisă în Anexa 1e)

la H.G. nr. 35/2006, prin solele indicate de aceștia.

În motivarea recursului s-a

susținut că se impune lămurirea dispozitivului în sensul solicitat, în caz

contrar existând premisa fie ca pârâtul să nu își respecte această obligație,

fie care punerea în executare a acesteia să fie extrem de dificilă.

În drept, acești recurenți

au invocat dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., coroborate cu art. 2811 și

următoarele C. proc. civ. și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, au fost depuse la

dosar declarațiile notariale de renunțare la drepturile pretinse, date de o

parte dintre reclamanți, aceștia fiind menționați în tabelele atașate la fila

467 – 469, precizându-se că a mai rămas în discuție doar suprafața de teren de

410 ha solicitată de reclamanții care nu au renunțat la drept.

Municipiul Arad, prin primarul

G.F., a formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților - intimați,

persoane fizice, solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâți și

menținerea sentinței recurate, fiind legală și temeinică.

În motivarea acestei cereri

de intervenție s-a susținut că prima instanță a reținut în mod corect

nelegalitatea parțială a H.G. nr. 35/2006, raportat la regimul juridic al

suprafeței de 916 ha teren aflată în discuție, fiind aplicabile în speță

dispozițiile Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005, întrucât erau emise

hotărâri ale autorităților locale competente, hotărâri care nu au fost

contestate.

În ceea ce privește

justificarea interesului în formularea cererii de intervenție, s-a apreciat că

aceasta rezidă în aceea că menținerea hotărârii recurate asigură punerea

suprafeței de teren de 916 ha la dispoziția Comisiei locale pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, soluționarea mai multor

cereri de reconstituire formulate în baza legilor fondului funciar și, implicit,

stingerea a numeroase litigii care se află pe rolul instanțelor judecătorești

tocmai din cauza deficitului de teren agricol existent pe raza Municipiului

Arad.

S-a precizat, de asemenea,

că au fost făcute demersuri în vederea acoperirii deficitului de teren agricol

necesar reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite,

Consiliul Județean Arad transmițând proiectul pentru emiterea hotărârii de

guvern privind modificarea Anexelor 1c) și 1e) ale H.G. nr. 35/2006, cu

solicitarea inițierii acestuia, fiind însă restituit neavizat, motivat de

existența pe rol a acestui litigiu având ca obiect anularea parțială a

respectivei hotărâri.

Cererile de intervenție

formulate de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad

și Municipiul Arad au fost încuviințate în principiu, la termenul din 18 martie

2008, în temeiul art. 51 și art. 52 C. proc. civ.

La același termen de

judecată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a

intervenientei Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor

Arad, invocată de instanță, din oficiu, în temeiul art. 136 C. proc. civ.,

pentru soluționarea în această modalitate a excepției fiind avute în vedere

dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 și art. 316 C. proc. civ. coroborate

cu art. 283 și următoarele C. proc. civ., în considerarea cărora subiect al

recursului poate fi numai acela care are vocație să exercite această cale de

atac, având calitatea de parte litigantă la judecata în fond.

Dispozițiile legale care

reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți,

adică de persoanele care au participat la judecarea pricinii, iar intervenienta

a dobândit calitatea de parte numai în recurs, din momentul admiterii cererii

sale de intervenție în interesul pârâților - recurenți, luând procedura în

starea în care se află, astfel cum se prevede expres prin art. 53 C. proc. civ.,

susținerile acesteia în sensul că ar fi îndreptățită să formuleze și un recurs

în sprijinul sau interesul respectivelor părți neavând suport legal.

Prin urmare, recursul

declarat de această intervenientă va fi respins ca fiind formulat de o persoană

fără calitate procesuală activă.

Analizând celelalte

recursuri declarate în cauză, criticile aduse hotărârii recurate, prin prisma

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță este

incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ., casarea unei hotărâri

se dispune și pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Potrivit acestui din urmă

text de lege, care reglementează regimul de drept comun al nulităților

procedurale, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în

cazul nulității anume prevăzute de lege vătămarea presupunându-se până la dovada

contrarie.

