ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2950/2009

Asupra cererii de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2008,

pe rolul Înaltei Curți de

Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, B.E. a

chemat în

judecată Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași,

solicitând refacerea actelor de urmărire penală întocmite de către Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 759/P/2006.

În motivarea cererii sale, întemeiată pe

dispozițiile Legii contenciosului administrativ, petentul arată, în esență, că,

prin actele întocmite în dosarul nr. 759/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, a fost vătămat, vătămare constând în arestarea sa.

Cererea este inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept

recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ

unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu

a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate

sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita

anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual,

reparații pentru daune morale. De asemenea, se

poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se

consideră

vătămat într-un drept sau interes

legitim al său prin nesoluționarea în termen sau

prin refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare

a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau

protejarea dreptului sau interesului legitim".

Rezultă din dispozițiile legale citate că

obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ poate viza numai un act

administrativ, astfel cum acesta este caracterizat de art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

Potrivit textului legal amintit, actul administrativ

este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei

legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative.

În cauză, însă, actele de urmărire penală,

împotriva cărora se plânge petentul, nu sunt acte administrative în sensul

prevederilor Legii nr. 554/2004, iar împotriva acestora pot fi exercitate căile

de atac speciale, reglementate corespunzător de Codul de procedură penală iar

nu de legea contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei

Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la

recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată

direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel

încât și sub acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea formulată de B.E., în contradictoriu cu

Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.