ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1676/2009

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 201 din 18 februarie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpata C.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinței.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei. Conform art. 71 alin. (4) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din același cod, a fost obligată inculpata la plata sumei de 5000 RON reprezentând daune morale și 18,5 RON, despăgubiri materiale către partea civilă C.S.A. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 22 iulie 2007, pe fondul unor relații tensionate între inculpată și cumnatul acesteia, a izbucnit o altercație, în cursul căreia inculpata i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

La rândul său, partea vătămată a lovit-o pe inculpată cu o coadă de mătură în zona capului. Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 7/A din 19 ianuarie 2009, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă C.S.A. și inculpata C.D., a desființat în totalitate încheierea din 21 februarie 2008 și, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, în fond, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute în dispozitivul deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. A fost majorat cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata către partea civilă C.S.A., de la 18,5 lei la 5000 lei daune material și de la 5000 lei la 7000 lei daune morale. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă și inculpata. Prin recursul declarat de recurenta parte civilă, s-a solicitat a solicitat majorarea daunelor morale și materiale.

Prin recursul inculpatei, s-a solicitat casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Sub aspectul laturii civile, a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la despăgubirile acordate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut în mod corect fapta și vinovăția inculpatei, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a apreciat, în mod just, cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile. Prima critică formulată de recurenta inculpată, cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nu este fondată.

Din analiza probelor și actelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la omor, iar nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., așa cum susține inculpata. Distincția între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul, scopul, aspecte ce caracterizează latura subiectivă, care, atunci când conduc neîndoielnic la concluzia că autorul a prevăzut și urmărit ori acceptat rezultatul letal, fapta întrunește elementele constitutive ale tentative de omor. De regulă, această intenție, care poate fi directă sau indirectă, se desprinde din natura obiectului folosit (apt de a produce moartea), zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.

În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu lovitura aplicată de inculpată cu un obiect tăietor înțepător, cuțit, apt de a produce moartea, într-o zonă vitală, abdomen, care i-au cauzat părții vătămate leziuni ce i-au pus în primejdie viața, inculpata, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpata a conceput și realizat tentativa la omor, precum și de datele ce caracterizează persoana acesteia (atitudine sinceră, fără antecedente penale, are un loc de muncă și un copil minor încredințat spre creștere și întreținere), rezultă că instanța de apel a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Sub aspectul laturii civile, se constată că instanța de apel a făcut o justă evaluare a acestora, apreciind, în mod corect, că suma de 5000 lei este necesară părții civile pentru a acoperi cheltuielile generate de internările și intervențiile medicale ulterioare leziunilor suferite prin săvârșirea infracțiunii, așa cum reiese din actele medicale de la filele 53-86 din dosarul instanței de apel.

Totodată, justificată este și majorarea daunelor morale la care a fost obligată inculpata, în raport cu suferințele fizice, psihice și morale ale părții vătămate, care a necesitat un număr de 50-55 de zile de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor și a complicațiilor survenite. Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă C.S.A. și de recurenta inculpată C.D. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă C.S.A. și de recurenta inculpată C.D. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.