ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2008

Asupra recursului de față;

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs F.B.C.M., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, recurenta a

arătat că a fost numită la Direcția Națională Anticorupție prin Hotărâre C.S.M.

cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că fiind o structură în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte a dobândit de drept și gradul profesional

corespunzător funcției exercitate.

Analizând recursul formulat de F.B.C.M.,

prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 C.

proc. civ. și cu legislația aplicabilă în cauza de față, Înalta Curte constată

că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.

Prin O.U.G. nr. 43/2002 s-a

înființat la nivel național, Parchetul Național Anticorupție, ca parchet

specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 102 din 24

octombrie 2003, aprobată prin Legea nr. 26 din 5 martie 2004, art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 43/2002 s-a modificat în sensul că P.N.A. funcționează pe lângă I.C.C.J.,

ca Parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție.

Rezultă așadar că prin hotărârea

recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și

cele ale instituției numirii acestora.

Având în vedere modalitatea de

înființare a D.N.A. și de numire a procurorilor în cadrul D.N.A. urmează a fi

înlăturată

apărarea intimatului referitoare

la o eventuală discriminare ce s-ar

naște

în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat

procedura de

promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în

ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea

are în vedere și practica constantă

a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian

contra României) în

care s-a reținut că „o

distincție este discriminatorie dacă aceasta nu

are o justificare

obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu

există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul vizat".

Sub acest aspect, Curtea constată că

Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul

că recurenta a fost numită, în condițiile legii speciale (Legea nr. 54/2006),

la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie

2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.N.A. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în

această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă

instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja

existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la Parchetul Național Anticorupție,

structură similară D.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea

dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a

încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime,

al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii,

principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a

raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii

Europene".

În acest sens,

față de practica anterioară a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, constând în

deciziile invocate de recurentă, o altă soluție decât cea de admitere a cererii

de recunoaștere a

gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și

Justiție ar echivala cu acceptarea unor

divergențe

de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, consacrat

de art. 6 din C.E.D.O., cu privire

la care în practica C.E.D.O.

s-a reținut că existența unor divergențe

de

jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării

este în sine contrară principiului securității

juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care

constituie unul din

elementele

fundamentale ale statului de drept (Beian împotriva

României, nr. 30658/05,

Cât privește susținerea intimatului

cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de

contencios

administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul

că acestea nu sunt obligatorii,

aceasta urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

Rolul unei

jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în

această

materie este acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței",

iar

menținerea acelorași soluții în cauze similare este de natură a

asigura o interpretare și aplicare unitară a

legii, în scopul de a evita

apariția unor divergențe jurisprudențiale.

Având în vedere toate aceste motive,

Înalta Curte va admite recursul declarat și va dispune anularea hotărârii

atacate în ceea ce o privește pe recurentă și, în consecință, va obliga C.S.M.

să

recunoască gradul profesional dobândit

prin numirea la D.N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de F.B.C.M.

împotriva Hotărârii nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează

în parte hotărârea atacată în ceea ce o privește pe

recurenta F.B.C.M.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la

recunoașterea gradului

profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2008.

Irevocabilă.