ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8750/2/2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții H.M., L.M., A.G., M.S. și alții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.P.D.R. și A.D.S., anularea în parte a H.G. nr. 35/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, în sensul radierii din Anexa I a unei suprafețe de 916 ha teren și obligarea pârâtului Guvernul României să înscrie această suprafață de teren în Anexa 1e) la H.G.

nr. 35/2006. S-a solicitat și suspendarea H.G. nr. 35/2006 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 le-a fost restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Prin hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia Locală Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată s-a aprobat înscrierea reclamanților în Anexa nr. 29 la Regulamentul de aplicare al Legii nr. 18/1991 însumând suprafața totală de 978,27 ha teren agricol în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată conform Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Prin hotărârea nr. 552 din 14 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost validată hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005. În baza acestor hotărâri reclamanții au început demersurile pentru punerea în posesie în eliberarea titlurilor de proprietate. La data de 11 ianuarie 2006 a fost emisă H.G. nr. 35/2006 prin care, în mod nelegal au fost înscrise în Anexa 1c) suprafețele de teren ce au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în modalitatea arătată. Reclamanții au arătat că au formulat plângere prealabilă potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul Guvernul României prin adresa din 20 iulie 2006 a precizat că înscrierea suprafeței de 916 ha s-a făcut din eroare în urma neinformării M.A.P.D.R.

despre plângerea formulată, suprafața de teren necesară Stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad fiind de 750 ha. În baza dispozițiilor art. 132 pct. 2 C. proc. civ., reclamanții și-au restrâns ulterior acțiunea, renunțând la capătul de acțiune privind suspendarea H.G. nr. 35/2006 și au completat proba cu acte. Prin sentința nr. 1145 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.P.D.R. și A.D.S., astfel cum a fost restrânsă. A dispus anularea în parte a H.G. nr. 35/2006, în sensul radierii suprafeței de 916 ha teren situat în perimetrul stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad, din Anexa 1c) a H.G.

nr. 35/2006. A obligat pârâtul Guvernul României să înscrie suprafața de 916 ha teren în anexa 1e) la H.G. nr. 35/2006. A obligat pârâții la 20,6 ron cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamanților de reconstituire a drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 1/2006 a fost aprobată la data de 8 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 18 din 8 decembrie 2005 emisă de Comisia Locală Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre care a fost validată la data de 14 decembrie 2005 prin hotărârea nr. 552/2005 emisă de Comisia Județeană Arad pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată. Prin efectul validării, această suprafață de teren trebuia să fie transmisă către autoritățile locale, pe bază de protocol, în acest sens fiind emisă adresa nr. 11134 din 22 decembrie 2005 prin care pârâții M.A.P.D.R.

și A.D.S. erau informați de această situație. Faptul că Guvernul României a emis H.G. nr. 35/2006 la inițiativa M.A.P.D.R., nefiind informat de existența hotărârilor menționate anterior, nu confirmă legalitatea hotărârii contestate care, arată Curtea de Apel București, este în parte nelegală, deoarece a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților lăsând fără conținut cererile lor privind reconstituirea acestuia, aprobate și validate la data de 8 decembrie 2005 și 14 decembrie 2005. Față de aceste împrejurări, hotărârile autorităților locale, necontestate, sunt valabile conform art. 2 din H.G. nr. 1832/2006, ele stabilind că regimul juridic aplicabil pentru suprafața de 916 ha este guvernat de Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005.

Prin Încheierea de ședință din 19 iulie 2007, dosar nr. 8750/2/ 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1145 din 26 aprilie 2007, în sensul identificării în concret a solelor deținute de fiecare reclamant, având o anumită suprafață fizică în cadrul suprafeței totale de 916 ha. Reclamanții au arătat că este necesară această lămurire a dispozitivului pentru a se putea realiza formalitățile de punere în posesie și eliberare a titlurilor de proprietate. Pentru a respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1145 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel București a reținut că cererea reclamanților nu se încadrează în dispozițiile art. 2811 C. proc.

