ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2950/2009

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2008, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, B.E. a chemat în judecată Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, solicitând refacerea actelor de urmărire penală întocmite de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 759/P/2006. În motivarea cererii sale, întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ, petentul arată, în esență, că, prin actele întocmite în dosarul nr. 759/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost vătămat, vătămare constând în arestarea sa.

Cererea este inadmisibilă. Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim". Rezultă din dispozițiile legale citate că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum acesta este caracterizat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit textului legal amintit, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative.

În cauză, însă, actele de urmărire penală, împotriva cărora se plânge petentul, nu sunt acte administrative în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, iar împotriva acestora pot fi exercitate căile de atac speciale, reglementate corespunzător de Codul de procedură penală iar nu de legea contenciosului administrativ. Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel încât și sub acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea formulată de B.E., în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.