ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului
penal de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1409 din 25
noiembrie 2008, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul L.A.C., la
pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen
de încercare de 7 ani, conform art. 86
2
C. pen.
S-au instituit
măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86
3
lit. a), b) și d) C.
pen.
Conform art. 65 C.
pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o
perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71
alin. (5) C. pen.
Inculpatul a fost
obligat la plata sumei de 5.000 Euro către partea civilă B.A. și 4.389 RON
către Spitalul Universitar de Urgență București.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În seara zilei de 22
aprilie 2008, fiind sub influența alcoolului, s-a întâlnit pe str. Valea Lungă
din București cu un grup de persoane format din martorii C.C., L.C., B.M., P.N.
și partea civilă B.A.
La un moment dat,
L.C. a fost agresat de una din persoanele din grup, fiind doborât la pământ -
unde a rămas înconjurat de aceștia, context în care inculpatul L.A.C. a lovit
cu cuțitul pe partea vătămată B.A., cauzându-i leziuni ce au necesitat
intervenție de specialitate și i-au pus viața în pericol, conform expertizei
medico-legale nr. A1/4797/2006 a I.M.L. „Mina Minovici”.
Lovitura a fost
aplicată la baza hemitoracelui stâng provocând rupturi ale splinei și
peritoneului, aspect ce demonstrează intenția inculpatului de a ucide, având în
vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală și intensitatea loviturii.
Inculpatul a susținut
că s-a aflat în stare de legitimă apărare, întrucât a aplicat lovitura pentru a
salva viața tatălui său, întrucât acesta era înconjurat și lovit de mai multe
persoane.
Această apărare a
inculpatului a fost respinsă de tribunal, întrucât părțile s-au agresat
reciproc, loviturile aplicate lui L.C. - tatăl inculpatului - au fost minore,
iar acțiunea violentă a inculpatului depășește gravitatea atacului exercitat
asupra tatălui său.
S-a reținut însă
scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât incidentul a fost
declanșat de partea vătămată care a manifestat o atitudine violentă și
repetată.
Reținând existența
infracțiunii și vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 4
ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un
termen de încercare de 7 ani, instituind măsurile de supraveghere prev. de art.
86
3
lit. a), b), c) și d) C. pen., considerând că scopul
preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.
Apelurile declarate
de inculpat și partea civilă B.A. au fost respinse ca nefondate de Curtea de
Apel București prin Decizia penală nr. 59 din 29 aprilie 2009.
Inculpatul a criticat
sentința sub aspectul greșitei condamnări, întrucât din probele administrate nu
rezultă că el este cel care a lovit victima, martorii audiați declarând că nu
l-au văzut având asupra sa cuțitul cu care se susține că s-a săvârșit
infracțiunea de tentativă de omor.
Partea civilă B.A. a
cerut casarea sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care a fost
obligat inculpatul L.A.C., întrucât suma de 5.000 Euro nu acoperă prejudiciul
cauzat prin infracțiune, iar pedeapsa aplicată este greșit individualizată în
raport de gravitatea faptei și urmările acesteia fiind necesară executarea
pedepsei într-un loc de detenție.
Curtea de Apel a
respins ambele apeluri, ca nefondate.
S-a motivat că
tribunalul a administrat un vast probatoriu făcând o evaluare judicioasă și
obiectivă a acestuia, probatoriu din care a rezultat că inculpatul este autorul
infracțiunii de tentativă de omor.
Împrejurarea că
martorii au declarat că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu
cuțitul este confirmată și de probe materiale; astfel, în momentul aplicării
loviturii, L.A.C. s-a tăiat la degete cu cuțitul, fiind astfel evident că îl
avea asupra sa, iar pe pantalonii sport cu care era îmbrăcat s-au găsit urme de
sânge ce îi aparțineau, aspect confirmat de raportul de constatare
tehnico-științifică biocriminalistică și genetică nr. 76629 din 8 iunie 2007 al
I.G.P.R.
De asemenea, având în
vedere modalitatea de producere a leziunii părții vătămate B.A., este exclus ca
acesta să se fi lovit într-un gard metalic cu prilejul altercației.