civ., fiind în afara soluțiilor pe care le poate pronunța instanța în sensul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că, în ipoteza rămânerii definitive și irevocabile a acestei hotărâri, există o fază distinctă de identificare a terenurilor și de eliberare a titlurilor de proprietate în baza legilor speciale ale Fondului Funciar, nefiind de competența instanței de contencios administrativ să identifice în concret pe sole, terenurile reclamanților. Împotriva sentinței nr. 1145 din 26 aprilie 2007 au declarat recurs pârâții Guvernul României și M.A.D.R., solicitând modificarea ei în totalitate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată. Ambii recurenți au criticat hotărârea pentru nelegalitate, în considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor legale incidente în materie, întrucât: - H.G.

nr. 35/2006 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (2) și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementând reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă în domeniul zootehniei, obiectul lor de activitate, modul de finanțare, contribuția acestora la promovarea progresului tehnico - științific și social în mediul rural și pentru securitatea alimentației, regimul juridic și situația terenurilor aflate sau care se transmit în administrarea stațiunilor nou înființate; - potrivit art. 2 alin. (3) din hotărârea contestată, suprafețele de teren ale stațiunilor de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, aflate în domeniul public al statului și în administrarea A.D.S.

și concesionate acestora, trec în administrarea stațiunilor nou înființate, acestea având datele de identificare prevăzute în Anexele 1c) – 9c), în speță, Anexa 1c) contestată de reclamanți vizând terenurile din domeniul public al statului date în administrarea Stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad; - art. 3 alin. (1) dispune asupra trecerii terenurilor prevăzute în Anexele 1e), 6e), 8e) și 9e) din domeniul public al statului și administrarea A.D.S. în domeniul privat al statului, urmând a se transmite, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; - documentația transmisă către A.D.S.

pentru suprafața de 978,27 ha teren a fost restituită Comisiei Județene în vederea modificării și revalidării suprafețelor; - potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, terenurile proprietate de stat, administrate de stațiunile de cercetare, rămân în administrarea acestora, cu excepția celor preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la restituire. Terenurile din perimetrul stațiunilor care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2002; - în aplicarea art. 9 alin. (1) și art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare - dezvoltare numai pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (8) din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 890/2005, fiind reglementată și procedura legală ce trebuie îndeplinită pentru reconstituirea dreptului de proprietate un alt amplasament; - din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că terenurile aflate în administrarea stațiunilor pot forma obiectul retrocedării numai dacă au aparținut foștilor proprietari, au fost solicitate de persoanele îndreptățite și nu sunt indispensabile cercetării; - întrucât în speță nu s-a făcut dovada că pe raza municipiului Arad ar mai exista terenuri proprietate privată a statului pentru a fi atribuite persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de stațiunile de cercetare, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2002, devin incidente dispozițiile alin. (2) din același text, privind suplimentarea acestora cu suprafețe de teren ce vor fi scoase din domeniul public, în condițiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri; - reclamanților le-au fost atribuite suprafețe de teren din domeniul public, supuse regimului juridic stabilit prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pentru trecerea în domeniul privat al acestora, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun [art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998], conform cărora trecerea se face prin Hotărâre de Guvern, la propunerea prefectului și nu cele ale pct. 2 din titlul V al Legii nr. 247/2005,

doar în acest din urmă caz terenurile trecând, după validarea cererii de reconstituire, în rezerva comisiei de fond funciar, în vederea punerii în posesie. Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad a formulat cerere de intervenție în interesul acestor recurenți, solicitând a fi considerată ca fiind și o cerere de recurs împotriva respectivei hotărâri. În motivarea cererii s-a precizat că aceasta se sprijină pe interesul comun de respingere a acțiunii reclamanților, întrucât prima instanță nu a luat în considerare apărarea Guvernului în sensul că puteau fi atribuite numai suprafețele de teren care nu sunt necesare cercetării, soluția adoptată fiind de natură să ducă la desființarea acestei stațiuni.

Intervenienta a solicitat să fie avute în vedere și hotărârile judecătorești definitive pronunțate în materie civilă (sentința civilă nr. 829 din 15 februarie 2006 de Judecătoria Arad și decizia civilă nr. 297/2006 a Tribunalului Arad) prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanții nu au depus cereri de reconstituire pentru terenurile indicate, ci pentru alte terenuri, care însă nu au fost libere în sensul legii, nefiind îndreptățiți așadar să solicite anularea H.G. nr. 35/2005, întrucât nicio suprafață de teren din cele trecute în administrarea Stațiunii nu le-a aparținut și nu li se cuvine. Prin precizările depuse ulterior la dosar, intervenienta a apreciat că este îndreptățită să formuleze și un recurs în sprijinul și interesul pârâților recurenți, în considerarea dispozițiilor art. 51 raportat la art. 54 C. proc.

