ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2009

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1409 din 25

noiembrie 2008, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul L.A.C., la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen

de încercare de 7 ani, conform art. 86

2

C. pen.

S-au instituit

măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a), b) și d) C.

pen.

Conform art. 65 C.

pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71

alin. (5) C. pen.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 5.000 Euro către partea civilă B.A. și 4.389 RON

către Spitalul Universitar de Urgență București.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 22

aprilie 2008, fiind sub influența alcoolului, s-a întâlnit pe str. Valea Lungă

din București cu un grup de persoane format din martorii C.C., L.C., B.M., P.N.

și partea civilă B.A.

La un moment dat,

L.C. a fost agresat de una din persoanele din grup, fiind doborât la pământ -

unde a rămas înconjurat de aceștia, context în care inculpatul L.A.C. a lovit

cu cuțitul pe partea vătămată B.A., cauzându-i leziuni ce au necesitat

intervenție de specialitate și i-au pus viața în pericol, conform expertizei

medico-legale nr. A1/4797/2006 a I.M.L. „Mina Minovici”.

Lovitura a fost

aplicată la baza hemitoracelui stâng provocând rupturi ale splinei și

peritoneului, aspect ce demonstrează intenția inculpatului de a ucide, având în

vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală și intensitatea loviturii.

Inculpatul a susținut

că s-a aflat în stare de legitimă apărare, întrucât a aplicat lovitura pentru a

salva viața tatălui său, întrucât acesta era înconjurat și lovit de mai multe

persoane.

Această apărare a

inculpatului a fost respinsă de tribunal, întrucât părțile s-au agresat

reciproc, loviturile aplicate lui L.C. - tatăl inculpatului - au fost minore,

iar acțiunea violentă a inculpatului depășește gravitatea atacului exercitat

asupra tatălui său.

S-a reținut însă

scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât incidentul a fost

declanșat de partea vătămată care a manifestat o atitudine violentă și

repetată.

Reținând existența

infracțiunii și vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 4

ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un

termen de încercare de 7 ani, instituind măsurile de supraveghere prev. de art.

86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen., considerând că scopul

preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

Apelurile declarate

de inculpat și partea civilă B.A. au fost respinse ca nefondate de Curtea de

Apel București prin Decizia penală nr. 59 din 29 aprilie 2009.

Inculpatul a criticat

sentința sub aspectul greșitei condamnări, întrucât din probele administrate nu

rezultă că el este cel care a lovit victima, martorii audiați declarând că nu

l-au văzut având asupra sa cuțitul cu care se susține că s-a săvârșit

infracțiunea de tentativă de omor.

Partea civilă B.A. a

cerut casarea sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care a fost

obligat inculpatul L.A.C., întrucât suma de 5.000 Euro nu acoperă prejudiciul

cauzat prin infracțiune, iar pedeapsa aplicată este greșit individualizată în

raport de gravitatea faptei și urmările acesteia fiind necesară executarea

pedepsei într-un loc de detenție.

Curtea de Apel a

respins ambele apeluri, ca nefondate.

S-a motivat că

tribunalul a administrat un vast probatoriu făcând o evaluare judicioasă și

obiectivă a acestuia, probatoriu din care a rezultat că inculpatul este autorul

infracțiunii de tentativă de omor.

Împrejurarea că

martorii au declarat că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu

cuțitul este confirmată și de probe materiale; astfel, în momentul aplicării

loviturii, L.A.C. s-a tăiat la degete cu cuțitul, fiind astfel evident că îl

avea asupra sa, iar pe pantalonii sport cu care era îmbrăcat s-au găsit urme de

sânge ce îi aparțineau, aspect confirmat de raportul de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică și genetică nr. 76629 din 8 iunie 2007 al

I.G.P.R.

De asemenea, având în

vedere modalitatea de producere a leziunii părții vătămate B.A., este exclus ca

acesta să se fi lovit într-un gard metalic cu prilejul altercației.

Față de această

împrejurare, s-a apreciat că susținerea inculpatului că nu este autorul

infracțiunii de tentativă de omor - nu este fondată, iar pedeapsa aplicată

corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 52 C. pen.