Față de această
împrejurare, s-a apreciat că susținerea inculpatului că nu este autorul
infracțiunii de tentativă de omor - nu este fondată, iar pedeapsa aplicată
corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a
motivat că sentința este legală și temeinică și sub aspectul cuantumului
despăgubirilor civile, suma de 5.000 Euro fiind proporțională și echitabilă cu
suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă B.A., având în vedere
și faptul că infracțiunea s-a comis în stare de provocare.
Recursul declarat de
inculpat, întemeiat pe motivele de casare prev. de art. 385
9
pct. 18
și 14 C. proc. pen., este nefondat.
S-a susținut că
probele administrate sunt contradictorii, inclusiv declarația părții vătămate.
Astfel, acesta a
declarat inițial că nu știe cine l-a lovit pentru ca ulterior să îl indice pe
inculpat ca fiind agresorul.
De asemenea, nu
există probe certe că plaga înjunghiată s-a produs la data de 22 aprilie 2006,
rana putând fi produsă și ulterior.
Martorii oculari
T.D.M. și C.A. au declarat că nu l-au văzut având un cuțit în mână, iar
ceilalți martori, prieteni cu partea vătămată, au declarat aspecte nereale și
contradictorii.
Din examinarea
cauzei, rezultă că ambele instanțe au evaluat corect probatoriul administrat în
cauză și, în consecință, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
Într-adevăr, la data
de 22 aprilie 2006, între inculpat, tatăl său, partea vătămată și prietenii
acestuia a avut loc un conflict, aspect necontestat de inculpat.
Acesta a declarat că
a fost sesizat de faptul că tatăl său a fost agresat de partea vătămată și
prietenul acestuia, dar a stat în scara blocului și a ieșit afară după sosirea
poliției, constatând a doua zi că era lovit la mâna dreaptă.
Susținerea sa este
contrazisă de martorii C.C.M., B.A.M., L.C.G., B.V., care au declarat că l-au
văzut pe inculpat la fața locului, având un cuțit cu care a lovit.
Și martorul propus în
apărare, P.A.N., confirmă prezența inculpatului la locul incidentului, nu C.N.
și C.C.O. relatând, în amănunt situații petrecute cu doi ani în urmă, fiind
însă greu de acceptat că și-au putut aminti în amănunt modul de desfășurare a
conflictului.
Este, de asemenea,
dovedit că inculpatul A.C. a avut asupra sa un cuțit, întrucât în timpul
conflictului la care indubitabil a fost prezent, s-a tăiat la degete, aspect
confirmat de actul medico-legal, cât și de expertiza biocriminalistică/fila 43
care confirmă că pe pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul s-au găsit urme
de sânge ce îi aparțineau profilului său genetic; de asemenea mama sa a
confirmat că în acea zi, după conflict, inculpatul a prezentat o tăietură la
deget, pe care i-a tratat-o.
Cât privește partea
vătămată, probele confirmă că la 22 aprilie 2006 a prezentat o plagă
înjunghiată la baza hemitoracelui stâng, cu interesare de splină fiind internat
la 23 aprilie 2006 ora 7,32 la Spitalul Universitar București.
Împrejurarea că,
inițial după agresiune partea vătămată a declarat la spitalul unde a mers
pentru primul ajutor că s-a tăiat într-o sticlă, este explicat chiar de acesta
în sensul că nu dorea să implice poliția, iar a doua zi, simțindu-se rău, s-a
prezentat din nou la spital, fiind internat și operat.
Din nici o probă a
dosarului nu rezultă că partea vătămată B.A. a fost agresat de alte persoane,
dimpotrivă, probele indicând ca autor al infracțiunii de tentativă de omor pe
inculpatul L.A.C.
Recursul declarat de
partea civilă B.A. cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, pe care le
consideră neîndestulătoare, este, de asemenea nefondat, suma de 5.000 Euro la
care a fost obligat inculpatul fiind în măsură să răspundă suferințelor fizice
și psihice pe care le-a suportat, dar și de împrejurarea că în favoarea
inculpatului s-a reținut scuza provocării.
Examinând cauza din
oficiu, se constată că nu sunt motive care să determine casarea hotărârilor,
astfel că recursule declarate de inculpatul L.A.C. și B.A. vor fi respinse, ca
nefondate, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de inculpatul L.A.C. și partea civilă B.A. împotriva
Deciziei penale nr. 99 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția I penală.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Obligă recurenta
parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 19 octombrie 2009.