civ., la momentul intervențiilor sale și în raport cu prevederile art. 53 C. proc. civ. aflându-se încă în termenul legal pentru promovarea acestuia, întrucât sentința de fond nu i-a fost comunicată. De asemenea, pentru termenul din 6 noiembrie 2007 această intervenientă a transmis unele completări la notele de ședință depuse anterior, reprezentând un scurt istoric al stațiunii, însoțit de acte justificative obținute de la Arhivele Statului din care rezultă că unitatea a fost dotată cu suprafețe de teren încă din anul 1899, funcționând ca unitate de cercetare încă din acea perioadă și folosind în mod exclusiv, până în prezent, terenurile în discuție, care nu au aparținut altor persoane fizice sau juridice.

Toți reclamanții din prezenta cauză, anterior enumerați, au formulat recurs împotriva Încheierii din data de 19 iulie 2007, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței în sensul identificării suprafeței de 916 ha care trebuie radiată din Anexa 1c) și înscrisă în Anexa 1e) la H.G. nr. 35/2006, prin solele indicate de aceștia. În motivarea recursului s-a susținut că se impune lămurirea dispozitivului în sensul solicitat, în caz contrar existând premisa fie ca pârâtul să nu își respecte această obligație, fie care punerea în executare a acesteia să fie extrem de dificilă. În drept, acești recurenți au invocat dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ., coroborate cu art. 2811 și următoarele C. proc. civ. și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Ulterior, au fost depuse la dosar declarațiile notariale de renunțare la drepturile pretinse, date de o parte dintre reclamanți, aceștia fiind menționați în tabelele atașate la fila 467 – 469, precizându-se că a mai rămas în discuție doar suprafața de teren de 410 ha solicitată de reclamanții care nu au renunțat la drept. Municipiul Arad, prin primarul G.F., a formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților - intimați, persoane fizice, solicitând respingerea recursurilor declarate de pârâți și menținerea sentinței recurate, fiind legală și temeinică. În motivarea acestei cereri de intervenție s-a susținut că prima instanță a reținut în mod corect nelegalitatea parțială a H.G.

nr. 35/2006, raportat la regimul juridic al suprafeței de 916 ha teren aflată în discuție, fiind aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005, întrucât erau emise hotărâri ale autorităților locale competente, hotărâri care nu au fost contestate. În ceea ce privește justificarea interesului în formularea cererii de intervenție, s-a apreciat că aceasta rezidă în aceea că menținerea hotărârii recurate asigură punerea suprafeței de teren de 916 ha la dispoziția Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, soluționarea mai multor cereri de reconstituire formulate în baza legilor fondului funciar și, implicit, stingerea a numeroase litigii care se află pe rolul instanțelor judecătorești tocmai din cauza deficitului de teren agricol existent pe raza Municipiului Arad.

S-a precizat, de asemenea, că au fost făcute demersuri în vederea acoperirii deficitului de teren agricol necesar reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite, Consiliul Județean Arad transmițând proiectul pentru emiterea hotărârii de guvern privind modificarea Anexelor 1c) și 1e) ale H.G. nr. 35/2006, cu solicitarea inițierii acestuia, fiind însă restituit neavizat, motivat de existența pe rol a acestui litigiu având ca obiect anularea parțială a respectivei hotărâri. Cererile de intervenție formulate de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad și Municipiul Arad au fost încuviințate în principiu, la termenul din 18 martie 2008, în temeiul art. 51 și art. 52 C. proc.

civ. La același termen de judecată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad, invocată de instanță, din oficiu, în temeiul art. 136 C. proc. civ., pentru soluționarea în această modalitate a excepției fiind avute în vedere dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 și art. 316 C. proc. civ. coroborate cu art. 283 și următoarele C. proc. civ., în considerarea cărora subiect al recursului poate fi numai acela care are vocație să exercite această cale de atac, având calitatea de parte litigantă la judecata în fond.

Dispozițiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți, adică de persoanele care au participat la judecarea pricinii, iar intervenienta a dobândit calitatea de parte numai în recurs, din momentul admiterii cererii sale de intervenție în interesul pârâților - recurenți, luând procedura în starea în care se află, astfel cum se prevede expres prin art. 53 C. proc. civ., susținerile acesteia în sensul că ar fi îndreptățită să formuleze și un recurs în sprijinul sau interesul respectivelor părți neavând suport legal. Prin urmare, recursul declarat de această intervenientă va fi respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Analizând celelalte recursuri declarate în cauză, criticile aduse hotărârii recurate, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ., casarea unei hotărâri se dispune și pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text de lege, care reglementează regimul de drept comun al nulităților procedurale, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulității anume prevăzute de lege vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie. Prima ipoteză a textului – neobservarea formelor legale – include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4 ale art. 304, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, Anexa 1c) a Hotărârii de Guvern contestată de reclamanți vizează terenurile din domeniul public al statului date în administrare, în condițiile art. 2 alin. (3) al hotărârii, Stațiunii de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad, unitate nou înființată, în vederea realizării scopului și obiectului său de activitate. Prin urmare, este indiscutabil faptul că această unitate de cercetare - dezvoltare era îndreptățită să acționeze pentru valorificarea sau conservarea dreptului său propriu dobândit prin actul administrativ contestat, impunându-se soluționarea în fond a acțiunii reclamanților în contradictoriu cu aceasta, calitatea de intervenient accesoriu dobândită în cauză – singura legalmente posibilă la momentul formulării cererii de intervenție – fiind circumscrisă exclusiv etapei procesuale a recursului.

În aceste condiții, în exercițiul rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., prima instanță era datoare să pună în discuția părților necesitatea introducerii în proces, în calitate de pârât, a respectivei unități pentru respectarea dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității și să atragă atenția reclamanților asupra obligației procedurale ce le revine în acest sens, precum și asupra consecințelor nerespectării ei, fără a se substitui în acest mod părților în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor procedurale, astfel încât să devină posibilă o eventuală reținere a încălcării unui alt principiu fundamental al procesului civil – principiul disponibilității.

Întrucât prima instanță nu și-a îndeplinit obligația enunțată, hotărârea este susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la principiul fundamental încălcat – dreptul la apărare al beneficiarului unui drept dobândit prin actul administrativ încălcat – fiind îndeplinită și condiția pricinuirii unei vătămări ce nu se poate înlătura în alt mod. Din această perspectivă se impune și precizarea că determinarea numai în această etapă procesuală a întinderii suprafeței de teren indispensabilă cercetării în sensul dispozițiilor legale invocate de pârâții - recurenți este de natură a atrage, în ceea ce o privește pe intervenientă, încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție consacrat de legiuitor în materia contenciosului administrativ, pentru a se stabili dacă suprafața de teren contestată de reclamanți, aflată în administrarea intervenientei și înscrisă în Anexa 1c) a H.G.

nr. 35/2006, poate forma obiectul retrocedării, conform dispozițiilor legale incidente în materie, impunându-se, de altfel, administrarea de noi probe, actele existente la dosar nefiind suficiente în acest sens. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a doua coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursurile declarate de pârâții Guvernul României și M.A.D.R., precum și pe fond, cererea de intervenție în interesul acestora, vor fi admise, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Dat fiind motivul de casare reținut, pentru a se asigura o judecată unitară, având în vedere și actele noi depuse în recurs, se va adopta aceeași soluție și în privința recursului declarat de reclamanți împotriva Încheierii din 19 iulie 2007 pronunțată în același cadru procesual, precum și, pe fond, asupra cererii în interesul acestora formulată de Municipiul Arad.

În rejudecare, în ipoteza corectei stabiliri a cadrului procesual, după îndeplinirea de către instanța de trimitere a obligației anterior enunțate, vor fi examinate toate celelalte critici aduse hotărârii de către pârâții-recurenți, precum și actele noi depuse de părți în recurs, care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 1145 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite cererea de intervenție formulată de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad, în interesul recurenților - pârâți. Admite recursul reclamanților - recurenți împotriva Încheierii de ședință din 19 iulie 2007, dosar nr. 8750/2/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite cererea de intervenție a municipiului Arad formulată în interesul reclamanților. Casează sentința atacată, precum și Încheierea de ședință din data de 19 iulie 2007 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de Stațiunea de cercetare - dezvoltare pentru creșterea bovinelor Arad împotriva aceleiași instanțe, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.