ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2575/2008

Examinând recursul de față constată:

Prin

încheierea din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 736/64/2008,

s-a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului G.L.

Instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în

judecată în stare de

arest

preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180

alin. (1) și de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., infracțiunea de

omor

calificat constând în aceea că la data

de 1 februarie 2008, pe un drum

din

comuna Ghelnița, inculpatul a aplicat victimei B.Z. o lovitură

cu un

briceag în zona cervicală stângă în urma căreia acesta a decedat.â

S-a mai reținut că din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului

rezultă

presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în

sarcina sa, fiind astfel îndeplinite

cerințele art. 148 alin. (1) raportat la

art. 143 alin.

(1) C. proc. pen.

De asemenea s-a reținut că au fost respectate

dispozițiile legale

privind

luarea acestei măsuri preventive, măsura fiind corect dispusă în

temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul fiind sancționată

cu pedeapsa

închisorii mai

mare de 4 ani, iar modalitatea concretă de săvârșire a

faptelor, atitudinea inculpatului și

personalitatea acestuia constituie

probe din care reiese că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

pentru

ordinea publică.

S-a

avut în vedere că, față de gravitatea faptei comise, se

impune menținerea măsurii arestării preventive, starea de fapt cu care

a

fost sesizată instanța nemodificându-se în urma administrării

probelor, precum și faptul că această măsură este

în concordanță cu

dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și cu exigențele prevederilor

legale cuprinse în Codul de procedură penală.

Inculpatul

a declarat recurs susținând că nejustificat a fost menținută arestarea

preventivă întrucât a comis fapta în legitimă apărare.

Examinând cauza sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin. (3)

C.

proc. pen. Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Conform art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., instanța, verificând periodic, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării

preventive, menține această măsură

dacă se constată că temeiurile

luarea

acesteia impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri

noi care o impun.

In speță se constată că, față de actele dosarului,

din care rezultă

că este

justificată presupunerea că inculpatul, în public, a lovit cu

briceagul, în zona latero - cervicală stângă,

pe B.Z. cauzându-i

leziuni ce

au condus la decesul acestuia, în mod corect instanța a

menținut arestarea preventivă a inculpatului

întrucât temeiurile avute în

vedere la luarea acestei

măsuri prin încheierea nr. 1 din 2 februarie

2008

a Tribunalului Covasna impun în continuare privarea inculpatului de libertate

având în vedere fapta în materialitatea sa, împrejurările în

care a fost comisă din care se poate deduce

agresivitatea și violența

inculpatului.

Așa fiind recursul declarat de inculpat va fi respins

ca nefondat

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul

inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.L.

împotriva

încheierii din 13 august 2008, pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, în dosarul

nr. 736/64/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140

lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din Fondul

Ministerului

Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară pentru recurentul

inculpat G.L. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la 25 august 2008.