Prima ipoteză a textului –

neobservarea formelor legale – include toate neregularitățile procedurale care

atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4 ale art.

304, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu

se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, Anexa 1c) a Hotărârii

de Guvern contestată de reclamanți vizează terenurile din domeniul public al

statului date în administrare, în condițiile art. 2 alin. (3) al hotărârii,

Stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad, unitate

nou înființată, în vederea realizării scopului și obiectului său de activitate.

Prin urmare, este

indiscutabil faptul că această unitate de cercetare - dezvoltare era

îndreptățită să acționeze pentru valorificarea sau conservarea dreptului său

propriu dobândit prin actul administrativ contestat, impunându-se soluționarea

în fond a acțiunii reclamanților în contradictoriu cu aceasta, calitatea de

intervenient accesoriu dobândită în cauză – singura legalmente posibilă la

momentul formulării cererii de intervenție – fiind circumscrisă exclusiv etapei

procesuale a recursului.

În aceste condiții, în

exercițiul rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., prima instanță

era datoare să pună în discuția părților necesitatea introducerii în proces, în

calitate de pârât, a respectivei unități pentru respectarea dreptului său la

apărare și a principiului contradictorialității și să atragă atenția

reclamanților asupra obligației procedurale ce le revine în acest sens, precum

și asupra consecințelor nerespectării ei, fără a se substitui în acest mod

părților în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor procedurale,

astfel încât să devină posibilă o eventuală reținere a încălcării unui alt

principiu fundamental al procesului civil – principiul disponibilității.

Întrucât prima instanță nu

și-a îndeplinit obligația enunțată, hotărârea este susceptibilă de casare

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la

principiul fundamental încălcat – dreptul la apărare al beneficiarului unui

drept dobândit prin actul administrativ încălcat – fiind îndeplinită și

condiția pricinuirii unei vătămări ce nu se poate înlătura în alt mod.

Din această perspectivă se

impune și precizarea că determinarea numai în această etapă procesuală a

întinderii suprafeței de teren indispensabilă cercetării în sensul

dispozițiilor legale invocate de pârâții - recurenți este de natură a atrage,

în ceea ce o privește pe intervenientă, încălcarea principiului dublului grad

de jurisdicție consacrat de legiuitor în materia contenciosului administrativ,

pentru a se stabili dacă suprafața de teren contestată de reclamanți, aflată în

administrarea intervenientei și înscrisă în Anexa 1c) a H.G. nr. 35/2006, poate

forma obiectul retrocedării, conform dispozițiilor legale incidente în materie,

impunându-se, de altfel, administrarea de noi probe, actele existente la dosar

nefiind suficiente în acest sens.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (3) teza a doua coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recursurile declarate de pârâții Guvernul României și M.A.D.R., precum și

pe fond, cererea de intervenție în interesul acestora, vor fi admise,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Dat fiind motivul de casare

reținut, pentru a se asigura o judecată unitară, având în vedere și actele noi

depuse în recurs, se va adopta aceeași soluție și în privința recursului

declarat de reclamanți împotriva Încheierii din 19 iulie 2007 pronunțată în

același cadru procesual, precum și, pe fond, asupra cererii în interesul

acestora formulată de Municipiul Arad.

În rejudecare, în ipoteza

corectei stabiliri a cadrului procesual, după îndeplinirea de către instanța de

trimitere a obligației anterior enunțate, vor fi examinate toate celelalte

critici aduse hotărârii de către pârâții-recurenți, precum și actele noi depuse

de părți în recurs, care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au putut

forma obiectul controlului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României și M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 1145 din 26

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Admite cererea de

intervenție formulată de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea

bovinelor Arad, în interesul recurenților - pârâți.

Admite recursul

reclamanților - recurenți împotriva Încheierii de ședință din 19 iulie 2007,

dosar nr. 8750/2/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Admite cererea de

intervenție a municipiului Arad formulată în interesul reclamanților.

Casează sentința atacată,

precum și Încheierea de ședință din data de 19 iulie 2007 și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat

de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad

împotriva aceleiași instanțe, ca fiind formulat de către o persoană fără

calitate procesuală activă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.