ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1409 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul L.A.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de încercare de 7 ani, conform art. 86 2 C. pen. S-au instituit măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a), b) și d) C. pen. Conform art. 65 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 Euro către partea civilă B.A. și 4.389 RON către Spitalul Universitar de Urgență București. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În seara zilei de 22 aprilie 2008, fiind sub influența alcoolului, s-a întâlnit pe str. Valea Lungă din București cu un grup de persoane format din martorii C.C., L.C., B.M., P.N. și partea civilă B.A. La un moment dat, L.C. a fost agresat de una din persoanele din grup, fiind doborât la pământ - unde a rămas înconjurat de aceștia, context în care inculpatul L.A.C. a lovit cu cuțitul pe partea vătămată B.A., cauzându-i leziuni ce au necesitat intervenție de specialitate și i-au pus viața în pericol, conform expertizei medico-legale nr. A1/4797/2006 a I.M.L.

„Mina Minovici”. Lovitura a fost aplicată la baza hemitoracelui stâng provocând rupturi ale splinei și peritoneului, aspect ce demonstrează intenția inculpatului de a ucide, având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală și intensitatea loviturii. Inculpatul a susținut că s-a aflat în stare de legitimă apărare, întrucât a aplicat lovitura pentru a salva viața tatălui său, întrucât acesta era înconjurat și lovit de mai multe persoane. Această apărare a inculpatului a fost respinsă de tribunal, întrucât părțile s-au agresat reciproc, loviturile aplicate lui L.C. - tatăl inculpatului - au fost minore, iar acțiunea violentă a inculpatului depășește gravitatea atacului exercitat asupra tatălui său.

S-a reținut însă scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât incidentul a fost declanșat de partea vătămată care a manifestat o atitudine violentă și repetată. Reținând existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, instituind măsurile de supraveghere prev. de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen., considerând că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate. Apelurile declarate de inculpat și partea civilă B.A.

au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 59 din 29 aprilie 2009. Inculpatul a criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări, întrucât din probele administrate nu rezultă că el este cel care a lovit victima, martorii audiați declarând că nu l-au văzut având asupra sa cuțitul cu care se susține că s-a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor. Partea civilă B.A. a cerut casarea sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul L.A.C., întrucât suma de 5.000 Euro nu acoperă prejudiciul cauzat prin infracțiune, iar pedeapsa aplicată este greșit individualizată în raport de gravitatea faptei și urmările acesteia fiind necesară executarea pedepsei într-un loc de detenție.

Curtea de Apel a respins ambele apeluri, ca nefondate. S-a motivat că tribunalul a administrat un vast probatoriu făcând o evaluare judicioasă și obiectivă a acestuia, probatoriu din care a rezultat că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă de omor. Împrejurarea că martorii au declarat că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu cuțitul este confirmată și de probe materiale; astfel, în momentul aplicării loviturii, L.A.C. s-a tăiat la degete cu cuțitul, fiind astfel evident că îl avea asupra sa, iar pe pantalonii sport cu care era îmbrăcat s-au găsit urme de sânge ce îi aparțineau, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică și genetică nr. 76629 din 8 iunie 2007 al I.G.P.R.

De asemenea, având în vedere modalitatea de producere a leziunii părții vătămate B.A., este exclus ca acesta să se fi lovit într-un gard metalic cu prilejul altercației. Față de această împrejurare, s-a apreciat că susținerea inculpatului că nu este autorul infracțiunii de tentativă de omor - nu este fondată, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 52 C. pen. De asemenea, s-a motivat că sentința este legală și temeinică și sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile, suma de 5.000 Euro fiind proporțională și echitabilă cu suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă B.A., având în vedere și faptul că infracțiunea s-a comis în stare de provocare.

Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe motivele de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., este nefondat. S-a susținut că probele administrate sunt contradictorii, inclusiv declarația părții vătămate. Astfel, acesta a declarat inițial că nu știe cine l-a lovit pentru ca ulterior să îl indice pe inculpat ca fiind agresorul. De asemenea, nu există probe certe că plaga înjunghiată s-a produs la data de 22 aprilie 2006, rana putând fi produsă și ulterior. Martorii oculari T.D.M. și C.A. au declarat că nu l-au văzut având un cuțit în mână, iar ceilalți martori, prieteni cu partea vătămată, au declarat aspecte nereale și contradictorii. Din examinarea cauzei, rezultă că ambele instanțe au evaluat corect probatoriul administrat în cauză și, în consecință, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.

Într-adevăr, la data de 22 aprilie 2006, între inculpat, tatăl său, partea vătămată și prietenii acestuia a avut loc un conflict, aspect necontestat de inculpat. Acesta a declarat că a fost sesizat de faptul că tatăl său a fost agresat de partea vătămată și prietenul acestuia, dar a stat în scara blocului și a ieșit afară după sosirea poliției, constatând a doua zi că era lovit la mâna dreaptă. Susținerea sa este contrazisă de martorii C.C.M., B.A.M., L.C.G., B.V., care au declarat că l-au văzut pe inculpat la fața locului, având un cuțit cu care a lovit. Și martorul propus în apărare, P.A.N., confirmă prezența inculpatului la locul incidentului, nu C.N. și C.C.O. relatând, în amănunt situații petrecute cu doi ani în urmă, fiind însă greu de acceptat că și-au putut aminti în amănunt modul de desfășurare a conflictului.

Este, de asemenea, dovedit că inculpatul A.C. a avut asupra sa un cuțit, întrucât în timpul conflictului la care indubitabil a fost prezent, s-a tăiat la degete, aspect confirmat de actul medico-legal, cât și de expertiza biocriminalistică/fila 43 care confirmă că pe pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul s-au găsit urme de sânge ce îi aparțineau profilului său genetic; de asemenea mama sa a confirmat că în acea zi, după conflict, inculpatul a prezentat o tăietură la deget, pe care i-a tratat-o. Cât privește partea vătămată, probele confirmă că la 22 aprilie 2006 a prezentat o plagă înjunghiată la baza hemitoracelui stâng, cu interesare de splină fiind internat la 23 aprilie 2006 ora 7,32 la Spitalul Universitar București.

Împrejurarea că, inițial după agresiune partea vătămată a declarat la spitalul unde a mers pentru primul ajutor că s-a tăiat într-o sticlă, este explicat chiar de acesta în sensul că nu dorea să implice poliția, iar a doua zi, simțindu-se rău, s-a prezentat din nou la spital, fiind internat și operat. Din nici o probă a dosarului nu rezultă că partea vătămată B.A. a fost agresat de alte persoane, dimpotrivă, probele indicând ca autor al infracțiunii de tentativă de omor pe inculpatul L.A.C. Recursul declarat de partea civilă B.A. cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, pe care le consideră neîndestulătoare, este, de asemenea nefondat, suma de 5.000 Euro la care a fost obligat inculpatul fiind în măsură să răspundă suferințelor fizice și psihice pe care le-a suportat, dar și de împrejurarea că în favoarea inculpatului s-a reținut scuza provocării.

Examinând cauza din oficiu, se constată că nu sunt motive care să determine casarea hotărârilor, astfel că recursule declarate de inculpatul L.A.C. și B.A. vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul L.A.C. și partea civilă B.A. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.