ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2008

Examinând recursul de față constată: Prin încheierea din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 736/64/2008, s-a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G.L. Instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) și de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., infracțiunea de omor calificat constând în aceea că la data de 1 februarie 2008, pe un drum din comuna Ghelnița, inculpatul a aplicat victimei B.Z. o lovitură cu un briceag în zona cervicală stângă în urma căreia acesta a decedat.â S-a mai reținut că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 148 alin. (1) raportat la art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. De asemenea s-a reținut că au fost respectate dispozițiile legale privind luarea acestei măsuri preventive, măsura fiind corect dispusă în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, atitudinea inculpatului și personalitatea acestuia constituie probe din care reiese că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a avut în vedere că, față de gravitatea faptei comise, se impune menținerea măsurii arestării preventive, starea de fapt cu care a fost sesizată instanța nemodificându-se în urma administrării probelor, precum și faptul că această măsură este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală.

Inculpatul a declarat recurs susținând că nejustificat a fost menținută arestarea preventivă întrucât a comis fapta în legitimă apărare. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat. Conform art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța, verificând periodic, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, menține această măsură dacă se constată că temeiurile luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o impun. In speță se constată că, față de actele dosarului, din care rezultă că este justificată presupunerea că inculpatul, în public, a lovit cu briceagul, în zona latero - cervicală stângă, pe B.Z.

cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, în mod corect instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 1 din 2 februarie 2008 a Tribunalului Covasna impun în continuare privarea inculpatului de libertate având în vedere fapta în materialitatea sa, împrejurările în care a fost comisă din care se poate deduce agresivitatea și violența inculpatului. Așa fiind recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva încheierii din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 736/64/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din Fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară pentru recurentul inculpat G.L. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 25 august 2008.