De asemenea, s-a

motivat că sentința este legală și temeinică și sub aspectul cuantumului

despăgubirilor civile, suma de 5.000 Euro fiind proporțională și echitabilă cu

suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă B.A., având în vedere

și faptul că infracțiunea s-a comis în stare de provocare.

Recursul declarat de

inculpat, întemeiat pe motivele de casare prev. de art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc. pen., este nefondat.

S-a susținut că

probele administrate sunt contradictorii, inclusiv declarația părții vătămate.

Astfel, acesta a

declarat inițial că nu știe cine l-a lovit pentru ca ulterior să îl indice pe

inculpat ca fiind agresorul.

De asemenea, nu

există probe certe că plaga înjunghiată s-a produs la data de 22 aprilie 2006,

rana putând fi produsă și ulterior.

Martorii oculari

T.D.M. și C.A. au declarat că nu l-au văzut având un cuțit în mână, iar

ceilalți martori, prieteni cu partea vătămată, au declarat aspecte nereale și

contradictorii.

Din examinarea

cauzei, rezultă că ambele instanțe au evaluat corect probatoriul administrat în

cauză și, în consecință, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.

Într-adevăr, la data

de 22 aprilie 2006, între inculpat, tatăl său, partea vătămată și prietenii

acestuia a avut loc un conflict, aspect necontestat de inculpat.

Acesta a declarat că

a fost sesizat de faptul că tatăl său a fost agresat de partea vătămată și

prietenul acestuia, dar a stat în scara blocului și a ieșit afară după sosirea

poliției, constatând a doua zi că era lovit la mâna dreaptă.

Susținerea sa este

contrazisă de martorii C.C.M., B.A.M., L.C.G., B.V., care au declarat că l-au

văzut pe inculpat la fața locului, având un cuțit cu care a lovit.

Și martorul propus în

apărare, P.A.N., confirmă prezența inculpatului la locul incidentului, nu C.N.

și C.C.O. relatând, în amănunt situații petrecute cu doi ani în urmă, fiind

însă greu de acceptat că și-au putut aminti în amănunt modul de desfășurare a

conflictului.

Este, de asemenea,

dovedit că inculpatul A.C. a avut asupra sa un cuțit, întrucât în timpul

conflictului la care indubitabil a fost prezent, s-a tăiat la degete, aspect

confirmat de actul medico-legal, cât și de expertiza biocriminalistică/fila 43

care confirmă că pe pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul s-au găsit urme

de sânge ce îi aparțineau profilului său genetic; de asemenea mama sa a

confirmat că în acea zi, după conflict, inculpatul a prezentat o tăietură la

deget, pe care i-a tratat-o.

Cât privește partea

vătămată, probele confirmă că la 22 aprilie 2006 a prezentat o plagă

înjunghiată la baza hemitoracelui stâng, cu interesare de splină fiind internat

la 23 aprilie 2006 ora 7,32 la Spitalul Universitar București.

Împrejurarea că,

inițial după agresiune partea vătămată a declarat la spitalul unde a mers

pentru primul ajutor că s-a tăiat într-o sticlă, este explicat chiar de acesta

în sensul că nu dorea să implice poliția, iar a doua zi, simțindu-se rău, s-a

prezentat din nou la spital, fiind internat și operat.

Din nici o probă a

dosarului nu rezultă că partea vătămată B.A. a fost agresat de alte persoane,

dimpotrivă, probele indicând ca autor al infracțiunii de tentativă de omor pe

inculpatul L.A.C.

Recursul declarat de

partea civilă B.A. cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, pe care le

consideră neîndestulătoare, este, de asemenea nefondat, suma de 5.000 Euro la

care a fost obligat inculpatul fiind în măsură să răspundă suferințelor fizice

și psihice pe care le-a suportat, dar și de împrejurarea că în favoarea

inculpatului s-a reținut scuza provocării.

Examinând cauza din

oficiu, se constată că nu sunt motive care să determine casarea hotărârilor,

astfel că recursule declarate de inculpatul L.A.C. și B.A. vor fi respinse, ca

nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpatul L.A.C. și partea civilă B.A. împotriva

Deciziei penale nr. 99 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 19 octombrie 2009.